Flash fiction stories – mai 2023: „Faetonul” de Sorin Băiaș

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Faetonul

Sorin Băiaș

Își lasă pantofii în hol și intră în sufragerie. Ia loc la masă. Îl dor coastele de la picioarele încasate aseară. Pe masă e întins un prosop. Pe prosop stă un sfeșnic din argint bătrân cu o lumânare subțire.

Aude zgomot de cratițe din bucătărie și sunetul înfundat de văpaie de ochi de gaz. Pragul scârțâie sub un picior de malac. Florin face ochii mari. Bursucu’ se îndreaptă spre masă târâindu-și șlapii pe covorul persan proaspăt aspirat.

– Tanti Mariana?

– E plecată la soră-sa, la Checea.

– Păi atunci re…

– Stai, bă, Florinele, că îți dau io în cărți. Nu-i stres.

– Păi te ai tu cu de astea?

– De când îți dădeau ție flocii pe boașe. Făceam, cum îi zice, internship.

Bursucu’ scoate pachetul de cărți dintr-un dulăpior și se așază la masă. Pachetul e mai subțire decât de obicei, conține doar arcana mare. Le trântește pe prosop.

– Ia zâi, Florinele, mai bei?

– Din când în când, îți dai seama, da’ nu ca înainte. nu ca atunci. Oricum noi suntem în regulă, nu?

– Ai dat toată datoria?

– Am dat…

– Atunci ce vrei, suntem. Da’ la pariuri mai bagi?

– Eh, m-am mai lecuit. Ieri am pierdut un bilet pe Silcotub. Măi, două goluri dacă dădeau, făceam și eu de o bere acolo.

– Vezi că-i greu…

Bursucu’ aprinde lumânarea cu o brichetă și începe să amestece cărțile cu iuțeală. „Taie.” Apoi le așază una câte una pe masă, în formă de cruce.

– Ia uite, Prostu’, ăsta ești tu, pare-mi-se.

– Io știu că îi zice Nebunul…

– Iar aici ai Faetonul. Vezi tu sfincșii ăștia doi? Unul alb și unul negru?

– Auzi, da’ nu tre’ să îți pun întrebări? La tanti Mariana așa mergea.

– Lasă, mă, că îți zic eu ce vrei să știi. Îi vezi?

– Îi văd, ce dracu…

– Bun. Unu’ e calea cea dreaptă, altu’ e drumul spre iad. Ești la cotitură, bă, băiatule. Am auzit că te-a dat Oana afară din casă. Unde dormi?

– La Radu. Nu dau mult.

– Alt belit și ăla. Zâi, bă, Florinele. Ce alegi aicea?

– Tre’ să aleg acum?

Bursucu’ se lasă încet pe spătar și-și încrucișează brațele. Scaunul pâraie lung.

– Bursucule, io vreau să mă vindec, îți jur pe ce-am eu mai sfânt, dar nu pot… În fiecare noapte, înainte să adorm, îmi zic că mâine va fi altfel.

– Și apoi te trezești.

– Și apoi mă trezesc.

– Ai luat salaru’? Mai ești în bani?

– Alaltăieri.

– Fii atent. Dă-mi jumate. Te țin io aici o săptămână. Bag și spirtul sub cheie.

– Aici?

– Aici. Mumă-mea va sta o vreme acolo. Soră-sa-i pe ducă, dar mai trage. Dormi aici. Tunzi via. Mă ajuți să fac acoperișul la șopronul din grădină. Și dacă te gândești să calci strâmb, te îndrept io, n-ai grijă.

– Aici…

– Aici.

– Păi și lucrul…

– Bagă medical, doar ești om bolnav. Hai, gândește-te, că mi se arde ceafa în cuptor.

Bursucu’ înjură din bucătărie. Pe masă rămân doar prosopul și cărțile aranjate în cruce.

Sorin Băiaș s-a născut la Timișoara în 1986. În 2019, după mai bine de un deceniu de freelance writing, se angajează la o librărie din orașul natal, unde activează ca librar și PR. Scrie în engleză și în română, și o face mult mai rar decât și-ar dori. Deocamdată, îl mai găsiți și în antologia „Underground TM”, apărută la Editura Brumar, și în revistele „Planu’ 9” și „Liternautica”.