Dominique Ilea ne propune o serie de traduceri dedicate pisicii, animal îndrăgit, a cărui fire nu a încetat să fascineze încă din cele mai vechi timpuri și până-n zilele noastre. În acest număr al Literomaniei, vă propunem – în traducerea lui Dominique Ilea – poemul „Mâța” de Umberto Saba. (Literomania)
Umberto Saba
Mâța
Mâța ta mică a ajuns piele și oase.
De dragoste, nu de-altă boală tânjitoare:
îi trebuie-ngrijirile-ți duioase.
Nu te mișcă-adânc patima sa?
N-o simți asemeni unei inimi zvâcnitoare
sub dezmierdarea ta?
Eu unul o socot desăvârșită
ca tine, mâța ta cea neîmblânzită,
dar ca tine copilă
îndrăgostită, căutând fără odihnă,
de colo-colo, fără s-afli tihnă,
că toți: „A-nnebunit” ziceau cu milă.
E ca tine copilă.
În românește de Anca-Domnica ILEA, după „La gatta” (din volumul „Canzoniere”, secțiunea „Trieste è una donna”, 1910-1912)
Photo by Zeke Tucker on Unsplash
Scrie un comentariu