Nr. 401-402 Primite la redacție

Poeme de Doru Marian Coteț

Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.

În acest număr al Literomaniei, vă propunem o serie de poeme semnate de Doru Marian Coteț.

 

free hugs

sunt aici
aici

în această piață goală
plină de întrebări firești
nefiresc mă înalț
destoinic
dezvelit de solzi tenebri

și tot caut în priviri
unde o fi acel răspuns

lovit
acest gând ușor
își tocește acum tălpile
cu privirile iruptive
în alte secunde defetiste

acest îndemn a fost
în zeci de priviri
ars ca-ntr-un descântec
viu

țipă o lalea
de mai

privești și țipă
acea lalea
într-o aparență
destoinică
în lumini de mai
în acest război
pierdut de soare
în umbră de-nserat
în aprigele priviri
înfloritoare
victorioase

semn de carte

am îndoit un colț
de duroare
și semn e
acum
astfel pot face
dintr-o cirtă
zeci de clipite-n
momentele de azi
rezervoare pentru mâine
într-o pagină de ieri

vârste

pentru că te uiți la această
poză
și vezi cum dintr-un zâmbet
apus
nu mai poate să renască
decât un zâmbet
viu
mai dai o pagină
în zeci de pagini
apuse
să vezi
să vezi
să vezi

și uiți în pas galop
de privirile urmelor
veșnice
și poți râzând să bați
un lemn cu dalta ascuțită
încă un rând, o ramură, un nod

pot

Îmbrățișare

Aș îngheța o îmbrățișare
să pot păși,
să pot simți
o mistică înflăcărare
peste alți pași
în tălpi fierbinți.

Vitraliu

Și poți vedea –
de-ai vrea –
culori de graniță
într-o puternică aparență.

Și poți zări
de vei privi,
fără zădărnicii,
milos
și cu priviri înfipte-n
nuanțe de vitraliu,
aceste culori
dincolo de graniță.

Predica

Prin firi pierdute
se nasc cuvinte –
prin predici vii
urnind, slăvind
pierdutele firi.
Și poți pleca.

De vei veni,
în predici vii,
slăvindu-L poți auzi
cum poți pleca.

drumul de piatră

drumul este de piatră
zidim dincolo de ziduri
opriri

tălpile Lui sunt în piatră
privim aici în patimi
devoțiuni

Ora 9 PM

Am ridicat privirea
ca lumina unui far înalt
și zdrențuit

Greșisem marea
greșisem continentul…
emisfera

Dincolo e zi

Ajun

prin garduri
într-un har de decembrie
dorit
cu priviri
prin iniști
în cuvinte
învechite
iată
zeci de gânduri
răsfirate-n
noduri
trag
mă trag
mă-mping

și astfel pot să rup
un nod
să pot privi

Un cuvânt

Azi am vrut să salvez un cuvânt,
Dar e ici și colo
Și se joacă-n dese priviri
trecătoare,
ale mele,
ale tale.

Azi mă poate salva un cuvânt
aici,
doar printr-o privire
statornică,
a ta,
a ta …

cât un fluviu

am plecat
duc peste celălalt mal
un mal
și mlaștină
e acum
și râuri și poduri și insule
zămislesc
din mlaștină
acum

Fără titlu

Poți vedea
și poți atinge
de vei strânge-n
vârfuri de degete
o coadă de porumbel
alb sau negru
de o fi …
– căci a zburat,
a zburat,
a zburat.

14

suntem toți –
însămânțați abia
spre căi
prin opriri zvâcnesc
și drum cu cioburi
de-ar fi
în aceste stațiuni
cu forfotă de cuvinte
pași ai vedea
ai auzi

înspre verde

ateii au început să creadă
în umbră-nflorită de cais

ghebos în martie
acest nuc lovit strigă:
ateii au început să creadă!

nucii nu mai sunt loviți

Fără dănțuire

… și strig aici
false umbrișuri îmi joacă
cuvintele

Isaia a plecat
și strig aici
în lumini de oră târzie

Plânsoare

Plânset plastic printre plăsmuiri de seară
de-ai fi,
o singură năzuință
ar fi
această plânsoare
prinsă-ntr-o scrisoare
aruncată-n
veșnice hotare.

Cuvinte prezente

Iată că nu pot –
în cuvintele de azi –
să sparg un diftong
și să scriu aievea
cuvinte prezente-n
priviri sparte-n zeci de vocale
cu timp prezent.

Deplâng

Deplâng fugar în sparte
trenuri
vântul este o idee
privesc ce nu privește
acest călător

Deplâng în prima gară
cuvintele s-au păstrat
privesc statornic

Deplâng oprit
fugar spre alte gări

Cuvintele sunt străine acum

dincolo de Adam

zidit ușor
prin capele primordiale
am întins mâna
dincolo de vitralii imaginare
să pot atinge
cuvinte
privirile lor
privirile voastre

zidit ușor
imaginar
în drumuri iuliene

 

Doru Marian Coteț s-a născut în 1978, la Galați. Este copywriter și manager agenție de publicitate. A fost premiat în cadrul Concursului de poezie „Andrei Mureșanu” (ediția XX, 2023, concurs organizat în cadrul Muzeului „Casa Mureșenilor” din Brașov) și, de asemenea, a primit în 2025 Premiul de Merit Poetic al revistei „Monitorul de Poezie”. A publicat în revistele „Mozimorf”, „P(ro)ezia” și „Monitorul de Poezie”.

Sumar Literomania nr. 401-402 (2026)

Susține jurnalismul cultural independent

Dacă îți place Literomania, donează pentru a contribui la continuarea proiectului nostru. Îți mulțumim!

Prima pagină Rubrici Primite la redacție Poeme de Doru Marian Coteț

Despre autor

Literomania

Platformă literară independentă.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Pentru a afla când este online un nou număr Literomania, abonează-te la newsletter-ul nostru!

This will close in 20 seconds