Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Independență
Oana Neda
–Nu te uita cruciș la mine, că nu glumesc, Matei!
Pe pat, gura larg deschisă a genții pântecoase de voiaj primește, de-a valma, bluze, pantaloni, hanorace, tricouri, chiloți. Din două colțuri diferite, două perechi de ochi verzi-smarald urmăresc mișcările femeii, pândind momentul de neatenție în care vor putea plonja în „cutia” aia foarte-foarte interesantă.
-Plec definitiv, am ajuns la concluzia că ești toxic până în ultima fibră a ființei tale. Decât să mor definitiv, mai bine mă duc naibii unde oi vedea cu ochii. Șisă nu cumva să te aud comentând ceva legat de influenceri de pe Facebook, că am fost la psiholog și asta e concluzia lui: că am stat și stau într-o relație abuzivă! Una în care toți mă folosesc: maică-ta, sor-ta, prietenii, chiar și madam Costreie de la 4, când vine să îmi ceară împrumut orice îi trece prin cap și de care are nevoie atunci! Crezi că e de râs? Eu nu sunt așa sigură, număr de o săptămână momentele în care am făcut ce am vrut EU. Pe degete! Și m-am oprit la 7, că nu îmi mai vine nimic în minte, excepție făcând rochia de la nuntă, adoptatul pisicilor (două degete, că avem două mâțe), vacanța în Maramureș, culoarea peretelui din dormitor – deși bombănești și acum că e un oranj stupid –, cele două găuri suplimentare în urechi și hotărârea de a o cununa pe Ioana! Șapte, frate!! În douăj’ de ani! Și văd că te amuz din ce în ce mai mult, ceea ce e bine, ca să nu mai îmi spui că-s mohorâtă veșnic și că am ajuns să semăn cu mă-ta, crispată și cu buzele strânse!
Pisica în capul căreia a ajuns bluza aruncată cu ciudă scoate un sunet sfâșietor și dispare după draperie.
–Poftim! Asta e de la ea! Roz, desigur! Că știe că urăsc culoarea roz și de aia mi-a oferit căcatul ăsta! Și a mai și comentat, cu tonul ei caracteristic, că de ce nu o port, că îmi vine bine, că-aia, că-ailaltă. Și am purtat-o, în pana mea, să nu supărăm femeia, cum ai zis! Și mi-am petrecut și concediul la Paralia Katerini, că a vrut ea! Da’ nu unu’, ci vreo trei! Că, na! Nu avea bani destui pentru vreo altă stațiune, în minunata Grecie, de care îs sătulă până peste cap!
–Nu mai râde, că îți crăp capul, pe bune! De azi schimbăm foaia, ai înțeles? De fapt, voi fi la 10 km distanță și vă blochez și pe telefon, whatsapp și mess!Ca să nu mai ascult văicărelile tuturor, da? Nici pe ale tale, nici pe ale altora! Ții minte ce„ședințe de lucru” am făcut cu Lidia? Că e deprimată, că Tudor e un bou care nu o apreciază, că o înșală, că îi toacă salariul, că stă cu băieții în loc să vină acasă… Etc. etc etc… Am ascultat, am găsit soluții, i-a zis chiar să își ia plodul și să vină să stea la noi o perioadă, am cheltuit timp. Morala? Tudor se uită urât la mine, că vaca aia nu doar că s-a întors în bucla ei conjugală confortabilă, dar i-a și spus boului ce sfaturi i-am dat!
-Băi, te rog eu să nu mai răzi ca un tembel! Mai era puțin și ajungeam să merg și la concert cu Smiley, dacă nu mă trezeam la timp! Și îmi făceam și părul „permanent-oiță”, că tot ai comentat veșnic despre caracterul inadecvat al tunsorii mele! Așa cum ai comentat și despre cărțile mele, muzica mea, ideile mele! Las’ că erau mai bune ale tale; ideile și dorințele pe care le puneam în practică imediat, să nu sufere băiatul de lipsă de atenție, că a fost traumatizat în copilărie. O laie! Te-ai miorlăit o viață întreagă, tuși ai tăi, bașca- toți amicii pe care a trebuit să îi mângâi părintește pe cap! Gata, de azi e altceva! Bariere, Matei! Limite! Gard de sârmă ghimpată, electrificat, desigur! Să vi se facă vouă părul „permanent-oiță” dacă îl atingeți, că în reveniri comportamentale spectaculoase chiar nu mai cred!
-Și poți râde cât vrei, pe bune! Eu voi începe o nouă viață, în care voi mânca doar salată de roșii, caș și clătite cu dulceață, da? Și în casa aia nu va mirosi nici a ardeii umpluți care nu ieșeau niciodată ca ai maică-tii și nici a ciorba de legume pe care o gusta Lidia strâmbând din nas și explicându-mi, condescendent, că legumele trebuie tăiate mărunt-mărunt, că altfel „nu dau bine” în farfurie! A morcovi întregi o să miroasă, Matei! Întregi o să îi pun în ciorbă, așa cum o să pun și țelina și prazul și puiul și ce mama mă-sii se mai pune, că tot ai comentat non-stop că nici la bătrânețe nu am învățat să fac mâncare „adevărată”! Să rămâi tu cu murăturile și zacusa și rețetele Jamillei, că io o să îmi fac abonament la KFC! Și o să port doar tricouri necălcate și teniși galbeni, că n-o să mai simt în ceafă privirea aia dezaprobatoare și n-o să mai aud nici replicile magnifice: „Tu așa mergi la cumpărături?” -Vezi să nu te îneci de la atâta râs, Matei! Da’ să nu uiți să transferi numărul lu’ Tudor pe apelare rapidă, să îl anunți pe el când strănuți și te panichezi și când îți face nu știu ce mizerii Istrate de la financiar. Să îți dea Tudor aspirină și să stea și până la două din noapte ca să te calmeze, da?
Unde naiba a pus telefonul ăla, care sună în neștire?-Bună, Matei! Nu… nimic deosebit… făceam ordine între niște haine vechi… Nu e problemă, ajungi când termini… Am cumpărat eu de toate, nu îți face griji… Și a venit și mama ta, a adus niște ardei umpluți care miros demețial!
Oana Neda a terminat Facultatea de Drept la Iași. Și-a obișnuit prietenii să le povestească lucruri amuzante din instanță și, paradoxal, au început să i se întâmple și alte lucruri, unele comice, altele tragice, toate interesante. Îi place să privească și să asculte oamenii. Are sentimentul că, povestind despre ei, îi condamnă la neuitare.
Scrie un comentariu