In memoriam

În amintire

În 2009, la doi ani după dispariția dintre noi a lui Gheorghe Crăciun, l-am rugat pe Andrei Bodiu, care mi-a fost profesor la Facultatea de Litere Brașov, să scrie un scurt text despre prietenul și colegul său Gheorghe Crăciun. L-a scris, iar textul a apărut în Foaie pentru minte, inimă, și literatură, suplimentul de cultură al Gazetei de Transilvania. Între timp, Foaia… a fost desființată, Gazeta de Transilvania a fost, la rândul ei, desființată, iar Andrei Bodiu s-a stins și el, brusc, în primăvara lui 2014. Reluăm acest text pe Literomania, în amintirea celor doi mari prieteni și scriitori, în luna în care acum zece ani se stingea Gheorghe Crăciun. (R.P.)

Sunt doi ani de când l-am pierdut pe Gheorghe Crăciun. Omul şi opera continuă să fie, însă, evocate frecvent, semn că, aşa cum noi, prietenii lui, consideram, ne aflăm înaintea unuia dintre cei mai importanţi scriitori ai literaturii române postbelice. Noi, prietenii lui braşoveni, colegii lui de Catedră, îl pomenim curent ca şi cum ar fi, şi este într-un anume sens, alături de noi.

La sfârșitul anului trecut, am încheiat un proiect finanțat de Consiliul Național al Cercetării Științifice în Învățământul Superior, un proiect al cărui director a fost el sau, mai corect, un proiect pe care el l-a gândit şi l-a câștigat, iar noi, colegii, l-am pus în operă după moartea lui, în ianuarie 2007.

Îmi amintesc şi acum zilele fierbinți din vara lui 2006, când echipa condusă de George, formată din Rodica Ilie, Georgeta Moarcăs şi Aura Sibişan, lucra intens pentru a pregăti proiectul. Era același George pe care-l cunoșteam: tăcut, așezat, calm, strălucit când sesiza părțile care „nu mergeau” din proiect. Era, însă, şi puţin visător, şi puţin obosit, semn că echilibrul sănătății sale era unul precar. De altfel, şi colegele noastre, ca şi alții dintre noi am încercat, după 2004, anul când era să-l pierdem pentru prima dată, să-l cruțăm pe cât s-a putut.

Prin eforturile comune ale colegilor de la Catedra de Limba şi Literatura Română şi ale celor de la Catedra de Limbi şi Literaturi Străine, Repertoarul de termeni postmoderni, pe care George l-a proiectat, a fost finalizat. Împreună cu Caius Dobrescu, cu care am coordonat lucrarea, am hotărât s-o dedicăm memoriei lui Gheorghe Crăciun, încă un semn că prietenul nostru este permanent în amintirea noastră.

Despre autor

Andrei Bodiu

Andrei Bodiu

Andrei Bodiu (27 aprilie 1965 - 3 aprilie 2014) a debutat în 1991, în volumul colectiv Pauză de respirație (împreună cu Simona Popescu, Caius Dobrescu, Marius Oprea – cei care sunt acum cunoscuți drept Grupul de la Brașov, din care și Andrei Bodiu a făcut parte, grup care l-a avut ca mentor pe Alexandru Mușina). În 1994 i-a apărut primul volum de poezie, „Cursa de 24 de ore” (Editura Marineasa). Au urmat: „Poezii patriotice” (Editura Marineasa, 1995), „Studii pe viață și pe moarte” (Editura Paralela 45, 2000) și „Oameni obosiți” (Editura Paralela 45). În 2014 a apărut, postum, volumul „Firul alb” (Editura Tracus Arte). În 2004, Andrei Bodiu publică primul și ultimul său roman, „Bulevardul Eroilor” (Editura Paralela 45).

Scrie un comentariu