Flash fiction stories – iulie 2024: „povestiri cu bibliotecă (2)” de Emanuel Pope

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

povestiri cu bibliotecă (2)

Emanuel Pope

Când domnul M. reuși să treacă de ușa înțepenită și inspectă interiorul casei, găsi lucrurile așa cum le lăsase în urmă cu zece ani, doar cele câteva plante care altădată filtrau lumina ce trecea prin geamul bucătărioarei îl priveau acum prin penumbra serii, uscate. În rest totul părea viu, ca și cum el, proprietarul, ar fi revenit doar după o scurtă vacanță. Își iubea lucrurile și se acuză în minte că avusese puterea nemiloasă de-a le părăsi. În adevăr însă, faptele nu se întâmplaseră deloc prin voia sa și cu toate că domnul M. bănuia acest lucru, n-ar fi recunoscut așa ceva pentru nimic în lume. Străbătu holul și intră în camera ce-i adăpostea bucuria vieții sale: biblioteca. Se așeză pe marginea canapelei unde obișnuia să citească în serile lungi de iarnă, aprinse veioza și, cu un gest obosit parcă de multitudinea emoțiilor care îl încercau, culese de pe jos cartea ce-l așteptase deschisă, undeva, pe la jumătate… atâția ani. Trecu repede cu privirea peste rândurile de sus ale paginii din dreapta, apoi peste cele ale celei din stânga și găsind locul unde lectura îi fusese întreruptă, reluă cu voce tare:

– Hei, Joe! amărâtu’ ăla de hârțogar se pare că a revenit acasă… oare să fie posibil?
– Ce spui, Frank, care hârțogar?
– Care, care? …câți demenți cunoști tu aici, la noi în cartier, bolnavi după cărți… ăla de locuiește la 41 firește…vezi? și după ce-i indică o fereastră cu degetul, îi și dădu acestuia câteva scatoalce bune peste ceafă… idiot, idiot! îi murmură în ureche.
– Ah! da, e lumină la el.
– Mă-ntreb dacă, după atâta timp, nu o fi adus cu el și ceva bani din călătoriile sale. Nu, numai cărți.
– Eu zic să-i facem o vizită și să aflăm… numai să nu dăm de alții.
– De alții? Ha, ha, râse Frank cu frenezie… mare tâmpit mai ești, omule… dar de câte ori ai aprins tu lumina în timpul unui jaf, Joe?
– Corect, Frank… zău că ai dreptate! să mergem!

Ajuns aici, domnul M. se opri și, odată cu vocea care refuza să-l mai asculte, simți o respirație rece inundându-i pieptul. Așeză cartea cu grijă pe dușumeaua din lemn și după ce stinse veioza, își chirci trupul pe canapea, ca un copil în pântecul mamei. Cu spatele îndreptat spre ușă. Închise ochii și ascultă. Nu trecu mult și în hol auzi pași apropiindu-se tiptil, după care nimic… liniște… până când altcineva aprinse lumina din nou, drăcui cu năduf și domnul M. avu senzația ciudată a unei linii trasate trecându-i cu greutate peste tot corpul. După care căzu într-un somn greu.

Emanuel Pope s-a născut la Brăila, în 1969. Din 2002, pe meleaguri străine, acum trăind la Londra. A debutat în reviste ca poet și prozator, și a publicat în antologii, private sau publice, dar și câteva plachete și volume de versuri, o broșură cu proză scurtă și mai multe traduceri.