Intersecții

5 filme cu vampiri

Cam greu găseşti, dacă eşti mai mofturos, un film cu vampiri care să fie, dincolo de clişeele inevitabile, un pic altfel. Totuşi, sunt câteva pelicule reuşite chiar şi în acest caz, cum ar fi, ca să dau un exemplu clasic, acel „Vampyr” al lui Carl Theodor Dreyer din 1932, adaptare după „Carmilla”, povestirea lui Sheridan Le Fanu. Totuşi, nu despre filmul lui Dreyer va fi vorba mai departe, ci despre altele, ceva mai recente.

 

1. „Thirst”, r. Park Chan-wook, 2009

„Thirst”, pelicula sud-coreeanului Park Chan-wook – cunoscut pentru „Sympathy for Mr. Vengeance”, „Oldboy”, „Lady Vengeance”, „I’m a Cyborg, But That’s OK” –, poate fi considerată, până la un punct, un simplu film cu vampiri. Ce-i drept, prin cadrele dichisite, prin stilul alert, colorat, uşor kitschos pe-alocuri, acest film este, după cum spuneam, ceva mai deosebit. În ceea ce privește intriga, filmul are la bază o nuvelă de Émile Zola, „Thérèse Raquin”, plotul având în centru încurcăturile provocate de o relaţie adulterină.

Preotul catolic Sang-hyun, în urma unui experiment, se transformă într-un vampir, ceea ce îi va pune, bineînţeles, câteva dileme legate mai ales de credinţă. Sângele din ritualul creştin capătă, din această perspectivă, după cum o va constata şi preotul nostru proaspăt transformat în vampir, o conotaţie practică. În fine, Sang-yun ajunge un fel de sfânt tămăduitor. Printre alţii, îl vindecă de cancer şi pe Kang-woo, un tânăr de a cărui soţie se îndrăgosteşte. Începutul relaţiei adulterine dintre San-hyun şi Tae-ju, soţia lui Kang-woo, este redat în cadre stranii, violente, care anticipează turnura pe care relaţia o va lua în scurt timp. Deteriorarea relaţiilor amoroase este, iată, inevitabilă, pare-se, chiar şi în lumea vampirilor, iar comicul asiatic, deşi destul de naiv, este cel care, fără doar şi poate, salvează filmul de la patetism.

 

2. „Let the Right One In”, r. Tomas Alfredson, 2008

În ciuda clişeelor impuse de numeroasele cărţi şi filme, vampirii şi-au păstrat farmecul iar poveştile lor încă mai suprind. O poveste aparte este, de exemplu, şi cea din „Let the Right One In”, romanul suedezului John Ajvide Lindqvist, unde demonismul condiţiei de vampir e combinat cu inocenţa copilăriei (şi Anne Rice a făcut acelaşi lucru prin personajul Claudia din „Interview with the Vampire”). În „Thirst”, ca să revin la filmul de la care am pornit aceste rânduri, regizorul a mizat pe combinaţia de un contrast evident – meteahnă şi, în acelaşi timp, calitate a cinema-ului asiatic – dintre chemarea preoţiei şi setea de sânge a vampirului.

 

3. „The Hunger”, r. Tony Scott, 1983

Printre filmele de gen, merită menţionată, cred eu, şi pelicula din 1983, „The Hunger”, în regia lui Tony Scott, cu Catherine Deneuve, David Bowie, Susan Sarandon şi, într-un rol mic, Willem Dafoe. Multe cadre ale acestui film amintesc de arta fotografică a lui Irving Penn, un cunoscut fotograf american, ceea ce îi dă un aer aparte, modern şi vintage în acelaşi timp. De asemenea, şi „The Hunger” are la bază un roman din 1981 semnat de  Whitley Strieber. De văzut, mai ales că este vorba de un film-cult, dar, de ce nu?, şi pentru scenele erotice dintre Susan Sarandon şi Catherine Deneuve. Dacă nu v-am convins, poate o va face David Bowie, în stilul său emfatic: „I must say, there’s nothing that looks like it on the market. But I’m a bit worried that it’s just perversely bloody at some points”.

 

4.„Nadja”r. Michael Almereyda, SUA, 1994

La o primă vizionare, „Nadja” pare un fel de conglomerat de elemente mai mult sau mai puțin stranii, recognoscibile, ce e drept, în numeroase filme cu vampiri, dar care aici dau destul bine. Pentru că deseori personajele și acțiunea sunt tratate în notă ironică, putem spune – așa, școlărește – că avem de-a face mai degrabă cu o pastișă a genului. Semnată de un regizor obscur (poate doar „Hamlet”-ul din 2000 cu Ethan Hawke să-i mai vină în ajutor la Judecata de Apoi), e vorba de Michael Almereyda, pelicula „Nadja” nu i-a dat pe spate pe amatorii de horror, dar a prins la puținii amatori de indie. În orice caz, avem de-a face cu un film aparte care, într-un fel, se detașează de creațiile genului căruia îi aparține tocmai prin tendința pomenită mai de sus de a pastișa. Deși a pornit de la pelicula „Dracula’s Daughter” (1932), Almereyda s-a îndepărtat de povestea inițială.

Nadja, protagonista poveștii, o tânără dintr-o familie bogată, recunoaște de la bun început că nu se pricepe la nimic și că familia sa a făcut avere exploatându-i pe cei săraci. De o prețiozitate aristocrată, iese în evidență prin exprimarea tendențios aforistică, dar și prin pasiunea pentru vodcă.

Vestea că tatăl ei, contele Dracula, a fost omorât o determină pe Nadja să renunțe la periplul său prin America, decizie nu tocmai ușoară, căci în State îi mergea bine-mersi, având la discreție atât sânge proaspăt, cât și vodcă. Ați ghicit, Nadja, întocmai celebrului său tată, este vampir. Deși luată prin surprindere, nu pierde timpul și, secondată de Renfield, un tânăr aghiotant îndrăgostit de cruda sa stăpână, merge la morgă pentru a recupera trupul lui Dracula (așa, ca fapt divers, recepționistul de la morgă este interpretat de David Lynch, producătorul filmului), după care pornește în căutarea fratelui ei geamăn, Edgar. Scena de la morgă devine de un burlesc incredibil, mai ales pentru spectatorii români, în momentul în care Nadja rostește numele întreg al contelui, dar vă las să aflați singuri numele cu pricina.

Pe urmele vampiriței se află, în buna tradiție a poveștii lui Stoker, Van Helsing (Peter Fonda) secondat de Jim, soțul lui Lucy, o tânără mușcată de Nadja într-un moment de pasiune adulterină. De remarcat că Peter Fonda s-a descurcat onorabil în pielea în pielea bătrânului vânător de vampiri, un personaj savuros, dominat de dese crize de paranoia (în câteva cadre, unde apare cu spatele, zelosul Peter Fonda îl încarnează pe însuși Dracula; chestie de buget, v-ați dat seama!). În cele din urmă, Nadja își găsește fratele. Acesta, însă, surpriză!, și-a reprimat natura de vampir și își urăște sora tocmai pentru că a urmat căile sângeroase ale tatălui – un tată urât, în aceeași măsură, de amândoi. Iată-ne pe deplin introduși în mediul unei familii disfuncționale (asta pe lângă faptul că Jim și Lucy formează, la rândul lor, un cuplu la fel de disfuncțional). Și ar mai fi de povestit, dar nu o voi face. Vă las să vedeți filmul lui Alemereyda și să vă faceți singuri o părere despre extravaganțele acestuia.

 

5. „From Dusk Till Dawn”, r. Roberto Rodriguez, SUA, 1996

În „From Dusk till Down” totul degenerează într-o nebunie tipică unui film de categoria B sau C și nu-i de mirare, căci pelicula e regizată de Roberto Rodriguez și produsă de Tarantino. Nedezmințind modelul Tarantino/ Rodriguez, acțiunea începe în trombă și te înșfacă al dracului de bine timp de 108 minute. Apoi, nu mai puțin te prinde în mreje și foarte trăznitul cuplu Clooney –Tarantino, un Clooney proaspăt ieșit din ER și un Tarantino dornic mai mult ca niciodată să se joace de-a actorul. Acțiunea este și nu este simplă (atenție! urmează spoilere cât cuprinde!).

Personajele lui Tarantino și Clooney, frații Gecko, niște tipi certați cu legea și cam duși cu pluta, fug de poliție lăsând în urma lor mormane de cadavre. Pe parcurs, un preot (Harvey Keitel) și cei doi copii ai săi cad în mâinile fraților Gecko și îi „ajută” pe aceștia din urmă să treacă granița în Mexic. Până aici avem de-a face cu un film foarte tare de acțiune gen „Desperado”În paranteză fie spus, avem chiar și doi actori din seria „Desperado”: Selma Hayek, foarte, foarte hot, și Danny Trejo – probabil tot în rolul nemuritorului Machete, un Machete, de data asta, vampir; în film e prezentă și pe Juliette Lewis, picată aici după ce a prestat în pelicule ca „Whats Eating Gilbert Grape” și „Natural Born Killers”.

Lucrurile se complică însă (și mai mult) după ce personajele ajung în Mexic și se opresc la un local cu nume kinky,„Twisted Tits”, un paradis în mijlocul deșertului, un loc plin de băutură și de femei topless. Paradisul însă, după lăsarea serii, se transformă într-un iad plin de vampiri (îți vine să-ți spui că nu degeaba aceste locuri ale pierzaniei sunt anatemizate cu atâta râvnă!). În fine, Clooney, Tarantino și Keitel, neavând de ales, fac echipă împotriva monștrilor sangvinari. Unele dintre armele cu care vampirii sunt ținuți la distanță surprind prin originalitate; de exemplu, câteva prezervative sunt umplute cu apă, apă sfințită apoi de părintele Keitel, prezervativele cu pricina dovedindu-se niște arme eficiente în lupta cu hoarda de vampiri. Să vă mai povestesc? Nu, gata cu spoilerele!

Pelicula din 1996 a lui Rodriguez, pe lângă setul de artificii caracteristic cuplului Tarantino/ Rodriguez, propune ceva nou: vampirii (ei bine, mai e și ciudatul cuplu Tarantino- Clooney, poate prea puțin exploatat în economia poveștii). În 2007, Rodriguez se va mai juca cu genul horror și în „Planet Terror”, unde lumea, de data asta, va fi amenințată de zombi. Dar despre „Planet Terror” cu altă ocazie, când probabil voi scrie câte ceva și despre „The Walking Dead”, serial foarte bine controlat din culise de către iscusitul Frank DarabontPână atunci, (re)vedeți „From Dusk till Down”! Zău că merităPe bune!

 

Recomandare Literomania

Despre autor

Raul Popescu

Raul Popescu

Absolvent al Facultății de Litere din Brașov. Și-a continuat studiile în cadrul Universității Transilvania din Brașov cu un masterat de Scriere Creatoare și cu un doctorat despre viața și opera lui Ioan Petru Culianu. Colaborează la „Observator cultural”, „Steaua”, „Astra (Supliment. Literatură, artă și idei)”.
În 2017, a publicat „Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic” (Editura Eikon, București), volum nominalizat la Premiile Observator cultural 2018, la secțiunea „Debut”. Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal erasmen (https://erasmen-erasmen.blogspot.ro).

Scrie un comentariu