Obsesia protecției în perioada ultrasupravegheată în care trăim se observă în densitatea unui termen, care se asociază cu absolut toate aspectele vieții noastre: securitatea. Vorbim despre: securitatea frontierelor, siguranța călătorilor, securizarea conturilor, sisteme securizate, folie de securizare, securitatea și protecția datelor, a informațiilor, kit, benzi, uși, adezivi, trape, cablu, mânere – de securizare. La fel putem găsi: accesorii, etichete, geam, elemente de securizare în domeniul retail, investiții, mecanisme, comitete, măsuri, sistem vamal, siguranța școlară, documente, organizații, trupe militare, securitate cibernetică, a transportului, a muncii, climatică etc. De multe ori, paradigma aceasta se leagă inevitabil de alerta de securitate (teroristă): violența, riscul, războiul, atacul, pericolul, furtul, accidentul și altele de acest fel amenință protecția, stabilitatea casei, a finanțelor, a unei țări, a societății înseși, distrugând libertatea și viața. Cu toate măsurile din ce în ce mai performante, ajungând până la unele care nouă, în Europa, ne par încă absurde, precum sistemele biometrice de recunoaștere facială, sentimentul de încredere și de liniște al cetățenilor nu pare să fi crescut în același ritm. Lumea este continuare în stare de maximă alertă. În plus, așa cum știm din istoria semantică a acestui termen, un plus de securitate a însemnat întodeauna un minus de libertate și intimitate.
Sursă foto: aici
Scrie un comentariu