Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.
În acest număr al Literomaniei, vă propunem o proză scurtă semnată de Oana Ileana Noorani.
Ceasornicarul visului
Oana Ileana Noorani
Mallul se întindea precum o catedrală de oglinzi, iar din tavan curgeau lumini aurii ca niște stele topite. Printre rafturile magazinelor se vedeau chipuri care invitau într-o călătorie a cumpărăturilor, atât de esențiale pentru a înfrumuseța trupul și a liniști inima. În vis, m-am așezat pe un pat de flori, în fața unui magazin, ținând în mână o înghețată. Nu știu dacă am terminat-o; știu doar că am adormit.
Atunci când am deschis ochii, doamna care făcea curat își mișca mătura încet, ca și cum ar fi păzit un secret.
„De ce nu m-ai trezit?” am întrebat-o.
„Pentru că și îngerii dorm uneori în malluri”, mi-a răspuns ea, zâmbind.
Am pornit la pas grăbit și am trecut printr-o pasarelă improvizată, suspendată între două lumi. Sub mine nu era drum, ci transparență. În câteva clipe, am ajuns într-un alt mall – mai senin, mai tăcut. Mi-am privit ceasul: era 9.45. Într-un colț, o vânzătoare m-a observat curioasă.
„Se închide la 11”, mi-a spus, deși știam că programul era până la 10. În rafturi, hainele negre se prefăceau în culori când le atingeam. Tocmai atunci a intrat cineva și mi s-a adresat din nou:
„Am un alt client de servit; nu este timp și pentru tine”.
Am ieșit. Pe culoarul principal, un magazin de argintărie atrăgea ca un magnet. Bijuterii. Ceasuri. Zeci de ceasuri – fiecare cu altă respirație. Am privit unul: era superb! Avea cureaua din argint, cu zale mari, și cadranul alb.
Vânzătorul mi-a spus:
„Te cunosc. Ai mai fost aici. De obicei vine și vărul tău”.
A deschis un sertar și a scos mai multe ceasuri fără limbi. Erau frumoase, dar tăcute.
„Sunt vechi”, mi-a zis.
„Atunci lasă-mă să le pun timp”, am spus, la rândul meu.
El a zâmbit ștrengărește.
„Cel pe care l-ai privit costă șase sute. Este o firmă renumită. Doar că… nu mai ține timpul. Poate preferi un altul?”
„Eu nu cumpăr timp”, am răspuns. „Îl repar. Iar pentru cel defect, prețul este mult prea mare. Ceasurile mele le cumpăr cu puțin peste 100 de lei și câțiva bani pentru transport.”
A tăcut o clipă, apoi a rostit:
„Adevăratul ceasornicar nu are atelier. Deține inima timpului. Sunt curios cine îți vinde ție, pentru colecția ta, ceasuri atât de ieftine.”
„Niște prieteni care știu să ofere acolo unde este nevoie.”
„Noi toți credem că avem timp – și tocmai asta nu avem: timp. Așa că mai bine cumpărăm un ceas”, a conchis vânzătorul.
M-am trezit. Și, pentru o clipă, mi s-a părut că aud ticăitul firav al lumii.
Oana Ileana Noorani este o scriitoare contemporană care explorează, atât în proză, cât și în poezie, teme metafizice și științifice. Scrierile sale îmbracă adesea un caracter psihologic și filozofic, dezvoltate într-o manieră abstractă, deschisă interpretării. Este autoarea mai multor romane fantasy și science-fiction.
Sumar Literomania nr. 401-402 (2026)
Scrie un comentariu