Plicul lui Pașadia

Privire în orbire

„Generalul armatei moarte” și „Firmanul orb” au fost printre revelațiile mele de toamna bobocilor. Cîndva, am avut și volumul „Eschyle ou le grand perdant” în traducere maghiară, dar nu mi-a plăcut.

Oricum, romanul și nuvelele sunt foarte bine aduse din condei, peste toate plutind acea melancolie trîndavă pe care o cunoaștem din „Principele” sau din Kusturica. Generalul obosit, tăcut, țîfnos, adus de suflet este un personaj memorabil, așa cum și vizitatorul din nuvela „Firmanul orb”. Nu poți ști niciodată ce se va întîmpla, nici măcar protagoniștii nu știu ce vor face în clipa următoare, „la porțile Orientului” toate sînt atît de misterioase și de nesfîrșite cumva.

Să nu uităm, totuși, că Ismail Kadare a trăit unsprezece ani la Paris, și că Veneția e una dintre capitalele melancoliei. Poate să fie și asta: melancolia unui trecut tulbure care nu poate naște (vedem cu ochiul liber) decît prezent și viitor la fel de tulbure.

Asta ține, însă, de analiză, de reflecție, care nu poate fi decît așa-zicînd postcreatoare. Un scriitor gîndește și el, dar în primul rînd se gîndește la sarcinile sale de scriitor, la problemele pe care trebuie să le rezolve. Procesul gestației e pe cît de anevoios, pe-atît de plin de speranțe. Tot ceea ce putem spune este că, știind măcar din auzite ce s-a întîmplat de-a lungul timpului în Albania, avem bănuiala că moartea e mereu aproape. Poate și de aceea scena cea mai memorabilă din „Generalul armatei moarte” se petrece la un parastas.

E și asta vraja literaturii: nu trebuie să citim despre nunți ca să fim fericiți. Arta înseamnă sublim în gri, privire în orbire. Și Kadare vede tot.

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu