Flash fiction stories – februarie 2024: „E verde” de Nicu Stanciu

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

E verde

Nicu Stanciu

E verde. Mașinile claxonează. Claxonează și el.
„Hai, băieți, hai…”
Speră să apuce să treacă, dar o mașină întârzie undeva în față și-i ține pe toți pe loc.
„Hai, mă frate, că iară stau degeaba…”
Dar coloana se mișcă prea încet. Când mai sunt câțiva metri, se face iar roșu.
„Șaize!”
Dă din cap nemulțumit, de la stânga la dreapta și invers.
„Fadamt!”
Apoi fluieră nevrotic și-ncepe să-și rotească capul la întâmplare.

Deodată întâlnește o pereche de ochi care-l privesc și rămâne nemișcat. Sunt negri și parcă făcuți anume să nu-ți mai poți lua privirea de la ei. Și nu sunt sfioși. Din contră. Gândurile parcă i s-au oprit, la fel și timpul. Inexplicabil. Două ferestre de sticlă și două perechi de ochi. Doi pești, fiecare în acvariul lui, în apa lui, în lumea lui. Politicos sau nu, amândoi se holbează. Ea stă la masă, așezată cu fața spre stradă, dinainte are cafeaua și telefonul. Nu există trotuar și între cele două ferestre e cel mult un metru.

Apoi, deodată, ea îi face stingher cu mâna, atât de timid încât la început el crede că urmează să se scarpine. El zâmbește și-i răspunde cu același gest. Ea încearcă să vorbească prin fereastră, apoi gesticulează ca să se facă înțeleasă. Rezultatul e un mim dintr-un film mut.

El îi face semn să ia telefonul. Ea ascultă. Ia telefonul și tastează cifrele desenate de el în aer. Apoi sună.

„Salut!”
„Salut!”
„Cum ești?”
„Stresat.”
„De ce?”
„Trebuie să ajung undeva.”
„Hai la o cafea.”

Peste trei minute se așază lângă ea. Zâmbesc, discută, gesticulează.
Apoi îl trezește claxonul mașinii din spate.
„Fadamt!”
Ia telefonul și se uită. Nici un apel nou.
„Hai, omule, odată!” strigă cel din spate.
„Da, da, stai că pornesc…”

Apoi mă trezesc. Lângă mine, în pat, e ea. Doarme. O privesc o vreme, nedumerit, dar n-o trezesc.
„Unde naiba sunt?”
Mă ridic și mă frec la ochi. Apoi pășesc încet, privind apartamentul. E apartamentul meu, niciun dubiu, dar ceva ciudat plutește în aer. Merg până la capăt și deschid ușa. Afară, o mare verticală urcă până la nori. Păsările zboară în sus și-n jos.
„Incredibil…”
Închid ușa și merg înapoi în cameră. Ea nu mai e în pat, e în tabloul de pe perete. Doarme și pieptul se mișcă cum respiră.

Mă trezesc pe muzica claxonului mașinii din spate. E verde, dar coloana nu se mișcă. Privesc pe fereastră și mă văd la masă, în bar, privindu-mă.
„Ce naiba?”
Apoi îmi văd mâinile. Unghiile-mi sunt date cu lac roșu. Mă privesc în oglindă. Sunt ea.
Îmi imaginez că sar prin fereastră. Fereastra face splash și înot în mare. Ea e deja acolo.
„Ultima dată când am verificat era verde…”
„Și acum e tot verde… doar că ferestrele astea arată numai ce vor ele…”
„Dacă ne punem amândoi la masă, nu mai isprăvim cu povestea…”
„Dar cine-a zis că ne punem la masă?”
Când aud iar claxonul, ea e lângă mine pe scaunul din dreapta.
„De ce nu pornești? E verde.”
„Păi, de fiecare dată când a fost verde, am stat…”

Nicu Stanciu, născut în 1980, la Blaj, județul Alba, de profesie artist plastic și scriitor. A absolvit Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca în 2004. A început să scrie poezie la 8 ani, iar proză din 2010. A publicat volumul de poezie „Cuvinte”, în ediție limitată, două volume în limba engleză „Life, an Ocean” și „HERE”, și romanul „Colecționarul”, ultimele trei disponibile pe mai multe platforme online, inclusiv pe Kobo și Barnes&Noble.