Atelier Literatura la feminin Nr. 146

Taxi

Când a deschis ușa taxiului și s-a așezat pe scaunul din dreapta, a cuprins-o o căldură plăcută și un miros rânced, în care predomina aroma de parizer. Femeia a salutat, iar taximetristul i-a răspuns cu o voce incredibil de caldă. S-a uitat în stânga, dar deja era hotărâtă. În loc să-i ceară să o ducă acasă, i-a dat, pe nerăsuflate, adresa unei prietene, care locuia exact în celălalt capăt de oraș. Părul ușor uns și albit pe la tâmple, obrajii buhăiți, probabil de la obiceiul de a mânca seara târziu, după orele de muncă, mâinile grăsuțe odihnindu-se pe volan. O verighetă pe deget.

Mirosul persistent de parizer ieftin o transporta pe Alina înapoi în timp, în copilărie. O crescuse doar maică-sa, care se chinuise să supraviețuiască în anii cu joburi proaste, schimbate des. Alina își întinse picioarele și își sprijini capul pe tetieră. Din difuzor răzbătea vocea metalică a dispecerei. Femeia îi ceru șoferului să dea drumul la radio. El învârti puțin butonul și găsi o emisiune de dedicații muzicale.

– Vă place?, întrebă el cu glas plăcut, ca un negustor versat care testează gusturile clientului.

– Da, mamei îi plăcea foarte mult Anda Călugăreanu. Îmi amintește de ea.

Mașina înainta greu. Se lăsase seara, era ora la care orășenii ieșeau la cumpărături. Taximetristul începu să se plângă de felul în care erau sincronizate semafoarele în oraș și, pentru a fi mai convingător, exemplifica cu fiecare intersecție mai mare.

– Cum vă cheamă?, îl întrerupse Alina.

Tăcere.

– Pe mine mă cheamă Alina.

– Știu, doamnă, mi-a spus dispecera când m-a trimis la adresă. Eu sunt Roibu. Roibu Sorin. Ar trebui să am legitimația la vedere, dar n-am avut cu ce să-mi curăț geamurile de gheață și, având mâinile amorțite, am scăpat-o în canal. Trebuie să-mi fac alta. Dar știți cum e, azi apare una, mâine alta, toată ziua probleme.

– Așa-i, Sorin, ai dreptate. Bănuiesc că familia te susține, când apar astfel de probleme, îi sugeră Alina un nou subiect de discuție.

– Daaa, bineînțeles! Am doi băieți mari, sunt la facultate la Cluj, și mă mai sună uneori, de obicei când rămân fără bani. Și mai vorbim și noi ca bărbații, despre sport, despre dragoste…

Sorin râse, și Alina îi privi gușa, care tremura puțin.

– Și soția, ea ce zice?, insistă femeia, desfăcându-și centura de siguranță și dezbrăcându-și haina.

– Păi ea, cum să vă zic, mă mai ceartă uneori, dar s-a obișnuit, nu mai pune la suflet. Când erau copiii mici și făceau năzbâtii, nevasta zicea că erau ai mei, iar când luau câte o notă bună, erau ai ei. Râse din nou, și gușa îi tremură mai tare.

Alina își lepădă fularul și căciula. Avea o fustă midi, grena, și o cămașă neagră, cu decolteu. Își lăsă mâna pe piciorul taximetristului.

– Soția, cum să vă zic, e foarte geloasă. Deși niciodată nu i-am dat motive. Adică sigur, tentații au fost, nici eu n-am fost bărbat urât, dar cum am zis la biserică – „până ce moartea ne va despărți”. Cu bune, cu rele, mergem înainte, n-avem ce face. Dar avem și amintiri frumoase.

Pe Alina, vocea cu timbru cald a taximetristului, mirosul de parizer și căldura stătută o schimbaseră cu totul. Începu să mângâie piciorul bărbatului. În timp ce el vorbea fără oprire, prin fața ochilor Alinei treceau chipurile tuturor bărbaților cu care se culcase. Laur, cel care o dezvirginase la 15 ani și care îi promisese că nu o va părăsi niciodată, Gelu, cel pe care îl cunoscuse la 17 ani și care o învățase să bea, să fumeze și să facă sex așa cum îi place unui bărbat, Paul, cel pentru care renunțase să își mai dea Bac-ul, Liviu, cu care fumase primul cui, Doru, care îi scria mesaje de dragoste cu spray-ul pe fațadele blocurilor din cartier, Andrei și Adrian, cei doi frați gemeni care se îndrăgostiseră deodată de ea, Călin, care o învinețea din prea multă gelozie, și Gabi, de care tocmai se despărțise, pentru că îi spunea că e bătrână și ofilită și o înșela fără jenă cu orice pipiță de 15 ani.

Mâna Alinei urcă până pe prohab. Un firișor de transpirație se scurgea pe obrazul buhăit al lui Sorin.

– Uite acolo, o parcare, spuse Alina, șoptit.

Sorin se supuse fără să protesteze, parcă și stinse luminile. Alina îl cotropi și îl ghidă ca pe un copil neștiutor. Își afundă fața în jerseul lui și inspiră adânc mirosul grețos de bucătărie. Își vârî limba adânc în gura bărbatului, ca și cum s-ar fi aruncat în gol în hăul amintirilor. Își plimbă degetele prin părul lui murdar și îi gustă cu nesaț pielea sărată. Lovit ritmic de spatele Alinei, volanul scotea sunete de claxon în ritm de jazz.

Când se liniștiră, femeia trecu din nou pe scaunul din dreapta, și, fără să-l mai privească, își trase ciorapii, își luă haina, fularul și căciula. Apoi începu să deseneze pe geamul aburit o casă care avea, în loc de ferestre, inimi.

– Duminică mă duc la biserică. Bine, în toate duminicile mă duc, dar săptămâna trecută socrii au tăiat porcul și… Dar duminica asta merg negreșit, și o să mă și spovedesc. E de treabă părintele, ne știm de când eram copii. Bine, el e mai mare decât mine cu câțiva ani, dar asta nu înseamnă că… În fine, e bine să fii spovedit, nu știi niciodată ce se poate întâmpla. Viața bate filmul, așa se zice, nu?, râse nervos Sorin, și gușa îi tremură iar. Dar nu avea cine să o privească, pentru că Alina avea ochi numai pentru căsuța cu inimioare și gândurile ei erau departe.

– Aici ați zis, nu? Nu, lăsați, nu e nevoie să plătiți. Uitați, o carte de vizită. O seară plăcută!

Alina închise portiera cu un zgomot sec. Cartea de vizită căzu în zăpada murdară. În timp ce mașina demară, femeia se pierdu în noapte.

Susține Literomania

Despre autor

Anca Goja

Anca Goja

Anca Goja (n. 1978, Baia Mare) a absolvit Facultatea de Științe Politice și Administrative la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca. A publicat volumele de proză scurtă „Zăpadă neagră și alte povestiri” (Tracus Arte, 2014), „Fabrica de fericire” (Școala Ardeleană, 2016) și „360 de grade” (Editura Paralela 45, 2018). Apare în mai multe antologii, precum „Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism” (Polirom, 2014) și „Cartea copilăriilor” (Polirom, 2016).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.