Revista presei internaționale – „The New Yorker” (mai 2020)

Deși numărul cazurilor de Covid-19 nu a scăzut – la noi și în lume – am trecut de la starea de urgență la starea de alertă; ne-am mai relaxat pentru că ne-am „obișnuit” deja – dacă se poate spune așa – cu pandemia, am trecut de șocul primelor zile și săptămâni (însoțit de anxietatea claustrării). Parcurile s-au redeschis de ceva timp, de la 1 iunie va veni și rândul teraselor, și în genere ne îndreptăm, încetul cu încetul, către reluarea vieții sociale și economice. Numerele pe hârtie ale revistei „The New Yorker” ne-au parvenit din nou în cutia poștală, drept pentru care mă opresc aici asupra ultimelor două numere sosite, cele din 11, respectiv 18 mai a.c. Aș dori să trec în revistă câteva articole care vorbesc chiar despre modul în care e gestionată criza globală produsă de Coronavirus – cu aplicație specială la S.U.A., firește – cu atât mai mult cu cât modelul nostru de tratare a situației pandemice depinde de (imită) în fond modelul occidental (în speță european).

În numărul din 18 mai, la rubrica „The talk of the town”, Evan Osnos face o interesantă și avizată analiză a evoluției relațiilor internaționale între America și China după declanșarea pandemiei cu Covid-19. În textul său, „Blaming Beijing”, jurnalistul Evan Osnos întreprinde o critică dură a Administrației Trump, care nu face decât să înrăutățească relațiile diplomatice cu China (în scopuri electorale), împingându-le până într-un punct extrem de critic („the most inhospitable diplomatic environment since the Tiananmen Square massacre”, o conjunctură comparabilă chiar cu aceea a… Războiului Rece – citează ca sursă pentru analogie agenția de presă Reuters): „The Administration could credibly have criticized China’s early mishandling of the virus, and its efforts to control international scrutiny of the virus’s origins. Instead, the White House seized on a blame-Beijing strategy to undermine China’s growing global power and shore up Trump’s bid for reelection”. Evan Osnos vorbește despre incompetența Administrației Trump de a gestiona – inclusiv pe plan intern – criza provocată de Coronavirus (din zona prezidențială a fost lansată, fără dovezi, ipoteza că virusul ar fi provenit dintr-un laborator din Wuhan), lucru care ar putea avea consecințe nefaste pentru America, în viitor: „If the Trump Administration uses the coronavirus to heighten its conflict with China, it will not only have ignored a basic lesson of U.S. history; it will expose America to yet another crisis for which it is plainly unprepared” – conchide el într-o notă sumbră.

În „The New Yorker” din 11 mai 2020, David Quammen – într-un amplu și documentat articol, „The Warnings. Why we should have known to prepare for Covid-19” – vorbește despre gradul ridicat de risc asociat virusurilor zoonotice: „All these viruses (printre ele virusurile – căci sunt mai multe – care provoacă Ebola, n.m.) are zoonotic, meaning that they can pass from animals to people. Most of them, once in a human body, cause mayhem. (…) They are new to science and to human immune systems; they emerge unpredictably and are difficult to treat; and they can be especially dangerous (…)”. Dar în 2006 – când Ebola și alte boli provocate de virusuri zoonotice erau studiate în centre de cercetare precum NCZVED, pe care l-a vizitat David Quammen, stând de vorbă cu reputați specialiști – ideea că un virus necunoscut ar putea să treacă de la un animal sălbatic la om, și apoi să se transmită rapid de la om la om, provocând o epidemie globală – părea o ipoteză extrem de îndepărtată, apropiată mai degrabă de domeniul SF și al extratereștrilor – notează jurnalistul.

În mijlocul tuturor acestor incertitudini ale științei legate de tratamentul pentru Covid-19, țările decid o redeschidere treptată a spațiilor publice și o reluare treptată a economiei. E și cazul S.U.A., unde diferitele state au aplicat, de altfel, politici locale, separate, cu privire la măsurile anti-Covid. Mă opresc, în încheierea acestor rânduri, la articolul „Reopening arguments” semnat de Amy Davidson Sorkin (tot la rubrica „The talk of the town”), care pledează pentru prudență și responsabilitate – atât la nivel instituțional, cât și individual – în acest proces, dorit de noi toți, al reluării vieții sociale și economice: „Reopening is, in fact, a matter not of relaxation but of vigilance”. Argumentele invocate de Amy Davidson Sorkin sunt următoarele: testarea, distanțarea socială, purtarea măștii, disciplina individuală, solidaritatea socială („willingness to stand together”), dar și un leadership adecvat. Marile companii presează statele pentru reluarea economiei, dar nu trebuie uitate nicio clipă riscurile pandemiei (nu numai vârstnicii reprezintă o categorie vulnerabilă, ci și cei cu alte afecțiuni, cum sunt diabetul, obezitatea etc.): „Some who argue for reopening sooner rather than later say that doing so will allow for a «controlled spread» of the disease, in which more people can develop a resistance and the population as a whole can achieve «herd immunity». One problem with this approach is the projected number of hospitalizations and deaths along the way, which is very high. Another is that the idea assumes that those who have had Covid-19 will, indeed, be immune. But, as the World Health Organization recently warned, it isn’t yet clear how effective or enduring any immunity might be” (în cazul coronavirusurilor – scrie autoarea – imunitatea poate dura de la câțiva ani la câteva luni, precum în cazul gripelor și răcelilor obișnuite).