Atelier Nr. 185

Lunus Plinus și Miracolul Crăciunului (fragment)

Reach content for Google search „literomania” „andreea micu”

Vă propunem, în acest număr de sărbătoare al Literomaniei, un fragment din cartea pentru copiiLunus Plinus și Miracolul Crăciunului de Andreea Micu (ilustrații de Alina Maria Margulescu, Editura Baroque Books & Arts, 2018).

Binedispus de râsetele cristaline ale Lunilor Plini, regele Lunus Plinus face o baie de frișcă în ceașca sa, jucându-se cu barba-i lungă și stufoasă. Dar când Lunel, ajutorul său bun la toate, îi aduce telescopul pentru a privi Pământul, liniștea regelui din Țara lui Faci ce Vrei este dintr-odată tulburată. Aflat lângă un brad plin de mingi colorate și cordoane sclipitoare, prietenul său pământean, Andrei, se pregătește să-i scrie o scrisoare unui anume Moș Crăciun.

Povestea spune că toţi copiii de pe Pământ îl așteaptă în fiecare an cu nerăbdare. Oare Moșul reușește să le împartă cadouri tuturor într-o singură seară?

Îndemnat de curiozitate și dornic de aventură, Lunus Plinus, însoţit de prie­tenul său Lunel, se hotărăște să îl viziteze personal pe Moș Crăciun, în casa lui de la Polul Nord, pentru a descoperi Miracolul Crăciunului.

Întrebările

 

– Cioc, cioc, cioc, e cineva? se interesă Lunus Plinus, care era dornic să intre mai repede într-un adăpost cald și, eventual, să savureze un ceai fierbinte.

– Poftiți, intrați și deloc nu așteptați! se auzi dinăuntru o voce deopotrivă blândă și hotărâtă.

În casă, un foc ardea cu blândețe în șemineu, luminând teancurile de scrisori primite de Moș Crăciun de la toți copiii Pământului. La ferestre, câteva lumânări pâlpâiau, anunțând poștașii că acolo, neapărat acolo, trebuiau să ajungă dorințele celor mici. Și, cum altfel, pe o măsuță de lemn, din mijlocul încăperii, se odihneau DOUĂ CEȘTI aburinde cu ceai. Și ele îi așteptau pe Lunii Plini.

– Bună ziua, dumneata trebuie să fii MOȘ CRĂCIUN! se băgă imediat în vorbă regele Lunilor Plini. Permite-mi să mă prezint, mă numesc LUNUS PLINUS și…

– Știu prea bine cine ești, tu cu gândul când gândești, de îndată reușești să faci ceea ce-ți dorești. Vii din Țara lui Faci ce Vrei, așa este? îl întrebă Moș Crăciun, în timp ce își curăța cu peria haina roșie pe care urma să o îmbrace curând.

– Da, da, dar cum ai știut asta din prima clipă? vru să afle Lunus, nerăbdător să guste dintr-una din ceștile cu ceai.

– Dragul meu, chiar tu ai spus că sunt MOȘ CRĂCIUN. Or, eu cu asta mă ocup. Aflu de unde vin și încotro se îndreaptă toți cei care pășesc pe acest Pământ. Pentru că altfel, mi-ar fi imposibil săștiu cine e pământean și cine nu, cui trebuie să îi dau cadouri și cui nu.

– Moșule,înseamnă că noi nu vom primi niciun cadou? Fiindcă suntem Luni Plini? se interesă, un pic trist, Lunel.

– Ei, cine știe? Dacă ai răbdare, se prea poate să ai o surpriză mare…Dar să lăsăm discuțiile, eu mă grăbesc, îmi pregătesc sacul și gata sunt de plecare! Dar voi puteți rămâne la ceai! Am de împărțit o sumedenie de daruri în toate colțurile lumii. Și LUMEA E MARE, copiii sunt mulți, drumul e greu, iar eu…eu am îmbătrânit de la o vreme și au cam început să mă lase puterile.

– Dragă Moșule, nu vrem săîți stăm în cale! Dar doream să te cunosc personal, să mă asigur că exiști și că faci ceea ce se zice și se scrie despre tine că faci, simți nevoia să explice Lunus.

– Offf, cunosc prea bine! Sunt atâția vizitatori care îmi calcă pragul, pentru că nu cred în mine. Numai în ultimele zile i-am avut oaspeți pe împărații din Galaxia Știe-Tot, din Ținutul Uriașilor Înaripați și din țărișoarele acelea mai mici din Constelația Ștrumfilor. Dar, ce să fac? Trebuie să am răbdare cu toți, chiar dacă am atâtea pe cap în Ajunul Crăciunului. Însă acum sunt presat de timp. Așa că, vă rog, treceți mai repede la subiect! Ce doriți de la mine?

– Ca să fiu sincer, doream să avem o discuție mai lungă…Și mai doream să îți cer câteva detalii despre BARBĂ… îndrăzni Lunus.

– Nici vorbă. Nu e timp. Nu e deloc timp. Îți dau posibilitatea săîmi pui CINCI ÎNTREBĂRI. Nici mai mult, nici mai puțin. Apoi, trebuie să plec, spuse Moș Crăciun.

– Cinci întrebări? DOAR CINCI? se agită Lunus Plinus. Lunel, ce ne facem? Unde e caietul nostru cu notițe și sublinieri? Aveam acolo toate informațiile pe care doream să le aflăm de la Moșși…

– Rege prea înfoiat, nu e timp de așteptat ori în caiet de căutat! Te sfătuiesc să treci direct la subiect.

– Bine, încuviință Lunus Plinus. Atunci, dragă Moșule, îți adresez PRIMA ÎNTREBARE. Câți ani ai? Știi, în Manualul cu instrucțiuni despre pământeni nu se menționează nimic concret…Reach content for Google search „Andreea Micu” „Lunus Plinus”

– Vârsta! Toți vreți săștiți CE VÂRSTĂ AM, de parcă vârsta mea s-ar putea măsura în minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani…Nici pe departe! Îți spun doar atât, dragă Lunus: am atâția ani câți tu nu ai avut niciodatăși nici nu vei avea vreodată. Sau, mai simplu, dacă ești bun la matematică, îți dau următorul pont: NUMĂRĂ CÂȚI COPII SUNT ACUM PE PĂMÂNT ȘI CÂȚI URMEAZĂ SĂ SE NASCĂ. Numărul lor total este exact cel al anilor pe care îi am! spuse Moș Crăciun.

– O, dar e imposibil să fac această numărătoare! Deși sunt un geniu al matematicii, mă tem că, de data aceasta, nu îmi este de nici un folos în aflarea răspunsului. Cred că vrei să îmi spui că, de fapt, DRAGĂ MOȘULE, TU NU AI VÂRSTĂ!

– Mă grăbesc, mă grăbesc, șopti Moșul enigmatic. Care este A DOUA TA ÎNTREBARE?

– Desigur! A DOUA ÎNTREBARE ESTE: de ce tu le împarți cadouri doar copiilor de pe Pământ și nu ai trecut până acum niciodatăîn Țara lui Faci ce Vrei, să le dăruiești surprize și Lunilor Plini? spuse Lunus, cu glasul tremurându-i de curiozitate.

– HO, HO, HO! Ce întrebare ușoară! Ești amuzant, Lunule! râse Moșul în barba-i albă ca neaua. Vezi tu, voi în Țara lui Faci ce Vrei aveți tot ce vă doriți, fără să munciți. De îndată ce gândiți, imediat orice primiți! Ce rost ar avea să vă vizitezși să vă aducdaruri, dacă voi le puteți obține oricum și singuri? Pe Pământ, în schimb, LUCRURILE STAU CU TOTUL ALTFEL. Copiii muncesc și fac eforturi tot anul: merg la școală, fac lecții, citesc, scriu, aleargă, își ajută părinții cu treburile gospodăriei, merg la cumpărături și multe altele. Așa că vizita mea din Ajunul Crăciunului este, pentru ei, o răsplatăși o bucurie pe care toți copiii, mai mici sau mai mari, le merită din plin!

– Într-adevăr, ceea ce spui are sens, fu de acord Lunus Plinus. Și, cu toate acestea, tare ar fi frumos să vii, dragă Moșule, și pe la noi, așa, doar ca să ne bucuri!

Reach content for Google search „Andreea Micu” „povesti de craciun” „lunus plinus”

– Prea multă vorbărie! A TREIA ÎNTREBARE CARE ESTE?, zise Moș Crăciun, pregătindu-se săîși strige renii din adăpost.

– Cu riscul de a părea că îmi pasă doar de lucruri neînsemnate, aș vrea săștiu, Moș Crăciun, cum se face de ai O BARBĂ ATÂT DE MARE ȘI PUFOASĂ, albă ca neaua? întrebă Lunus Plinus. În ce mă privește, oricât mi-așîngriji barba, tot nu arată atât de strălucitoare.

– Întrebarea este despre barba mea, nu despre barba ta, îi tăie Moș Crăciun vorba ușor iritat. Dar ca să îți răspund…e mai simplu decât crezi. Și are legătură cu felul în care trăiesc. Și mai ales, unde trăiesc. Aici, la Polul Nord, ninge mereu. Totul în jur este alb, imaculat. Iar frigul este atât de mare, încât murdăria pur și simplu nu are loc. Barba mea a văzut atâta nea, încât s-a lipit de ea! Așa că, vezi tu, BARBA MEA E DE FAPT DE ZĂPADĂ!

– Splendid! Cred că acesta ar fi singurul motiv pentru care m-aș lăsa convins să mă mut la Polul Nord! De dragul bărbii! Dar, ceva nu se leagă totuși…adăugă Lunus Plinus, în timp ce își făcea de lucru cu ceașca de ceai.

– Ce nu se leagă? Sacul cu jucării? Într-adevăr, e mare, mi-ar prinde bine o mână de ajutor! spuse Moș Crăciun, încercând să schimbe vorba, căci știa unde vrea să bată Lunus Plinus.

– Moșule, sacul cu jucării e bun de legat! Eu de BARBA DUMITALE mă preocup. Ne-ai zis că barba ta este de zăpadă. Știm că mergi mult prin frig și prin ninsoare și astfel o menții strălucitoare. Însă…la tine în casă este cald, focul trosnește, cum de barba ta…nu se topește? întrebă Lunus nedumerit.

– Bine, fie, m-ați prins, recunoscu Moș Crăciun, îmbujorându-se în obraji. Barba mea este, într-adevăr, de zăpadă. Dar când intru prin casele oamenilor, ea nu se topește. SE TRANSFORMĂ.

– Se transformă? În ce? sări Lunel, aproape dărâmând ceaiul lui Lunus Plinus.

– În VATĂ DE ZAHĂR, zise Moșul. Este foarte practic așa. Uneori, când am chef de ceva dulce, mai ronțăi din ea. Alteori, decorez cu ea dulciurile pe care le ofer copiilor în dar. În fine, atunci când vreau să o tund, îi chem pur și simplu pe spiridușii mei să rupă din ea după pofta inimii.

– Minunat! strigară în cor Lunii Plini. Dar de ce ne-ai ascuns acest lucru totuși?

– Sunt pățit, dragii Moșului, de aceea nu v-am dezvăluit secretul meu de la bun început. Înainte, obișnuiam să le spun copiilor pe care îi vizitam în Noaptea de Ajun, că barba mea este din vată de zahăr. Bucuria din ochilor lor la auzul acestei vești îmi încânta inima. Copiii se apropiau ușor de mine, pipăiau barba, apoi gustau un pic din ea, strigând fericiți: am mâncat din barba moșului! Până într-o zi, când niște părinți pofticioși au vrut și ei să mănânce, însă din lăcomie, mi-au smuls aproape toată barba, încât era să rămân fără ea. Iar Moș fără barbă nu se poate. Așa că, de atunci, m-am hotărât să nu mă mai laud cu barba mea.

– Văd că îți pregătești deja sacul și clopoțeii, remarcă Lunel.

– Da, zise Moșul. Mă așteaptă cea mai grea noapte din An. Dar și cea mai frumoasă!

Reach content for Google search „Andreea Micu” „povesti pentru copii” „lunus plinus”

– Moș Crăciune, te rog nu pleca înainte ca eu să aflu răspunsul tău la CEA DE-A PATRA ÎNTREBARE!

– Te ascult, spuse Moșul, în timp ce își lustruia cu grijă ghetele îmblănite pe care urma să le încalțe în călătoria sa în jurul lumii.

– De ce copiii de pe Pământ nu se plictisesc niciodată de tine?vru să știe Lunus Plinus. Tu vii în fiecare an la ei, în exact aceeași zi a Anului, îmbrăcat în aceleași haine roșii, cu aceiași reni și cu aceeași sanie și le împarți mereu doar daruri. Adică…unde mai e surpriza? Tu nu aduci NIMIC nou de la un an la altul și totuși, din câte am citit, copiii te așteaptă ca și când ai veni pentru prima dată.

– Plictiseală? ”Doar” daruri? Aceleași haine? se indignă Moș Crăciun, auzind întrebarea lui Lunus Plinus. Dacă tu îți închipui că noi ne plictisim în Ajunul Crăciunului, ei bine, te înșeli amarnic. Înseamnă că nu ai auzit de MAGIA CRĂCIUNULUI, dragul meu. În Ajunul Crăciunului, toată planeta este învăluită în aer de sărbătoare. Crăciunul se strecoară în sufletele oamenilor asemenea unei rândunici în cuibul său călduros. În această noapte specială, TOȚI RESPIRĂM CRĂCIUN, Lunus dragă.

– Magie, așadar… atunci se explică! zise Lunus Plinus cu entuziasm.

– Dar nu este doar atât, completă Moș Crăciun. Faptul că oamenii și, mai ales, copiii, știu că eu sosesc într-o anumită zi din An și le aduc mereu daruri, îi face săîndrăgeascăși mai mult această sărbătoare. Și să mă iubească mai mult și pe mine! E simplu. Dacăștim că un anumit lucru urmează să se petreacă, îl așteptăm cu nerăbdare. NE PREGĂTIMpentru el. Ne gândim la el des. Și cu cât cunoaștem un lucru mai bine, cu cât știm ceea ce urmează să se întâmple, cu atât mai mult iubim acel lucru, cu atât mai mare este bucuria pe care ne-o aduce apariția sa!

– Chiar și dumneata, Moșule, ești ACELAȘI în fiecare an, îndrăzni Lunel să intervină în discuție.

– Exact! Văd că tu ai înțeles, Lunel. Eu, Moș Crăciun, trebuie să rămân neschimbat, indiferent de locuri și de timp. Eu sunt busola Nopții de Ajun.

– Dragă Moș Crăciun, îmi doresc să simt și eu magia Crăciunului! remarcă Lunel.

– Vreți magie? Vă dau chiar acum din plin! spuse Moș Crăciun, luând de la marginea șemineului un teanc de scrisori de la copii și aruncându-l în aer.

Lunus Plinus și Lunel priveau fascinați miile de pagini umplute de copiii Pământului cu dorințe, desene, declarații și gânduri. Era atâta culoare în cuvinte și în imagini. Era, într-adevăr, magie! Era CRĂCIUN!

– Lunel, dacă vrei, te iau cu mine pe sanie și mă poți ajuta să le împart daruri copiilor! îi propuse Moșul fără să stea pe gânduri. Tot aveam eu probleme cu spatele, așa că mi-ai fi de mare folos.

– Lunel nu pleacă de lângă mine. Îmi este INDISPENSABIL, spuse Lunus Plinus. Mai am în schimb o întrebare pentru tine. ÎNTREBAREA CU NUMĂRUL CINCI. Ultima. Cea care mă frământă cel mai mult.

– Și anume? vru să afle Moșul.

– Este adevărat că TU SINGUR reușești să le împarți daruri tuturor copiilor de pe întregul Pământ ÎNTR-O SINGURĂ NOAPTE? Și dacă este așa cum am citit, care îți este secretul?

– Ehei, dar multe mai vrei să știi! Ești curiozitatea întruchipată. Acum doar nu crezi că pot săîți spun toate trucurile pe care le folosesc!

– Moșule, te implor, nu mă lăsa fără răspuns! insistă Lunus Plinus. Te admir tot mai mult, ai devenit, în doar câteva ore, un model de urmat pentru mine. Am atâtea de învățat de la tine și…

– Gata cu lingușelile! Îți voi spune! Dar asta doar pentru că ÎMI ESTE SIMPATICĂ BARBA TA. Are POTENȚIAL! Dacă știi cum să o folosești, vei face multe cu ea. Așadar, ca să revin la ce m-ai întrebat. Da, este adevărat! Împart toate cadourile într-o singură noapte.

– Dar cum este posibil? Timpul este atât de scurt! se minună Lunus Plinus.

– Ei bine, timpul trece. Dar știți voi, dragii mei Luni Plini, ce este de fapt timpul?

– Normal că știm! sărirăîn cor Lunus Plinus și Lunel.

– Atunci cunoașteți deja că, de fapt, TIMPUL CURGE, continuă Moș Crăciun. Timpul este ca un râu. Iar pământenii plutesc cu bărcile lor pe acest râu, de când se nasc. Poate că uneori curenții sunt mai puternici, iar bărcile lor par că merg mai repede. Iar alteori se mișcă atât de încet, aproape stau pe loc. Dar bărcile nu se opresc niciodată. Cu o singură excepție. În Ajunul Crăciunului. Atunci, eu, Moș Crăciun, sunt singurul care are voie SĂ OPREASCĂ TIMPUL ÎN LOC. Știți cum fac asta? Atât de simplu! ÎNGHEȚ RÂUL. Iar bărcile se opresc. Oamenii se opresc. Fiecare dintre ei primește ceva de la mine. Nu uit niciun copil. Nu îmi rămâne niciun cadou neîmpărțit. Totul într-o singură noapte. Acesta este MIRACOLUL CRĂCIUNULUI, dragii Moșului.

Lunus Plinus și Lunel rămaseră fără grai. Moș Crăciun era adevărat. Crăciunul era adevărat. Pământul, așa cum îl știau ei, părea mai adevărat ca niciodată. Și mai frumos chiar decât Țara lui Faci ce Vrei. În ciuda frigului de la Polul Nord.

Sumar Literomania nr. 185

Susține Literomania

Despre autor

Andreea Micu

Andreea Micu

S-a născut în 1985, în București, petrecându-și copilăria alături de bunici, la Târgu-Jiu. Poveștile au fost mereu în căutarea Andreei. La început, erau poveștile spuse de străbunica Bibica și bunica Mica, pe care, odată auzite, le voia repetate întocmai, fără nici cea mai mică abatere de la firul original. Apoi au urmat poveștile ce așteptau să fie scrise, cu entuziasmul copilariei, în caietul de compuneri din clasele V-VIII sau cele care se scriau doar în gând, cu timiditate. Mai târziu, când a devenit mamă, și-au făcut loc poveștile inventate seară de seară pentru băieții săi. Andreea a absolvit Facultatea de Drept a Universității București și Colegiul juridic franco-român de studii europene (Universitatea Paris I Pantheon-Sorbonne). În prezent profesează ca avocat, continuând totodată și o frumoasă tradiție de familie în domeniul vinurilor.vChiar dacă nu bea cafea dimineața, Andreea își găsește energia zilnică în cărțile pe care le citește. Dragostea pentru literatură și bucuria pură din ochii copiilor atunci când descoperă magia cărților au convins-o pe Andreea să reînceapă să scrie povești. Până acum, Andreea a publicat trei cărți din seria „Lunus Plinus și Andrei”: „Lunus Plinus și Andrei în Țara lui Faci ce Vrei”, „Lunus Plinus și Miracolul Crăciunului”, „Lunus Plinus și Andrei, pe Pământ nu faci ce vrei”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.