Atelier

Underground Agency „Clash”

– underground agency –
– colaj –

Hyde Park, anii şaptezeci, primăvara. Un student, ciupit de vărsat, ţine un discurs euforic despre underground. Îl ascultă aproape cincizeci de oameni.

„Băi, moace de englezi buhăiţi, habar n-aveţi, măi, de nimic. Nu vedeţi mai departe de lungul nasului. Continuaţi să credeţi că undeground-ul nu e nimic altceva, decât metroul. Ascultaţi, mă, tigve goale ale acestei insule, am să vă spun acum şi semnificaţiile suplimentare (reacţii de nemulţumire). Underground este corpul politic al unei structuri dispersate, diverse categorii ale populaţiei din toată lumea aderă cu o precipitare uluitoare la numeroasele lui grupări. Ceea ce-i uneşte, tâmpiţilor, este lupta împotriva a ceea ce se cheamă establishment, deci împotriva manipulării politice, a războiului, valorilor statornicite, împotriva nedreptăţilor economice, a artei vechi, a culturii învechite… dar, cum în aceste clipe m-a pocnit o… erecţie nebună, priviţi, sula aproape că-mi plesneşte cusăturile, trebuie să mi-o iau urgent la labă ca să-mi pot continua discursul. Zece minute pauză. În acest răstimp repetaţi lecţia, nătărăilor!”

Studentul înalt şi ciupit de vărsat se repede spre tufişul din apropiere.

Furnicarul obişnuit. Pipo strigă cât îl ţine gura:
– Profesore, profesore, ce dracu’ facem cu Los Angeles-ul. Acolo n-avem nici un corespondent. Fă o propunere, ‘mneata cunoşti foarte bine echipajul. Mă arde la fund…
– Hm, să zicem genialul Bukowski. E cel mai nimerit.
– Băi, profesore, eşti de-a dreptul ţicnit. Tipul lucrează deja pentru Open Pussy!
– Şi ce importanţă are? El e o adevărată mitralieră. Poate acoperi încă douăzeci de gazete underground. Caută-l fără grijă.
– Ok.

Pipo trânteşte receptorul şi se uită furios la profesor. Nenorocitul de Bukowski! E beat criţă. Am regulat, zice, mai alaltăieri o intelectuală de la Freep care, dracu’ s-o ia, nu putea termina, am tras până am pişat sânge şi acum mi-e plină sula de underground presse… şi mai zice tipul că ar fi şi poet… de parcă poezia ar exclude undeva gazetăria. De altfel, zice tipul, stimează Iugoslavia, drumul ei în necunoscut, self-menagement, şi faptul că a ştiut, în ’48, să spună nu lui Jack the Ripper acela din Kremlin. Se miră tipul de ce ne trebuie ziar alternativ când – conform lui Marx – establishmentul ne este şi aşa pe cale de dispariţie. I-am explicat că noi, Underground Agency, suntem un ziar al tinerilor, care, prin prospeţime şi tinereţe, stimulăm această dispariţie a sus-numiţilor şi că avem o redacţie internaţională, că avem cititori atât în Iugoslavia, cât şi în Franţa, America Centrală, S.U.A., Italia, Anglia şi chiar – prin canale secrete – la Praga şi Budapesta. Pare-se că ultimele cuvinte i-au schimbat dispoziţia… mi-a spus să-l caut peste vreo lună, când se va mai trezi… poate că şi acceptă. Fir-ar al dracu’ de Bukowski.

revendicări underground

– Cerem creşterea orgasmului cu 20% pe cap de locuitor. Noi, clasa muncitoare, avem dreptul la un orgasm mai bogat. Tovarăşi, să nu uităm că şi orgasmul este o problemă de clasă. Sau cum spune un autor: „El era un privilegiu al clasei dominante, fie în Occident, fie în Orient (…) Şi în acest fel exclusivitatea orgasmului se arată a fi o problemă de clasă, spre deosebire de problema statului, de exemplu, care are o conotaţie inversă. Anume, prin anihilarea claselor se anihilează şi statul, dar, prin anihilarea claselor şi a statului, orgasmul devine. Devine, în definitiv, proprietatea speciei umane în adevăratul sens al cuvântului” (M. Valent, Carpe Diem, Zgb, 1979, p. 101).

– Cerem dreptul la posibilitatea de a schia pentru toţi cei interesaţi.

– Cerem lichidarea embargoului asupra semenilor. „Incestul” este o eroare socială. Cerem înlăturarea erorilor sociale, deci cerem revoluţie!

Ţăcănitul maşinilor de scris, telefoanele înnebunite, Pipo cel turbat, harnica Tania, tehnoredactorul cu ochi umflaţi de atâta nesomn… Underground Agency ca un haos cosmic, o companie de futangii pentru cercetarea şi producerea adevărului, cloaca lumii în care plutesc perle rare; poame ale neo- Noii jurnalistici…

evidenţa

Ibor, revista tinerilor din Istria, numărul 4-5/1979, a fost interzisă din cauza unei poezii simpatice a lui Allen Ginsberg din volumul Fall of America, Poems of These States. Versurile poemului Te implor stăpâne au fost traduse de Dean Herenda. Necioplita de Tania a decupat mai multe versuri care i-au plăcut şi le-a lipit pe panoul din redacţie:

Te implor stăpâne apasă-mi buzele pe inima-sulă
………………………………………………………………………………
Te implor stăpâne mai fute-mă cu tot trupul,
te implor
Fute-mă te implor
………………………………………………………………………………
& fute-mă bine ca pe-o fată
Intră adânc în timp ce-ţi invoc din răsputeri numele
Te iubesc
Te implor stăpâne

Allen Ginsberg, mai 1968

ştiri underground

– Scriitorii iugoslavi au înființat un curs de alfabetizare pentru membrii semianalfabeți ai Uniunii, care, din cauza unor sarcini mai importante decât cele ale scrisului, au pierdut pasul în evoluția lor. Cursul va fi deschis până în anul 2050, deoarece se presupune că, până atunci, problema membrilor handicapați va fi eradicată. Această supoziție se întemeiază în bună parte pe rezultatele extraordinare pe care le înregistrează reforma școlară, excepțional de bine chibzuită, ceea ce promite că, în viitor, potențialii scriitori ar fi extrem de instruiți încă din școala generală și prin învățământul orientat, astfel că, din această cauză, numărul celor prezenți la cursurile de alfabetizare va fi în continuă scădere, iar până în anul 2050 ar dispărea complet. După necesități, însă, a ținut să accentueze comisia de instituire, acest curs își va continua sarcina sa nobilă atâta vreme cât va fi necesar, respectiv cât vor exista și pe mai departe motive.

Aici e momentul să amintim cititorilor de o inițiativă asemănătoare prin anii șaizeci, când un tânăr scriitor, deja afirmat, propusese Uniunii Scriitorilor că ar dori să înființeze o secție literară proprie. Propunerea a fost respinsă replicându-se că este „normal să credem, și chiar să afirmăm sus și tare că scriitorii nu au nevoie de nicio secție literară”. Dar viața ne dovedește întotdeauna că nu este prea indicat să afirmăm că ceea ce este normal ar fi și natural.
– Secta „Relaxarea” a tipărit două afișe cu portretul conducătorului ei și un anunț în care publicul este invitat la o ședință de meditație transcendentală (Piața Republicii, orele 18).

Despre autor

Milko Valent

Milko Valent

Milko Valent was born in 1948 in Zagreb. He graduated from the University of Zagreb with a degree in philosophy and comparative literature. He has been a professional writer since the autumn of 1976, publishing poetry, short stories, novels, essays on philosophy and literature, polemics, theater criticism, and plays for radio and stage. A highly prolific author, to date he has published twenty-one volumes across different genres. He has been a contributor to about a hundred reviews, magazines and newspapers, as well as a number of radio programs and a number of internet portals. He performs all over the country and abroad with recitals, lectures, performances and provocative talks. He is included in numerous anthologies, collective surveys and selections of poetry, prose, essays, and plays. Some of his work has been translated into Slovenian, Hungarian, Macedonian, Slovak, Ruthenian, Russian, Bulgarian, Italian, Esperanto, Polish, French, German, and English. He has been a member of the Croatian Philosophical Association since 1976, the Croatian Writers’ Association since 1981, the Croatian PEN Centre since 1992, the Croatian Centre of ITI-UNESCO since 1995, and the Croatian Writers Society since 2002.

Scrie un comentariu