La Editura Nemira a apărut romanul „Lumii îi spuneau pădure” de Ursula K. Le Guin (traducere de Mihai Dan Pavelescu).
Planeta Athshe era un paradis ai cărui locuitori erau binecuvântați cu o înțelegere mistică a vieții. Însă existența pașnicilor athsheeni se schimbă pentru totdeauna când lumea lor este invadată de yeomenii cei însetați de sânge, căci sunt reduși la statutul unor sclavi aflați la cheremul unor stăpâni nemilostivi. Iar disperarea îi împinge să se revolte. Numai că violența ajunge să amenințe înseși principiile de bază ale societății lor, pervertindu-le credințele și modul de viață. Și, de îndată ce comit prima crimă, își dau seama că au pornit pe un drum fără întoarcere.
Le Guin scrie într-un stil direct și captivant despre ființe care simt că sunt sfâșiate de forțele uriașe care acționează în societate – fie ele tehnologice, politice sau economice – și care luptă cu mult curaj să își păstreze integritatea.
The New York Times Book Review
„― Uneori apare un zeu, rosti Selver. El aduce un fel nou de a face un lucru sau un lucru nou care să fie făcut. Un fel nou de a cânta sau un fel nou de moarte. El îl aduce peste podul care leagă vremea-visului de vremea-lumii. După ce a făcut-o, așa rămâne. Nu poți lua lucruri ce există în lume și să încerci să le trimiți înapoi în vis, să le ții în interiorul visului, cu ziduri și amăgiri. Asta e o nebunie. Ceea ce este este. Acum, nu are rost să pretindem că nu știm cum să ne ucidem unul pe celălalt.“
Scrie un comentariu