Quilt (fragment)

Editura Polirom vă oferă un fragment din volumul de proză scurtă „Quilt” de Veronica D. Niculescu, apărut de curând în colecţia „Fiction Ltd.”. „Quilt” a fost lansat sâmbătă, 27 mai 2023 la Salonul Internaţional de Carte Bookfest și se află pe lista celor mai vândute titluri ale editurii la această ediție a târgului.

Cu aceste povestiri, în care personaje sunt oameni și animale, cupluri deznădăjduite în vremuri teribile, prieteni care se văd rar și vorbesc limbi diferite, copii și părinți, teckeli blânzi și cămile pierdute de la circ, dar și dragostea și disperarea, dulceața și amărăciunea insuportabilei ușurătăți a zilelor noastre, se naște o carte care vorbește despre neajunsul de-a trebui să trăiești atunci când simți că nu se mai poate trăi. Și, deloc paradoxal, despre frumusețea explozivă, copleșitoare a lumii, atunci când e ea mai chinuită și suferința ei e mai mare.

„De mult n-am mai citit, la un scriitor român contemporan, o frază mai frumoasă și mai bine articulată.” (Mihaela Ursa, PressOne)

„Încă mai există prozatori care scriu ca și cum ar trăi într-un poem. Cu imaginarul ei sinestezic, conectat la detalii volatile, Veronica D. Niculescu se găsește printre ei.” (Marius Miheț, România literară)

Femeia şi băieţelul se îndepărtaseră şi se apropiau acum de păuni. M-am tras în locul unde stătuseră ei şi m-am uitat atentă în jur: se vedea pe undeva găoacea, spartă şi uscată, a oului dispărut, care ar fi trădat apariţia primului pui? Mi-am amintit de luptele duse de ciorile grive cu pescăruşii care-şi făceau cuib de câţiva ani, în fiecare primăvară, pe o terasă de sub ferestrele noastre. Nu văzusem niciodată în desfăşurare un atac asupra vreunui pui, deşi tentative erau nenumărate – pescăruşul tată era şef de colonie, un exemplar zdravăn, care ştia să-şi apere bine teritoriul şi casa –, însă văzusem cum, atrase de miros, păsările rele, prădători insistenţi şi obraznici, nu ratau niciodată resturile unui ou odată ce puiul ieşea şi găoacea era luată în cioc şi aruncată de părinţi ceva mai departe.

Lebăda s-a reaşezat în cuibul ţesut din frunze de iris, după ce a aranjat ouăle sub ea folosindu-se de gât ca de un braţ şi de obraji ca de-o palmă, aşa că nu puteam să văd dacă primul boboc nu era cumva ascuns acolo, cenuşiu şi fragil, printre ouăle strălucitoare. M-am uitat iarăşi după vreo urmă, după vreun rest de găoace, însă nu am găsit nimic. Erau toate lebedele negre aşezate de jur-împrejur, cinci-şase, atât de firave faţă de lebăda albă, apoi erau toţi porumbeii, un stol întreg, răsfiraţi până jos, către apă, şi era vegetaţia uscată, călcată de păsări.

Atunci, tot uitându-mă, am observat ciorile grive. Erau trei. Stăteau în chiparos, deasupra lebedei, pe cea mai joasă creangă, la câţiva metri de sol, şi urmăreau totul cu ochii lor alburii, ca de gheaţă.

Sub privirile mele, una dintre ele s-a desprins în linişte de pe creangă, a planat fără să dea din aripi aproape deloc şi, uşor, graţios, cum nu mai văzusem vreodată o cioară coborând pe pământ, a poposit între porumbeii care ciuguleau nestingheriţi. Atunci, cu calm, fără să grăbească nimic, fără să se repeadă, fără să creeze vreun iureş, vreo zarvă, şi-a ales un porumbel dintre cei mulţi la fel, cenuşiu şi cu gâtul acoperit de acele irizaţii care se văd doar în soare, şi, cu un singur salt, aproape ca-n joacă, i s-a suit în cârcă. Porumbelul n-a protestat.

Totul a arătat, pentru câteva clipe, ca o bizară împerechere între păsări din specii diferite.

Anesteziat, porumbelul a aşteptat, cu cioara în spinare. Apoi, cu acelaşi calm, între păsările complet lipsite de reacţie, cioara grivă a trecut la treabă. Una, două, trei lovituri scurte cu ciocul în ceafa porumbelului liniştit, după care, cu un alt salt elastic, s-a dat jos de pe el.

Porumbelul a înaintat cu paşi clătinaţi către apă. Stolul se despărţise în două acum, eliberând înaintea lui o cărare. Câţiva porumbei au zburat, alţii au continuat să ciugulească nestingheriţi de-o parte şi de cealaltă, la mică distanţă de cel atacat. În preajma apei, porumbelul s-a lăsat pe o parte şi apoi, într-o mişcare continuă, lină, pe care cu siguranţă n-o mai făcuse niciodată, dar care i-a ieşit impecabil, s-a rostogolit până a ajuns cu burta şi picioarele în sus.

Cioara grivă se retrăsese pe creangă. O vreme, lucrurile au rămas aşa. Ciorile sus, lebăda albă pe ouă, lebedele negre de jur-împrejur, o mare de porumbei ciugulind şi acel porumbel stând cu ghearele roşii în sus, lângă apă. S-a mai mişcat un timp. A deschis aripile de câteva ori. A măturat pământul de sub el, ca într-un zbor răsturnat, ridicând un mic nor de praf. Cu aceeaşi stăpânire de sine, fără grabă şi fără risipă, ştiind bine ce face, cioara a coborât din nou de pe creangă şi din nou s-a suit pe el cu un salt. Porumbelul n-a mai dat din aripi, nici nu a protestat, nici nu s-a zbătut, deloc, deloc, deloc. Pentru el viaţa se încheiase aici.

Veronica D. Niculescu (n. 1968), scriitoare și traducătoare. A publicat: Adeb, povestiri (Limes, 2004, Liternet, 2005); Orchestra portocalie, povestiri (Cartea Românească, 2008); Basmul Prințesei Repede-Repede, în colaborare cu Emil Brumaru (Polirom, 2009); Roșu, roșu, catifea, povestiri (Casa de Pariuri Literare, 2012); Floribunda, povestiri alese (TipoMoldova, 2012); Simfonia animalieră (Casa de Pariuri Literare, 2014); Cad castane din castani, dialoguri, în colaborare cu Emil Brumaru (Polirom, 2014); Hibernalia (Casa de Pariuri Literare, 2016); Spre văi de jad și sălbăție, roman (Polirom, 2016); O vară cu Isidor, carte pentru copii (Polirom, 2017); Toți copiii librăresei, roman (Polirom, 2020); Luchian. Ochii, sufletul, mâna, biografie romanțată (Polirom, 2020); Iarna lui Isidor, carte pentru copii (Polirom, 2020); Simfonia animalieră (ediție definitivă, împreună cu Hibernalia) (Polirom, 2021); Pescărușul de la geam. Jurnalul unui cuib (Polirom, 2021); Grădina pământeană a Prințesei de Marți, carte pentru copii (Arthur, 2022). Cărțile sale au fost nominalizate la cele mai importante premii naționale și au primit Premiul pentru Debut al USR Sibiu (2005), Premiul revistei „Tiuk!” pentru proză scurtă (2013), Premiul „Cercul Literar de la Sibiu”, USR Sibiu (2015), Premiul „Cartea anului”, USR Sibiu (2017), Premiul pentru Proză, USR Sibiu (2021), Premiul „Observator Lyceum” în cadrul Premiilor Observator cultural (2021). A tradus din Vladimir Nabokov, Samuel Beckett, Don DeLillo, Lewis Carroll, Siri Hustvedt și alții. Premiul „Antoaneta Ralian” pentru Traducere la Târgul de Carte Gaudeamus (2016). Premiul pentru Traducere la Gala Premiilor „Observator cultural” (2017).