În 1913, C.G. Jung a început un experiment unic pe care l-a numit „confruntarea cu inconștientul”: o înregistrare minuțioasă a fanteziilor sale în stare de veghe, pe care le-a conturat într-o serie de caiete numite „Cărțile Negre”. Aceste scrieri intime deschid calea elaborării ulterioare a cosmologiei personale a lui Jung și a încercărilor sale de a se folosi de viziunile din investigarea sinelui în viața și relațiile lui personale. „Cartea Roșie” s-a bazat pe materiale înregistrate între 1913 și 1916, dar Jung a păstrat activ însemnările în caiete, timp de mai multe decenii.
Prezentat într-o colecție magnifică, în șapte volume, cu un eseu revelator al renumitului savant Sonu Shamdasani (îngrijitorul ediției) – completat de o selecție de lucrări vizuale vibrante ale lui Jung – și conținând atât versiunea tradusă, cât și facsimilul fiecărui caiet, „Cărțile Negre” oferă un portal unic către mintea lui Jung și originile psihologiei analitice.
„[Cărțile Negre] reprezintă un soi de schiță în cărbune a introspecției lui Jung, din care a extras și a șlefuit Cartea Roșie, mai accesibilă… Cărțile Negre detaliază întâlnirile vizionare ale lui Jung cu entități precum zeul Phanes, vrăjitorul Ha și magicianul înțelept Philemon, care a devenit guru intern al lui Jung.”
Times Literary Supplement
Scrie un comentariu