Plicul lui Pașadia Nr. 143

Cărunt și neliniștit

Fac multe lucruri și călătoresc mult. Lansări, discuții, mese rotunde, seminarii – am destule de făcut. Dar am observat un fenomen curios. Nu de mult, am ajuns acasă frînt de oboseală. Organizez, împreună cu alți oameni pasionați, dialoguri cu actori și cîntăreți de operă care au trăit o vreme la Cluj, după care au plecat în străinătate. Recent, l-am avut ca invitat pe Péter Hercz, bas-baritonul de odinioară al Operei Maghiare din Cluj. Am plecat miercuri de la Tg. Mureș să-l pot aștepta în gară. Ziua următoare trebuia să țin niște seminarii ca să recuperez, după care a avut loc evenimentul. După eveniment, l-am invitat pe Hercz la o cină: e un obicei pe care l-am introdus chiar de la primul dialog pe care l-am organizat cu un fost actor clujean. Am ajuns bine dispus la hotel și frînt de oboseală. Vineri m-am întors la Tg. Mureș.

Dar m-am odihnit numai o după-masă. Sîmbătă am reflectat la ce urmează, ce trebuie să redactez, unde trebuie să plec în zilele următoare, cui să-i scriu și ce, pe cine să invit în continuare, de la cine să cer sponsorizare pentru drumul și cazarea invitaților. Este în mine un motor neobosit în pofida faptului că eu sînt cam obosit, cîteodată din toate punctele de vedere: mă obosesc și autostopurile pe care le fac (din cauza fenomenului pur și simplu, nu din cauza șoferilor, de care am avut noroc pînă acum), și inepția și incultura care par că inundă lumea.

Și totuși, merg de colo-colo, scriu și aștept răspuns, dau telefoane și răspund la telefoane, organizez evenimente și citesc versuri, redactez texte și stabilesc întîlniri, traduc și sînt atent la tot ce se întîmplă, fac afișe Fb și le sharuiesc. Știu ce înseamnă odihna și tihna, dar mă plictisesc dacă mă odihnesc prea mult.

Oare ce se poate aștepta de la acest dinamism? Nu cred că salvez lumea, cel puțin nu de unul singur. Poate împreună cu alți neliniștiți.

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.