Poeme de Ute Margaret Saine

Iarna în casă

se aude o ușă
foșnetul hârtiilor
zornăitul porțelanurilor
alunecarea tăcută a cărților
de pe canapea

o adiere
susurul șoptit al computerului
lacul se odihnește liniștit și încremenit
câinele răsuflă ritmic

toate minutele
o umbră
afară o pasăre

a fost să cadă
un fulg de zăpadă
și apă să se facă
efemeră curgere

doar timpul să fie oare
sau veșnicia atotstăpânitoare?

sunt aici
da sunt aici
cel puțin
deocamdată

Echilibru I

Uneori viața ne dăruiește
o mulțime de nimicuri și câteva cutii

Uneori la rândul nostru îi înapoiem
multe cutii și câteva nimicuti

Iar noi
noi păstrăm totul

În speranța
de a atinge repede echilibrul
dintre formă și conținut

Porumbeii din Veneția

Veneau la mine
în acest oraș pe jumătate scufundat
veneau la fereastră
în timpul nopții
unul câte unul
veneau și plecau

lamentări gângurite
inflexiuni stăruitoare
intonații interogative
mă invadau
un du du du duuuu
nu nu niciodată niciodată nuuuuuu
lasă lasă lasă lasă
tuuuuuuuuuuu

toată noaptea
se lamentau insistau
dudududududuuu
nunununununuuuuuu
mă descântau în legea lor

apoi gângureau din nou
riii riii riii așa îmi spuneau
un descântec în două silabe
în venețiană sau în spaniolă
îmi vine să râd

nu înțelegeam
limba porumbeilor
suna ca o limbă omenească
mi-a pătruns în suflet dar mi-a rămas străină
la fel de misterioasă ca un vis
n-am deslușit niciodată
ce voiau să-mi spună

Tulpini de floarea soarelui Paris-Barcelona

Călătoresc spre sud
sunt tristă
Voi tulpini de floarea-soarelui
nu mă priviți
în ochi

Călătoresc spre sud
și vă privesc
insistent
peste umăr
văd tulpini și frunze
numai câteva
flori de culoare galben aurie

Călătoresc spre sud
dar în raport cu mine
voi vă aflați deja acolo
tulpini de floarea-soarelui

Chiar dacă trec de voi
privirile voastre neclintite mi-o iau înainte
către sud

Numai când
mă uit în jur
și îmi întorc privirea înapoi
către voi trecând cu ochii dincolo de mine însămi
de-abia atunci
mă priviți
în ochi

Ochii
Soarelui

Demostene la mare

Demostene la mare
voi credeți că acolo
a învățat să strige
marea este la fel de zgomotoasă
precum atenienii la Areopagus

Totuși nu s-a putut pune
cu imensitatea mării
așa că a uitat complet de sine

Demostene a convins mai întâi
marea prin argumentele sale
marea este lumea
este ecoul oamenilor și natura

Ecoul umanității
cineva trebuie să-i convingă
noi nu reușim
dacă refugiul
reflecției noastre
nu își află locul potrivit
acolo în Areopagus

Acestea toate numai marea
le poate împlini

Natură moartă

Acum vedem ca prin oglindă în ghicitură
I. Corinteni 13

Tăcerea este simplă
pur și simplu tăcere
în întuneric și lumină
la soare și la umbră
întunericul este destul de luminos
fraternitatea lucrurilor
apropiate ca niște surori
a tăcea pur și simplu
pur și simplu a tăcea

Fragila
respirație a tăcerii
permeabilă
ea stă în cameră
noi tragem cu urechea
iară ea mărinimoasă
ne dăruiește
ființa

Cel ce ești

Tu ești iarba cea de soi
învrednicește-mă
privesc afară
către ziua atât de tulbure

Să mă privești în ochii mei răniți
și să nu afli
ceea ce îmi trebuie spre a trăi
am uitat pe jumătate în ce fel
sunt demnă de a trăi

Din ceas în ceas
eu glasul ți-l aștept
calea către mine spre a o găsi
și strălucirea spre a o aduce
în astă tulbure și cenușie zi

ca să pot crede
tot ce spui
ca să pot fi
tot ce spui
așa precum spre tine
am venit

Arbori

Așa cum noaptea
ce atârnă în eucalipți
chiar dacă-n jur mai e lumină
verdele pomilor
spre negru-l întunericește
urmează-apoi și alți copaci
stejari, pini, mesteceni
ce se înclină-n fața
amurgului de-un cenușiu molatic

Doar chiparoșii-s
încă din amiaz´
de ceasuri bune
negri
ca și noaptea

Ute Margaret Saine s-a născut la Nurnberg și din 1975 locuiește în California de Sud. După ce și-a terminat studiile de doctorat în Romanistică la Universitatea din Yale, a început să predea la aceeași universitate literatura și limba franceză și literatură latino-americană de limbă spaniolă. Ute scrie versuri, proză și texte de teorie literară în mai multe limbi, visează în cinci limbi între care traduce și poezie. În calitate de fostă președintă a PEN Club Orange County, ea a trimis multor guverne scrisori care protestează împotriva întemnițării scriitorilor. Ute Margaret Saine este unul dintre editorii respectatului magazin literar California Poetry Quarterly (CQ). Autoarea a publicat două cărți de poezie, „Bodyscapes” (1995) și „Words of Art” (2005), și alte șase volume pe care le numește albume haiku in-octavo și care sunt scrise în mai multe limbi și publicate din 2008 până în prezent. Mai multe manuscrise ale autoarei își așteaptă încă publicarea. Dintre ele vom aminti: „Copil stângaci: O copilărie în Germania postbelică” (2008), „Cele cinci simțuri: 101 poezii erotice în ordine alfabetică” (2009), „111 aforismele romane” (2010), și alte trei volume de poezie, „Paesaggi che respirano Parte I e Parte 2” (2011, în limba italiană), „Memoria y espera” (2013, în limba spaniolă), și „Reading Your Lips” (2012).