(1) faptul că şovăi în fața a trei ilustrate
(2) au prins gradul exact de intim şi anost al locului
(3) imagınea în modesta ei generozitate
(4) formalul şi platul mesaj al cărților poştale
Aşa cum tuşim ca să atragem atenția cuiva că suntem aproape, de data aceasta lansăm un semnal stângaci (tuşim) ca să atragem atenția că ne-am depărtat
(5) cu marca poştală pe spate, cercurile negre și neglijente ale ştampilelor, şi mai ales cu cele câteva cuvinte, imaginea păleşte
(6) o dată, o semnătură – intime prin lipsa lor de importanță și de humor
(7) am ocolit întotdeauna ilustratele color, le-am ales pe cele alb-negru aşa cum, puştan, prin poiene, culegeam florile mai puțin semețe, convins că fac un act de justiție. Țineam la buchetul meu fad mai mult decât cei care, neglijenți, risipeau petalele încă strălucitoare ale florilor rupte cu avariție.
(8) cele trei ilustrate sunt, evident, germane. Aş fi ştiut asta şi fără să citesc măruntele litere de pe dos, puse în colț ca să nu stânjenească pe cel care anunță că a sosit şi că deocamdată e plictiseală: „Neuhaus an der Ostsee. Dünenlandschaft”, ,,Herzliche Ostseegrüsse” (foto Kühn) şi „Nordseebad Langegoo” (Schöning Foto), evident Marea Nordului sau poate cenuşiile valuri baltice?
Citește și Papillons…
(9) una din ele nu arăta marea. Un sol steril ca nişte grămezi de cocs, deşeuri uitate și năpădite de o iarbă săracă, păiuş fără spic, pe un teren accidentat. Cele câteva acoperişuri de olane, compuse și țuguiate, caracteristice, se aplatizează prin simplul efect al lentilei. Geamuri de mansardă cu obloanele căzute. Turnul bisericii scurt şi ascuțit ca un pivot, apoi celalalt turn care poate fi turnul de apă al micii localități. Dar ceea ce nu se poate motiva – senzația mări, undeva in spatele fotografului, în spatele meu dacă aş fi acolo și aş sta să arunc o privire acestei sterile imagini. Privirea mea este rece şi lucidă (Schöning Foto), dar, ca o subțire senzație de frig în spate, ar putea fi marea, iar turnul este un far mărunt, lipsit de semeție, – numai pentru uzul pescarilor. Sau poate celelalte două ilustrate au contaminat-o, i-au răpit identitatea aşa cum stau toate trei risipite pe tăblia strălucitoare a mesei. Privirea devine mai atentă. Pe o alee pietruită câteva siluete – vreo trei: una chiar la marginea acoperişurilor joase, stingheră ca în fața unui decor de mucava, celelalte două coboară mica pantă, doi oameni răzlețiți, cu paşi diferiți. Umbrele scurte, claritatea, arată că e o dimineață scursă pe jumătate.
(10) una arată marea, stâlpi scurți bătuți în lanț ca să spargă puterea valurilor. Coame reci şi albe, ca gheața sfărâmată. Plaja umezită și neagră precum cenuşa peste care s-a turnat petrol, lucind stins în umezeală. Şi în partea dinspre țărm înghesuindu-se norii, legându-se difuzi și înalți. Sub nori pluteşte o umbră a recii ploi de sezon. În fond marea e banală și asta mintea noastră nu poate percepe, aşa cum nu poate percepe cifra decât în relație. Prea aproape de obiectiv, speriați de prezența fotografului, pescăruşii într-un stol risipit, în cădere. Cu aripile strânse sau larg întinse, li se văd ochii mici ca un punct negru și imobil. Trebuie imaginat țipătul spart și ascuțit, multiplicat în dezordinea lor, și aşteptarea lui e tot atât de acută și iritantă ca însăşi discordanța notei
(11) cealaltă ilustrată e mai îngustă, reține un colț redus de mare, iar norii descriu și ei o curbură paralelă cu plaja sub presiunea insistentă a brizei. Țărm nisipos cu urme surpate de paşi, dune scunde și năpădite de iarbă înaltă şi rară, culcată spre țărm, scaieți răriți de vânt şi de nisipul cernut. Pe coamă tufişuri aspre, târâtoare şi tenace. Departe o clădire cenuşie, neatractivă, expusă și fără anexe – Dünenlandschaft.
(12) banalitatea fotografiei a fost penetrată, peisajul aminteşte pasaje din Siegfried Lenz
(13) dacă mi-ar fi fost trimise, le-aş fi prins între degete astfel ca, după o scurtă privire, să le pot întoarce, să-mi văd adresa și cele câteva cuvinte care le transformă din ferestre deschise în simple cărți poştale. Postkarte…
Sursă imagine aici
Geo Dumitrescu – 105 ani de la naștere
Ana Barton: „Mi-aș fi dorit să fi scris «Gnozele dualiste ale Occidentului» de Ioan Petru Culianu”
Michael Haulică: „Povestirile lui William Gibson m-au dus spre și m-au făcut să rămîn în SF”
Studies and Essays on Romance Literatures: A Labyrinth of Interpretations (fragment)
In the Maze of Fiction
Irina Georgescu Groza: „Primul roman pe care l-am citit, într-o vacanță de vară, a fost „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu”
Petre Barbu: „Să nu-mi treacă anul fără Cehov!”
„Camping” de Lavinia Braniște – un roman al migrației românești în postcomunism
„James. Doar James”
„Abisul” de Marguerite Yourcenar
The Game of Identities
„Aluna găunoasă” de Colette
Poeme de Paul Verlaine (pentru Lucien Létinois) (VII)
Aparența vieții și iluzia teatrală
„Lanuri de flori zburătoare” de Gerald Durrell
Drumuri printre amintiri
Scrie un comentariu