Începând cu numărul 61, vom publica pe Literomania, timp de câteva numere, traduceri de Dominique Ilea din mari poeți ai literaturii universale. Traducerile au fost grupate de Dominique Ilea sub titlul „Cinis et umbra”. În acest număr, vă propunem să citiți un poem de Lorand Gaspar (Gáspár Loránd) (Franța). De origine maghiară, Lorand Gaspar s-a născut la Târgu Mureș (28 Februarie 1925). A cunoscut mizeria lagărelor naziste, iar după 1945 a ales să studieze medicina la Paris, devenind chirug. A scris poezie în limba franceză și a fost publicat de Gallimard. În 1998 este răsplătit cu Premiul Goncourt pentru poezie. Din păcate, în România, opera lui Lorand Gaspar este prea puțin cunoscută, fiind tradus în română, din câte cunoaștem, doar un singur volum („Foi de observație”, Editura Kriterion, 2005).
Foi de observație
*
Curent de-aer de lumină neîmbucătățită
umilă durere din oasele noastre
sfredelind fără urmă întinderea.
Sărut de cuvinte, strigăt feros de luciri
în iarba ochilor trupul
săpat pe-ndelete despotmolit din nisipuri
la lampa prundișurilor
alte cuvinte tăinuite în pietrele
ce le-ai văzut fărâmându-se sub un zid
pe când sporește în sânge noaptea
totul rămână lumină necruțătoare
