In memoriam

aprilie orb

Pe 8 aprilie 2011, Alex. Leo Şerban (sau alş), cunoscutul critic de film, eseist rafinat şi dandy inegalat, se stingea brusc din viaţă, la aproape 52 de ani (la aceeaşi vârstă la care dispărea şi Marcel Proust, a cărui integrală romanescă, În căutarea timpului pierdut, alş a recitit-o, am zice premonitoriu, cu un an înaintea propriului său sfârşit. Tot premonitoriu ni se pare şi acest ciclu de poeme intitulat aprilie orb şi datat 1985 (purtând motto-ul din T.S. Eliot, „april is the cruelest month”), din care redăm mai jos poemul omonim – premonitoriu fiindcă alş urma să se stingă el însuşi într-o zi de aprilie din 2011. În amintirea lui – acest poem straniu, vag suprarealist, din anii ’80.

mădularele camerei la primul şuierat al
perdelelor umplând staulele obiectelor
cu umbră cinci mâini care curg grăbite
în sarea albastră a platourilor lumini
care au stat se deschid numaidecât într-o
pasăre sumbră ce se loveşte cu aripile
de ziduri trezire trezire! în pipotele
seminţelor umplându-te de toate gâzele
îndoielii şi paturile care aleargă în sens
invers sub cuverturile ritmului. nimic
nu se pierde: lichidul a doua oară fluid
în aceeaşi mobilitate imprimată mişcărilor
de insecte paşii care vin în apropiere şi văd
crengile crăpate de vinul somnului orzul
cuvintelor moarte dar şi batista pe care o
flutură trecerea trenurilor în direcţii opuse.
încă în aşternut freamătul păsării devine
lînced apoi lumina se lipeşte de câini.
strigătul cocoşului întrerupt de tăcerea
punctată a divanului a cafelei cu lapte.
scaunele decolorate mâncând în gând

Din volumul Alte camere, alte glasuri de ieri, ciclul aprilie orb (1985) – purtând motto-ul „april is the cruelest month” (T.S. Eliot), Editura Pandora M, 2011

Scrie un comentariu