Poeme de Nikki Giovanni

Nikki Giovanni (n. 1943) este una dintre cele mai importante poete americane. S-a impus încă de la debut, în 1968, cu volumul „Black Feeling Black Talk”, iar în 2009, „Bicycles: Love Poems”, cel de-al 27-lea volum al poetei, a reușit performanța de a ajunge pe lista de bestselleruri a lui „The New York Times”. Nikki Giovanni este apreciată în mod special pentru specificul afro-american al scrierilor sale, datorat bunicii ei, așa cum mărturisea într-un interviu: „Provin dintr-un lung șir de povestitori”. Această expunere timpurie la puterea limbajului vorbit a influențat cariera de poetă a lui Nikki Giovanni, influență vizibilă mai ales în utilizarea sofisticată a vorbirii vernaculare. Vă invităm să citiți în acest număr al Literomaniei un grupaj de poeme semnate de Nikki Giovanni, în traducerea semnată de Mihaela Buruiană. (Literomania)

Sometimes

sometimes
when I wake up
in the morning
and see all the faces
i just can’t
breathe

Uneori

uneori
când mă trezesc
dimineața
și văd toate chipurile
pur și simplu nu pot
respira

*

Woman

she wanted to be a blade
of grass amid the fields
but he wouldn’t agree
to be the dandelion

she wanted to be a robin singing
through the leaves
but he refused to be
her tree

she spun herself into a web
and looking for a place to rest
turned to him
but he stood straight
declining to be her corner

she tried to be a book
but he wouldn’t read
she turned herself into a bulb
but he wouldn’t let her grow

she decided to become a woman
and though he still refused to be a man
she decided it was all right

Femeie

ea voia să fie un fir
de iarbă pe câmpuri
dar el nu era de acord
să fie păpădia

ea voia să fie un măcăleandru
să cânte printre frunze
dar el a refuzat
să-i fie copac

ea s-a țesut singură într-o pânză
și căutând un loc de odihnă
s-a dus spre el
dar el a stat drept
refuzând să-i fie colț

ea a încercat să fie o carte
dar el n-a vrut să citească
ea s-a transformat în bulb
dar el nu a lăsat-o să crească

ea a hotărât să devină femeie
și chiar dacă el a refuzat iar să fie bărbat
ea a hotărât că nu face nimic

*

Poem (for Ema)

though i do wonder
why you intrigue me
i recognize that an exceptional moth
is always drawn
to an exceptional flame
you’re not at all what you appear
to be
though not so very different
i’ve not learned
the acceptable way of saying
you fascinate me
i’ve not even learned
how to say i like you
without frightening people
away
sometimes i see things
that aren’t really there
like warmth and kindness
when people are mean
but sometimes i see things
like fear and want to sooth it
or fatigue and want to share it
or love and want to receive it
is that weird
you think everyone is weird
though you’re not really hypocritical
you just practice not being
what you want to be
and fail to understand
how others would dare
to be otherwise
that’s weird to me
flames don’t flicker
forever
and moths are born to be burned
it’s an unusual way
to start a friendship
but nothing lasts forever

Poezie (pentru Ema)

deși mă întreb
de ce mă intrigi
recunosc că o molie excepțională
este întotdeauna atrasă
de o flacără excepțională
tu nu ești deloc ce pari
a fi
dar nici foarte diferit
nu am învățat
modul acceptabil de a spune
mă fascinezi
nu am învățat nici măcar
cum să spun îmi placi
fără să-i sperii pe oameni
și ei să plece
uneori văd lucruri
care nu sunt cu adevărat acolo
cum ar fi căldură și bunătate
când oamenii sunt răi
dar uneori văd lucruri
cum ar fi frică și vreau s-o alin
sau oboseală și vreau s-o împart
sau dragoste și vreau s-o primesc
o fi ciudat
tu crezi că toți sunt ciudați
deși nu ești chiar ipocrit
doar practici un fel de a fi
diferit de ce vrei să fii
și nu înțelegi
cum de îndrăznesc unii
să fie altfel
asta e ciudat pentru mine
flăcările nu pâlpâie
veșnic
iar moliile se nasc pentru a fi arse
este un mod neobișnuit
de a începe o prietenie
dar nimic nu durează veșnic