Nr. 226 Sticla de lampă

Papillons…

Reach content for the Google search „alexandru vlad”, „papillons”, „sticla de lampa”



Literomania vă propune o nouă rubrică de recuperări, „Sticla de lampă”, dedicată lui Alexandru Vlad (1950-2015). Veți putea citi, în această rubrică, câteva articole ale scriitorului Alexandru Vlad apărute prin diverse publicații înainte de 1989, dar și după, articole strânse apoi într-un volumaș, acum greu de găsit, numit „Sticla de lampă” și apărut în 2002, la Editura Grinta.

 

Papillons…

 

 

Fluturele – capodoperă artistică, de dimensiuni miniaturale, aflată în stare de libertate. Ce se poate spune despre el? Frumusețe gratuită și inconştientă, spun unii, bătaie de cap pentru colecționari ambițioşi care oricum mai au şansa filateliei, spun alții.

Adevărul este că aşa cum unele ființe îşi folosesc urâțenia sau mirosul scârbos ca să-şi descurajeze duşmanii, fluturele îşi foloseşte tocmai frumusețea. Pentru că orice şcolar rău intenționat va şovăi o secundă ca să admire fără voia lui exuberanța fascinantă a aripilor jinduite. Secundă care îi ajunge fluturelui ca să scape. O altă explicație pentru frumusețea modernă a aripilor este că fluturii ar încerca să ne recompenseze estetic pentru pagubele produse în agricultură. Din păcate nu realizează cât de depărtate sunt acestea două, deocamdată, în mintea omului.

Despre originea orientală a fluturelui părerile sunt împărțite. Într-adevăr, e greu să-ți închipui o Europă a Evului Mediu în care să fi existat fluturi. Arta gotică nu păstrează nici cel mai mic semn că desenul de pe aripile lepidopterelor ar fi fost cercetat, pe cand emailurile din Iran au striuri şi chenare, semilune, risaiuri, festoane și oceli, pe care le găsim pe toate în perisabilul vestmânt de lux al fluturelui (pentru că fluturele, în forma aceasta pe care o admirăm, are o viață foarte scurtă). Pe urmă, să nu uităm că în China practicarea caligrafiei decorative e o preocupare veche. Din ce s-o fi inspirat?

Cum se explică însă faptul că pictorii au ignorat și continuă să ignore combinațiile fericite de forme și culori ale fluturelui? În primul rând e vorba de vanitatea ambelor părți. Apoi, cum arată Caillois într-un eseu serios pe măsura subiectului – „Natura pictrix”, pictorii spun că aripile sunt ,,singurul fel de opere estetice ce pot fi zămislite de nişte ființe condamnate la automatism și neputând produce decât la nivelul speciei și nu la cel al creației individuale”. Iar fluturii, la rândul lor, nu prea au generozitatea de-a se lăsa priviți, derutând prin zborul lor dezordonat şi prin tactica lor defensivă de guerillă.


Citește și Sentimente de tranzit

 

Reach content for Google search „alexandru vlad”, „sticla de lampa”, „sentimente de tranzit”


A făcut vâlvă cazul de dispariție al unui prieten de-al meu, prea mult interesat de viața fluturilor. Susținuse întotdeauna că aceştia au un loc în care se adună, aşa cum toată lumea ştie că se adună narcisele în Poiana Narciselor. Doar în acest fel s-ar putea lămuri și dispariția acestui hiperestet, care a mai apucat să transmită un text incoerent şi plin de imagini hipnotice. Singura dovadă pe care o am că a vrut totuşi să se întoarcă este faptul că mai târziu, în octombrie, am găsit un fluture aproape înghețat între geamurile mele.

…Stacojii și calzi, fluturii Chrys; mărunți. Aripile lor amintesc jarul spuzit.

…Larve fastuoase, parcă sculptate în lapis lazuli, concentrând culorile plantei preferate. Trupul de jad luminat pe dinăuntru, orb în soarele câmpiei – Papillo Podalirius. Fluturele – mare, magnetic, în frac, cu sobrietatea lui exotică. Trupul e caligrafic și inconstant, neliniştit.

…Grafica aripilor în două culori.

Aproria Crataegi – un fluture uzual, de un alb impur ca zăpada penetrată de păcură.

…Observ micile diferențe între femele şi masculi, variațiuni ale aceluiaşi desen, ca să se recunoască singuri.

…prin mazăre şi lucernă.

…Aripa translucidă ca pânza de lampion – umbra unei flăcări.

…Fluturi cu o aripă brună şi una violetă ca un ochi bolnav.

…aripi ajurate cu alb – parcă atinse de acid.

…Mozaic persan – două culori – brunul tăciunelui de porumb şi roşul prafului de cărămidă.

…aripi bălțate fin şi capricios – spectacol miniatural – emulsii în dispersie.

…Fluturele Cap-de-mort – galben şi brun, mare și mătăsos, catifea nocturnă, prea mare pentru tăcerea care-l înconjoară, malefic. Atropos. Larva lui cărnoasă şi vegetală are culorile vesele și suspecte ale năpârcii.

…Roiul sesiilor (Sesia etc.) pe sânziene şi florile de fragi – mici, albe, ca nişte furnici înaripate.

Zygaena – roşii şi negre, mărunte, frumoase, dar lipsite de seducție.

Eudrosa și Lithosia de culoarea fină a untului alterat. Deiopeia, măruntă şi festivă ca o fată de țară.

…Larvele Sphinx, amatoare de lapte câinesc amărui şi de soare, ca guşterii.

…Omizi păroase pe spinii înfloriți ai rugilor (Pericallia?).

…Fluturii copacilor, mai zvelți și mai puțin colorați, de nuanța scoarței uscate; larve laborioase săpând canale prin ramuri.

…Fluturi imaculați şi mici cu larve feroce.

…Fluturi mari de culoarea caldă a furmirului. Saturnia Pyri – cât vrabia. Larva –monstru submarin în miniatură, de culoarea primei ierbi. Teribil cum te simți „privit” de un astfel de fluture, de cei patru ochi falşi de pe aripile de hârtie arsă.

Selenilii și angerone, de culoarea frunzei de plop în octombrie.

Donează

Despre autor

Alexandru Vlad

Alexandru Vlad (31 iulie 1950, Suceag /Cluj - 15 martie 2015, Cluj-Napoca). Prozator, traducător. Facultatea de filologie a UBB Cluj (1974). Debut absolut în „Echinox”, 1973. Volume: „Aripa grifonului”, povestiri, 1980; „Drumul spre Polul Sud”, proză scurtă, 1985; „Frigul verii”, roman, 1985; „Fals tratat de convieţuire: trei tablouri din secuime şi un malaxor” (în colaborare cu Daniel Vighi, András Visky, într-o versiune concepută şi editată de Marius Lazăr), 2002; „Sticla de lampă”, 2002; „Viaţa mea în slujba statului”, povestiri, 2004; „Iarna, mai nepăsători ca vara”, 2005; „Curcubeul dublu”, Polirom, 2008; „Măsline aproape gratis” (proze asortate), 2010; „Ploile amare”, roman, 2011; „Cenuşă în buzunare”, 2014. Prezent în antologiile „Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt”, 1983; „Chef cu femei urâte”, 1997; „Generaţia 80 în proza scurtă”, 1998; „Competiţia continuă”, 1994; 1998. Traduceri din Joseph Conrad, W. H. Hudson, Raymond Chandler. Tradus în germană. Premiul USR pentru debut, 1980. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.