G.E.N.

Ultimul hohot al lui Villanelle

PREMII, DECORAȚII, INSIGNE

10 mai. CrimeFest (Bristol, UK). S-a anunțat lista lungă pentru premiile Asociației Britanice a Scriitorilor de Literatură Polițistă, celebrele Daggers Awards. Pe lista internațională figurează:

DovAlfon–„A LongNight in Paris”

Karin Brynard–„WeepingWaters”

GianricoCarofiglio–„The ColdSummer”

KeigoHigashino–„Newcomer”

HåkanNesser–„The Root of Evil”

CayRademacher–„The Forger”

Andrea Camilleri –„The OvernightKidnapper”

KjellOlaDahl–„The Courier”

Martin Holmén–„Slugger”

JørnLier Horst –„The Katherina Code”

Nominalizările la toate categoriile vor fi anunțate în timpul verii, iar cîștigătorii în octombrie.

11 mai. CrimeFest acordă și șapte premii ale festivalului. Iată cîștigătorii din acest an (voi lăsa denumirile categoriilor în original, pentru a nu pierde din savoarea acestora):

Audible Sounds of Crime Award (for the best unabridged crime audiobook): „Lethal White”, de Robert Galbraith (J.K. Rowling) – volum publicat și în românește, „Alb letal” (Tei, 2019, traducere de Ciprian Șiulea). Printre nominalizări au mai fost „LiesSleeping!, de Ben Aaronovitch (volum din seria „Peter Grant”, din care au apărut și la noi două volume: „Rîurile din Londra”, 2018, și „Soho în lumina lunii”, 2019, ambele la HergBenet, traduceri de Alexandru Voicescu), Bill Clinton și James Patterson – „The President Is Missing” (în românește „În lipsa președintelui”, RAO, 2018), Greer Hendricks și Sarah Pekkanen–„The Wife Between Us” (în românește „Soția dintre noi”, Litera, 2018, traducere de Alina Simuț), Clare Mackintosh– „Let Me Lie” (în românește „Lasă-mă să mint”, Trei, 2018, traducere de Mihaela Ionescu), Sarah Vaughan– „Anatomy of a Scandal” (în românește „Anatomia unui scandal”, Litera, 2019, traducere de Dana-Ligia Ilin).

eDunnit Award (for the best crime fiction e-book first published in both hard copy and in electronic format):„Sunburn”, de Laura Lippman

Last Laugh Award (for the best humorous crime novel):„A Shot in theDark”, de Lynne Truss

H.R.F. Keating Award (for the best biographical or critical book related to crime fiction):„Difficult Lives–Hitching Rides”, de James Sallis

Best Crime Novel for Children (aged 8-12):„Kat Wolfe Investigates”, de Lauren St. John

Best Crime Novel for Young Adults (aged 12-16):„Run, Riot”, de Nikesh Shukla

12 mai. Romcon. Pe 11-12 mai 2019 s-a desfășurat la Timișoara cea de-a 40-a ediție a Convenției Naționale a Cluburilor și Autorilor de Science-Fiction. În cadrul convenției s-au acordat următoarele premii:

Opera Omnia: Rodica Bretin

Roman: „Tunelul de la capătul timpului” – Diana Alzner, Ed. Pavcon

Nuvelă: „Când penele roșii vor plânge” – Lucian-Dragoș Bogdan, Ed. Tritonic

Povestire: „Coloniștii” – Daniel Timariu, Ed. Tritonic

Volum de proză scurtă: „Amor fără alcool” – Ciprian-Ionuț Baciu,  Ed. Tritonic

Revistă: „Helion”, online

Non Fiction: Biblioteca Nova

Editură: Tritonic

Debut: Boris Velimirovici – „Colivia Sufletelor”, Ed. Pavcon

Antologator: Michael Haulică – „Antologia prozei românești science-fiction”, Ed. Paralela 45

Artist plastic (ex aequo): Adrian Chifu și Marian Mirescu

Emisiune radio: „Galaxia Imaginarului” – Darius Hupov

Juriul a fost format din Mircea Opriță (președinte), Daniel Botgros, Mircea Liviu Goga, Doina Roman și Liviu Surugiu. Juriul a făcut nominalizările, iar premiile s-au stabilit prin votul juriului (50%) și votul participanților la RomCon (50%).

 

VOCEA RASPÎNDACULUI NAȚIONALE. Știri din țară și din lume. Tîrguri de carte, festivaluri, noutăți editoriale. Cancanuri, freze, temenele. Fandomități. Capra vecinului. Web Side Story. Cărți aruncate din turn.

FANDOMITĂȚI. De-ale noastre, de pe-aici. Sau de pe-acolo.

18 mai.La Oradea va avea loc conferința bilaterală Ungaria-România de science-fiction și fantasy „The City andthe Stars”, ediția a II-a. Printre participanți se vor afla scriitori, cluburi și publicații de SF&F: Szelesi Sandor, asociația Avana Budapest, Galaktika, FestumVaradium, Deus Vult, clubul Antares Brașov, scriitori din România și fani ai genului.

Organizatorul evenimentului este Wagner GyorgySebestyen.

CAPRA VECINULUI. Și? Capra vecinului ce mai face? Bine-sănătoasă? Ia să vedem ce se mai întîmplă prin lume, ce mai fac scriitorii.

2 mai. A apărut „Someone Like Me”, de M.R. Carey (Orbit). În România au apărut mai multe cărți de M.R. Carey la Editura Nemira: „Fata cu toate darurile” (2016), „Fellside” (2017) și „Băiatul de pe pod” (2018) – toate traduse de Ruxandra Toma.

9 mai. William Morrow publică în format kindle o povestire scrisă de Karin Slaughter și Lee Child, în care se întîlnesc Will Trent și Jack Reacher: „Cleaning the Gold”. Ediția paperback e așteptată pe 28 ianuarie 2020.

14 mai. A apărut un nou roman de Guy Gavriel Kay: „A Brightness Long Ago”.

*** Cea de-a patra carte („Pappaspojke”) din seria Jana Berzelius, de Emelie Schepp, a fost publicată în Finlanda cu titlul „Kadonnutpoika”, iar cea de-a treia („Prioett”) în Spaniacu titlul „Despacionos morimos”.

CĂRȚI ARUNCATE DIN TURN. Altfel? Editurile noastre ce mai fac, cu ce se mai ocupă?

*** A apărut „Vincent nemuritorul”, de Bogdan Suceavă (Polirom, 2019, ediția a 2-a).

Descrierea editurii: „În anul 2036, nimeni nu se mai întreabă ce se întîmplă după moarte, pentru că nu mai există moarte, cel puțin nu în sensul de odinioară al cuvîntului. Trecerea în neființă înseamnă transferul intelectului pe dispozitive de stocare performante, cu garanție de cel puțin opt sute de mii de ani. Vincent, suferind de o boală terminală, are o alegere de făcut. Dacă urmează procedura de transfer, știe că nu se va mai putea plimba, nu va mai putea simți aroma parfumurilor și nu își va mai putea îmbrățișa soția sau copilul niciodată. Pe de altă parte, ar putea să fie acolo, alături de ei, pentru totdeauna, să le vorbească, să îi vadă. Decide în cele din urmă că vrea să își vadă fiul crescînd, chiar și prin obiectivul unor camere de luat vederi. Cu toate informările și documentările de dinainte, nimic nu îl poate pregăti pentru transformările care îl așteaptă, iar viața digitală de apoi îi aparține de fapt unui cu totul alt Vincent. La un deceniu de la prima ediție, «Vincent nemuritorul», roman despre binecuvîntările și nenorocirile pe care le aduce tehnologia, se apropie acum mai mult de problemele prezentului decît de cele ale viitorului”.

*** A apărut, tot la Polirom, „Mașinării ca mine”, de Ian McEwan, traducere de Dan Croitoru.

Descrierea editurii: „Noul roman al lui Ian McEwan, «Mașinării ca mine», se desfășoară într-o Londră alternativă din anii 1980. Marea Britanie a pierdut Războiul din Insulele Falkland, Margaret Thatcher se luptă cu Tony Benn pentru putere, iar Alan Turing a făcut o descoperire crucială în domeniul inteligenței artificiale. Într-o lume nu tocmai ca a noastră, Charlie, un tînăr care se lasă dus de valurile vieții, se îndrăgostește de Miranda, o fată eminentă, dar care ascunde un secret teribil. Cînd Charlie primește o moștenire, îl achiziționează pe Adam, una dintre primele ființe sintetice recent apărute pe piață, și, împreună cu Miranda, îi configurează personalitatea. În scurtă vreme, cei trei se văd confruntați cu o dilemă morală profundă. Subversiv și extrem de captivant, noul roman al lui Ian McEwan pune cîteva întrebări fundamentale: ce ne face umani – faptele noastre sau viața interioară? Poate o mașinărie să înțeleagă sufletul omenesc? La fel ca romanele anterioare ale lui Ian McEwan, «Mașinării ca mine» este și o meditație asupra epocii contemporane, asupra pericolelor care pîndesc omenirea, asupra noțiunilor esențiale ale existenței precum adevărul sau iubirea”.

CU NASUL PRIN REVISTE. Reviste, fanzine, bloguri, ce-o mai fi.

***A apărut numărul 4 al revistei „Zin”. În cuprins proză de Gardner Dozois, George Cornilă, Mihai Alexandru Dincă, Florin Giurcă, Ovidiu Vitan.

*** A apărut numărul 93 (mai 2019) al revistei „Gazeta SF”. În cuprins: proză de Joe Haldeman, Alen Șchiopu, Augustin Tudor, Remus Paul, Anca Mihaela Anica, Rodica Bretin, articole, recenzii, eseuri de Alexandru Lamba, Voicu Bugariu, Daniel Timariu, Marcel Gherman, Marian Truță și un interviu cu Ana Mănescu.

AFARĂ-I VOPSIT GARDUL. Nu vorbim de leoparzi aici.

Coperta vinde, se zice, și nu știu cît de adevărată este afirmația pe o piață de carte foarte mofturoasă, cum este cea din România. Știu însă că există cărți pe care le-aș cumpăra numai să le pot vedea în bibliotecă. Cum ar fi:

În 2011 Spectrum Literary Agency a scos o ediție pentru Kindle în 13 volume a cărților lui Lois McMaster Bujold care alcătuiau, la vremea aceea, Saga Vorkosigan.

În limba română, primele două volume au apărut la Paladin: „Cioburi deonoare” (2013) și „Barrayar” (2014), ambele traduse de Ona Frantz.

PÎNZE, STICLE, LEDURI. Ecrane mici, ecrane mari, și fete, și băieți.

12 mai. Gala premiilor BAFTA pentru televiziune le-a adus realizatorilor serialului „Killing Eve” premiul pentru cel mai bun serial dedramă, premiul pentru cea maibună actriță în rol principal – Jodie Comer, pentru rolul Villanelle, și premiulpentru cea mai bună actriță în rol secundar – Fiona Shaw, pentru rolul Carolyn Martens.

Serialul este făcut după seria „Villanelle”, de LukeJennings, în care o agentă MI6 se confruntă cu o asasină desosebit de carismatică. Cel de-al doilea sezon este în derulare pe HBO și în România, cu titlul „Obsesia Evei”, episoadele în curs, precum și cele ale primului sezon, fiind disponibile pe HBOGO.

LA CEAS DE TAINĂ. Interviuri, declarații, declamații, șoapte, convorbiri.

„Englezii au plătit patru lire ca să ne asculte”

(de vorbă cu Anamaria Ionescu și Teodora Matei)

În primul weekend al lunii mai a avut loc Festivalul de literatură polițistă Newcastle Noir la care, pentru prima dată, au participat și scriitori români. Ei au fost Anamaria Ionescu, Teodora Matei și Bogdan Hrib. Am discutat cu Anamaria și Teodora despre cum a fost, ele bifînd și o premieră cu această ocazie: prima carte tradusă în limba engleză.

Michael Haulică: Cum fu la Newcastle Noir? Așa, ca impresie, într-o frază.

Anamaria Ionescu: Orașul este extrem de britanic. Și i s-a dus buhul de centru al petrecerilor. Dacă te nimerești în weekend acolo, înțelegi de ce. Festivalul a fost prietenos și fără morgă. Panelurile au fost cooncepute în așa fel, încît fiecare să aibă momentul lui de glorie, ca să zic așa. Iar gazdele s-au asigurat că toată lumea se simte bine.

Teodora Matei: Gradele puțintele și ploile reci au fost compensate de căldura primirii și a atmosferei pe perioada întregului festival.

MH: Ați avut un eveniment dedicat literaturii polițiste românești. Ce credeți că i-a impresionat din ce ați spus?

Anamaria Ionescu: În primul rînd au fost curioși să ne vadă. Au plătit 4 lire de căciulă ca să ne cunoască și să ne asculte. Îți poți imagina așa ceva în România? Și am avut sala plină. Ne-au pus întrebări, ne-au făcut poze. Și au scris foarte frumos despre momentul nostru pe social media.

Teodora Matei: E greu de spus, pentru că noi am fost luate cam din oală, între momentul aterizării pe aeroportul din Newcastle și panelul dedicat literaturii polițiste din România a trecut cam o oră jumate. Am avut o discuție scurtă în camera verde cu Quentin Bates, moderatorul panelului, n-am făcut repetiții, așa că răspunsurile noastre la întrebările lui au fost, cu siguranță, spontane. Ne-am trezit sub lumina unor reflectoare, într-o sală cu mai bine de 100 de locuri, aproape plină, și n-am făcut decît să ne prezentăm cît ne-am priceput mai bine. Cred că în mintea noastră era prezent un semn al exclamării: oamenii aceia dăduseră cîte 4 lire pentru participarea la un eveniment – sau 80 pentru tot weekendul. E posibil ca pe mine, cel puțin, să mă fi copleșit sentimentul că un om a plătit ca să ne audă vorbind, iar la final să pună întrebări. Pentru că, da, după ce prietenul nostru Quentin a anunțat că e momentul pentru întrebările din public, microfonul s-a plimbat dintr-o parte în alta a sălii, oamenii au vrut să știe care e situația romanului polițist românesc în momentul de față, cam despre ce se scrie, ce autori de la noi s-au impus pe piața internă și internațională, ce titluri se pot găsi, traduse, în librăriile din lume.

MH: La festival au participat  foarte mulți scriitori de primă mînă, ca să nu mai zic de grupuri de scriitori, cum au fost, de pildă, cei de la OrendaBooks. Cum sînt? Cum s-au purtat cu voi?

Anamaria Ionescu: Sînt oameni ca și noi. Cu familii, cu probleme, cu reușite și nereușite. Marea diferență este că, în marea lor majoritate, sînt scriitori full time. Asta înseamnă că au timp suficient pentru a se documenta, a scrie ca lumea, a preda manuscrisele în termen, a se promova. Și, la sfîrșitul zilei, mai fac și bani din chestia asta. Nici unul nu părea a se scălda în opulență, dar nici nu se scobeau pe sub unghii. Mai erau și cîțiva care aveau și alte joburi. De exemplu, Quentin Bates este jurnalist și traducător de islandeză (unul chiar foarte apreciat), iar SolveigPalsdottir este (și) actriță.

Cu noi s-au purtat ca și cum am fi fost din aceeași branșă. Ceea ce și eram. Au fost curioși și prietenoși. Ei au cumpărat cărțile noastre și ne-au cerut autografe. Și noi pe ale lor.

Teodora Matei: Atmosfera generală a festivalului a fost cea a unei întîlniri între prieteni, dornici să-și împărtășească experiențele cu ceilalți, în cadrul panelurilor sau în afara lor. Nu ne-am simțit nici o clipă priviți de sus sau marginalizați. S-a vorbit despre bucuria de a scrie, despre imboldul de a trimite un manuscris și reacția editorului (indiferent în cîte limbi era tradus autorul); la sesiunea de autografe fiecare cumpărător putea petrece minute bune cu scriitorul preferat, care răspundea la întrebări sau voia să știe mai multe despre locul de unde venim, făcea poze etc. Între paneluri s-au purtat discuții între autori și editori, s-au schimbat impresii, s-au făcut planuri. Concluzia: ne-am simțit bineveniți, organizatorii au reușit să administreze evenimentul cu o precizie de ceas elvețian, am cunoscut niște oameni minunați pe care eu, cel puțin, îi știam doar din mediul online. Trebuie neapărat să le mulțumesc lui JackyCollins, EwaSherman, Frances Walker, Pauline Curwen și celorlalți voluntari, Craig Sisterson, blogger din Noua Zeelandă, Marina Sofia, dar și britanicului islandez Quentin Bates, autor și traducător pe care l-am întîlnit la SimfestTîrgu Mureș în 2016 și căruia i se datorează, în mare parte, apariția „Lumînărilor vii” atît în română, cît și în engleză.

MH: Ați avut cărți în limba engleză la vînzare. Le-ați vîndut? Au fost interesați participanții la festival de literatura polițistă românească?

Anamaria Ionescu: Mai mult decît mă așteptam. Majoritatea celor care au plătit să ne cunoască au cumpărat și cărțile. Și s-au așezat cuminți în rînd pentru autografe. O doamnă mi-a spus că a fost în România prin anii ’70. Și m-a întrebat dacă mai există „Carul cu bere”. A fost foarte entuziasmată cînd i-am spus că localul cu pricina e pomenit în „Zodiac”. Iar un domn pe care l-am reîntîlnit la un alt panel a doua zi, mi-a spus, entuziasmat, că petrecuse seara precedentă cu Sergiu Manta. „He made myday”, cum se spune…

Teodora Matei: Am avut cărți, am vîndut și nu numai în ziua panelului. A fost extraordinar să ne vedem titlurile pe stand, alături de volumele unor nume mari ale literaturii internaționale de gen, timp de trei zile.

A venit un domn  care a locuit în România prin anii ’70. A cumpărat cărțile noastre, a venit să ia autografe și a întrebat dacă la noi se mai citește Caragiale. I-am confirmat că e un autor de referință și că eu locuiesc în orașul în care a locuit el. M-a întrebat: „Ești din Ploiești?” Iar eu, cu mîndrie, i-am confirmat. Știu că poate părea un gest lipsit de modestie însă un domn de la British Council, prezent la panel, care a purtat o discuție cu noi toți după aceea, mi-a spus că multă vreme nu va uita eticheta de „ușor infidel” („slightlyunfaithful”) pusă de mine comisarului Anton Iordan, personajul din „Living candles”.

MH: Credeți că participarea voastră la Newcastle  Noir poate fi începutul unei frumoase prietenii între literatura de gen românească și publicul european?

Anamaria Ionescu: Dacă reușim să fim traduși, atunci avem o șansă în a ne face cunoscuți dincolo de granițe. Cititorii par doritori să cunoască și literatura țărilor despre care nu știu mare lucru. Craig Sisterson, jurnalist și blogger, ne-a întrebat dacă nu am fi interesați să participăm la un festival crime în Noua Zeelandă…

Teodora Matei: Cu siguranță! A fost o ocazie bună de a vorbi despre alte festivaluri internaționale de gen, despre ce noutăți ar aduce romanul polițist românesc la astfel de evenimente. Dacă discuțiile se vor concretiza, e foarte posibil ca volumele românești să ajungă în mai multe colțuri ale lumii.

Vorbind de prietenie, la un moment dat s-a creat un fel de echipă româno-islandeză, iar primul lucru pe care mi-ar plăcea să-l împrumutăm de la nordici e obiceiul de a oferi cărți de Crăciun, în loc de orice fel de cadouri.

MH: Ce ați mai adăuga cu privire la participarea voastră la Newcastle Noir, la etapa în care sînteți acum, ca autoare de literatură polițistă?

Anamaria Ionescu: Cred că ar merita spus că nu numai noi ne-am simțit bine acolo. Și ei păreau că se bucură de prezența noastră. Atît de mult, încît am fost invitați să ne întoarcem și la anul.

Teodora Matei: Pentru mine, a fost o experiență extraordinară. Am participat, cu toții, la majoritatea panelurilor, încercînd să absorbim cît mai multă informație. În materie de scris, cred că trebuie să învățăm continuu atît de la cei consacrați, cît și din propriile experiențe. Nefiind rețete consacrate în materie de obținere a succesului, rămîne să ne luptăm nu cu alți autori, ci cu noi înșine, să găsim ideea unei povești sau modalitatea de a o spune, astfel încît să farmece cititorii.

Pe de altă parte, am avut ocazia să vizităm un oraș atît de frumos, încărcat de istorie, să cunoaștem niște oameni calzi, primitori, încît e foarte posibil ca într-un viitor volum polițist să strecor decoruri sau trăiri legate de orășelul din nordul Angliei.

MH: Mulțumesc frumos și să audă Europa de voi. Ilustrez convorbirea noastră cu o poză făcută de EwaSherman, în care apăreți între Quentin Bates și Bogdan Hrib.

 

Despre autor

Michael Haulică

Michael Haulică

Michael Haulică a absolvit Facultatea de Matematică, specializarea Informatică, a Universității Transilvania din Brașov. A fost programator timp de 25 de ani, apoi s-a dedicat în întregime scrisului. A debutat cu poezie în revista Flacăra, în 1974. A publicat poezie, proză, articole.
A fost redactor al suplimentelor SF „Supernova” (1993 – 1995) şi „Alternativ SF” (1995 – 1997), în anul 2000 a fondat revista „Lumi Virtuale” (în format electronic, 2000 – 2004), apoi blogurile „Zepelinul cuantic” (octombrie 2007 – februarie 2008), „Microtexte” (februarie – aprilie 2009) și „BookReport” (25 mai 2017 – 3 octombrie 2017). A fost redactor-şef al revistelor „Brașov Visitor” (2003 – 2005, pe hârtie, în limba engleză), „Lumi Virtuale” (în varianta pe hârtie, 2004 – 2005), „Fiction.ro” (2005 – 2007, pe hârtie), „Nautilus” (februarie 2008 – iunie 2010, on-line), „Galileo Online” (iunie 2010 – martie 2012), „Galileo” (2015, pe hârtie). În perioada 2006-2007 a fost redactor-şef al Editurii Tritonic şi coordonator al colecţiilor „fiction.ro” şi LIT., apoi redactor-șef al editurii Millennium Books (2008 – 2012), coordonator al colecției „Ficțiuni”, în perioada 2012 – 2016 a fost redactor în cadrul Grupului Editorial Art, coordonator al colecțiilor de SF și fantasy ale editurii Paladin, iar în 2016-2017 a coordonat din nou colecțiile SF și fantasy ale editurii Tritonic. A susţinut rubrici despre literatura F&SF în „Observator cultural”, „Dilemateca”, „Știință & Tehnică”. Alte publicații în care a scris frecvent: „Obiectiv cultural”, „Ziarul de duminică”, „Tomis”, „Astra”.
Volume publicate: „Madia Mangalena” (Institutul European, 1999; Eagle Publishing House, 2011, print și ebook; Millennium Books, 2015, ediție adăugită – premiile Vladimir Colin 2000 și RomCon 2002); „Despre singurătate și îngeri” (Ed. Karmat Press, 2001 – premiul SIGMA 2002), „Așteptând-o pe Sara” (Ed. Millennium Press, 2005; Ed. Tritonic, 2006; Millennium Books&TexaRom, 2012, ebook; Millennium Books, 2016, ediție adăugită), „Nu sunt guru” (Ed. tritonic, 2007 – culegere de articole), „Povestiri fantastice” (Millennium Press, 2010; Millennium Books&TexaRom, 2011, ebook), „... nici Torquemada” (Millennium Books, 2011; Millennium Books&TexaRom, 2011, ebook), „Transfer” (Ed. Millennium Books, 2012; Millennium Books&TexaRom, 2013, ebook; Millennium Books, 2014, ediție adăugită – Premiul Vladimir Colin 2014), „O hucă în minunatul Inand” (Ed. Millennium Books, 2014), „9 1/2 elegii” (Ed. Tritonic, 2016).

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.