Intersecții Nr. 171

Stoicismul azi (fragment)

stoicismul
Fericire de vânzare – Ce ar spune Seneca?
Laura Inman

 

Pe prima pagină a ediției de sfârșit de săptămână a ziarului „The New York Times” a fost publicat un articol despre un psiholog care a studiat fericirea și a scris o carte despre cum poate fi ea atinsă. Articolul dezvăluia foarte puține dintre secretele fericirii descoperite de autor (să zicem că le putem numi așa), însă una din observațiile sale era că aceia care închiriază locuințe sunt mai fericiți decât proprietarii. Poate că este vorba de același tip de descoperire precum cele care spun că persoanele căsătorite sunt mai fericite sau că oamenii dintr-o anumită regiune sunt mai fericiți. Poate că unora li se pare că asemenea afirmații sunt interesante, așa cum pot fi interesați de zodia cuiva. Cum ar putea fi însă valide sau valoroase asemenea concluzii dacă sunt luate drept cale spre fericire sau ghid existențial? Erau oare chiriașii și proprietarii chestionați atât de asemănători în toate privințele (sau chiar în majoritatea privințelor) legate de fericire, cu excepția statutului lor de chiriași, respectiv proprietari, încât diferența care ținea de acest singur aspect să constituie motivul principal pentru care unii sunt mai fericiți decât ceilalți? Chiar dacă articolul nu oferea detalii despre obținerea fericirii, poate pentru a nu afecta vânzarea cărții, acesta menționa „adaptarea hedonistă“, adică ideea că, după ce trăim întâmplări fericite, revenim până la urmă la un nivel emoțional „de bază“, având nevoie de un nou eveniment fericit pentru a ne ridica moralul. Nu era limpede dacă autorul folosea ideea pentru a avertiza că urmărirea bucuriei poate să meargă de fapt împotriva fericirii. Strălucitoare prin absență era soluția pentru a trăi fericit(ă) atunci când te confrunți cu greutăți sau eșecuri reale, acele lucruri pe care viața în general ni le scoate în față și care subminează „fericirea“.

Vechii stoici nu ar fi crezut că fericirea poate fi atinsă prin intermediul unei mulțimi date sau a unui număr de întâmplări externe; ei concepeau „fericirea“ în alt mod. Pentru ei, o componentă esențială a fericirii era liniștea, adică o stare de moderație lipsită de sentimente negative. O astfel de abordare s-ar putea să nu-i atragă pe cei care exultă și tânjesc după exaltări de moment, chiar dacă este inevitabil ca ele să fie urmate de căderi emoționale dureroase. Aceste persoane consideră că o astfel de existență sub semnul pendulului înseamnă „să trăiești cu adevărat“. Pe măsură ce au trecut anii – și am deja o vârstă – am ajuns să pun preț din ce în ce mai mare pe liniștea emoțională. O apreciez la alții, îmi place să o simt, mă străduiesc să o obțin, deși nu e ceva ce-mi vine natural. Merită să faci un efort pentru acel calm pe care John Keats l-a descris poetic în „Hyperion”:

„Să duci toate-adevărurile gol-goluțe, / Și să scrutezi împrejurările, complet senin / Aceasta-i culmea stăpânirii. Să nu uiți!“

Pentru stoici, liniștea nu depindea de a închiria sau a deține o locuință, ci de calitățile interioare ale unei persoane. Și într-adevăr, din propria mea experiență liniștea omului este legată de trei concepte stoice fundamentale. Le voi descrie mai jos, inspirându-mă din gândirea lui Seneca, pentru a aminti că fericirea nu este de fapt „de vânzare“.

1. Să ne cultivam gândirea independentă.

Trebuie să fii capabil să te respecți și să te sprijini pe propria-ţi gândire rațională. După cum îi spune Arthur lui Bedevere (1) la căderea Camelotului în „Idylls of the King” (2) de Tennyson (parafrazez): „Găsește-ți mângâiere, iar mângâierea mea – vechea orânduire se preschimbă și face loc celei noi, iar soarta se împlinește în multe feluri“. Apoi, lumea interioară este la fel de întemeiată precum cea externă. Citiți, studiați, folosiți-vă talentele și înțelegeți că atunci când e vorba de aprecieri, puține vă sunt de ajuns, ba chiar una este de ajuns, ba nici nu vă trebuie. O scurtă privire aruncată vieții, și este evident că oricine caută fericirea în întâmplări externe este menit să fie nefericit mare parte din timp. O astfel de viață e un fel de loterie.

2. Să gestionăm emoţionalul cu raţionalul.

Rațiunea este unicul atribut care separă oamenii de celelalte animale. Acestea au abilitățile lor speciale, noi o avem pe a noastră – rațiunea. Folosiți raționalul mai degrabă decât emoționalul și înțelegeți că sentimentele nu au o importanță supremă, nu merită neapărat indulgenţă și nu vă definesc pe dumneavoastră sau alte persoane.

Folosiți rațiunea pentru a preveni gândirea haotică, adică reflecții asupra unor situații unde nu aveți niciun control. Mai bine, în măsura în care considerați că puteți exercita un efect, acționați, iar când știți că nu puteți schimba nimic, nu vă mai preocupați de acel lucru. Nu e nimic mai lipsit de sens decât a vă ocupa gândurile fără sens. Rațiunea, formată pe baza experienței și a logicii, arată că lucrurile pot oricând să meargă mai rău, că ceea ce se întâmplă tuturor ți se poate întâmpla și ție, și că moartea este vecinul vieții. Înțelegând astfel aceste lucruri, veți prețui mai mult fiecare clipă liniștită și în același timp veți fi pregătit(ă) să găsiți mângâiere la greu.

3. Să înțelegem cu ce anume avem de-a face.

Necazurile ne lovesc pe toți și ne formează în mare măsură, cu părți bune și rele. Nici nu-i respect prea mult și nici nu-i plac prea tare pe cei care nu s-au confruntat cu greutăți. Cum să știi de ce ești în stare și cum ești de fapt dacă toate sunt bune și frumoase? Suntem în voia sorții și tot ce avem este luat cu împrumut din viitor. Merită să facem tot ce putem face, însă toate eforturile noastre au limite. Rațiunea ne va aminti că acesta este destinul omenirii și că împărtășim dureri și suferințe comune. Când clipa de față oferă o șansă de liniște, nu pierdeți acea șansă. Iar dacă nu, încercați să vă consolați. După cum spunea Seneca, „Orice viață este sclavie. Prin urmare, omul trebuie să se deprindă cu condiţia sa şi să se plângă cât mai puţin de ea, să ia orice are bun în jurul său: nicio soartă nu este atât de groaznică încât un spirit echilibrat să nu poată găsi o pricină de mângâiere“ (3).

 

(1) Sau Bedivere. (n.trad.)

(2) Serie de 12 poeme despre regele legendar Arthur. (n.trad.)

(3) Seneca, „Liniște, vă rog…”, Editura Seneca, 2014. (n.trad.)

 

Fragment din volumul „Stoicismul azi. Fragmente alese I”, Ediție coordonată de Patrick Ussher, traducere din limba engleză de George Tudorie, Editura Seneca Lucius Annaeus, 2020, 271 p.

 

Susține Literomania

Despre autor

Literomania

Literomania

Platformă literară independentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: