Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Doamna cu halat roz
Emilia Crosman
Tanti Jana, vecina de la opt, a ieșit în fața blocului în halatul ei roz bombon și șlapii de plajă cumpărați în urmă cu trei ani de la Eforie – când a fost la tratament cu cumnată-sa (de bine ce s-au înțeles, nici nu a mai vrut să audă de mers la stațiune cu rudele) și s-a așezat pe bancă, picior peste picior, punând lângă dânsa tacticos paharul de carton cu cafea neagră, fără zahăr, ca să-și aprindă liniștită țigara, fără să-i pese câtuși de puțin că afară bătea un vânt cam rece, de-a dreptul siberian. Ședea cu emfază pe bancă și fuma ca o divă de secol trecut. Privirea ei aspră rătăcea pe deasupra norilor. Se gândea cu nostalgie la tinerețea ei, mai ieri purta pantofi cu toc și fustă mulată pe trupul zvelt și auzea fluierături admirative de la bărbații care lucrau pe șantier, iar acum… Ehe! Ce femeie a fost la viața ei. Părul blond ca spicul de grâu, ochii ca mierea și picioarele lungi, frumos sculptate îi purtaseră noroc ca niște talismane. Ei bine, acum nici dinții nu-i mai stau în gură, cad unul câte unul ca frunzele din copaci. Doamne! A mai trăit s-o vadă și pe asta. Cu o zi înainte, îi rămăsese un dinte înfipt, ca un țăruș, în pruna afumată, umplută cu miez de nucă ce-i delecta papilele și sufletul. Și nu orice dinte, mândria ei – caninul! În vremurile de glorie, obișnuia să și-l etaleze cu măiestrie seducătoare. Ah! Exoticul yaeba, cu el părea venită din Japonia, nu altceva. Acum e fără yaeba, e baba-știrba. Dacă ar fi putut să-l lipească la loc, cu aracet, ar fi făcut-o. Nu-i ajungea pensia pentru implanturi. Ducă-se! Oricum nu mai are la cine să rânjească ca o vulpiță. Și-a amintit că trebuie să pândească reducerile la mâncare și a scuipat cu un rictus sugestiv, după care a tușit tabagic și s-a uitat în stânga și-n dreapta să se asigure că n-a văzut-o nimeni. Văzând că demnitatea i-a rămas neștirbită, tanti Jana s-a înroșit de supărare și a bolborosit în surdină că oricum nu ar fi întrebat-o nimeni dacă este bine. Lipsa de atenție o liofiliza. Apoi, i-a căzut privirea pe un moșneag pipernicit, cu aspect de bețiv, și pe câinele acestuia, lățos, care-și făcea nevoile nestingherit chiar în grădina cu flori din fața blocului, deranjând atât nasul doamnei, cât și simțul ei estetic. Stăpânul privea în direcția ei, rânjind tendențios sau distrat (nu se știe niciodată cu oamenii ca el), a salutat-o ridicând ușor pălăria unsuroasă și a plecat fără să ia în punguță vestigiile lăsate în urmă de Alain, așa auzise că se numea lățosul, stârnind mânia distinsei doamne care, de-a dreptul furibundă, a șuierat amenințător printre dinți: sun la poliție dacă nu strângi murdăria! Apoi, observând un tânăr care ținea în mână un smartphone i-a spus însuflețită: l-ai prins pe cameră? Și fără să aștepte răspunsul, a continuat: lasă că-i arăt eu lui ce-i aia bunul-simț. O să afle el cine-i Jana!
Emilia Crosman are 30 de ani și este din București. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția Studii Iudaice – disciplină complementară Limba și Literatura Catalană (2013-2016) și Masterul de Studii Religioase – Texte și Tradiții (2016-2018). A debutat cu proza scurtă intitulată „Fripturică” în cadrul rubricii „Flash fiction stories” a publicației „Literomania” (în nr. 181), unde a continuat să publice proză scurtă.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu