G.E.N. Nr. 149

Combinatorica Cișmigiului și nisipurile mișcătoare din Suedia

PREMII, DECORAȚII, INSIGNE

Audio Publishers Association a anuțat cîștigătorii premiilor pentru cele ai bune audiobookuri. Printre cîștigători, pe categorii:

Mystery: „The Chestnut Man”, de Søren Sveistrup .

Thriller/Suspense: „The Institute”, de Stephen King; printre nominalizați: „Doamna din lac”, de Laura Lippman (Crime Scene Press, 2019, traducere de George Arion, Jr.).

Science Fiction: „Emergency Skin”, de N.K. Jemisin.

Fantasy: „The Ten Thousand Doors of January”, de Alix E. Harrow; printre nominalizați: „Ninth House”, de Leigh Bardugo, „Black Leopard, Red Wolf”, de Marlon James.

Proză scurtă: „Full Throttle”, de Joe Hill; printre nominalizați: „Kabu Kabu”, Nnedi Okorafor, „Forward” – colecția de proză scurtă de la amazon.com.

VOCEA RASPÎNDACULUI NAȚIONALE

Știri din țară și din lume. Tîrguri de carte, festivaluri, chermeze și bairamuri. Cancanuri, freze, temenele. Fandomități. Capra vecinului. Web Side Story.

FANDOMITĂȚI. De-ale noastre, de pe-aici. Sau de pe-acolo. Cu ai noștri. Sau cu ai lor pe-aici.

27 februarie. Platforma literară „Maquina Combinatoria” din Ecuador, publică povestirea „El Mesías recargado”, de Liviu Surugiu (încă nu a apărut în limba română). Este  opta țară în care apar povestirile lui Liviu Surugiu, după SUA, Franța, Germania, Spania, Ungaria, Estonia și, bineînțeles, România.

1 martie. Marcel Gherman este prezent în numărul 258 (martie 2020) al revistei australiene „Antipodean” cu pvestirea „The White Dragon” („Dragonul alb”, apărută în volumul „Universuri paralele”, Editura Știința, 2017).

În catalogul de primăvară Polirom e prevăzută apariția romanului „Cișmigienii”, de Eugen Cadaru. „Anul 1971, București, Grădina Cișmigiului, cel mai frumos parc din Regatul României. Mircea Eliade i-a convocat degrabă pe prietenii săi Emil Cioran, Eugen Ionescu, Petre Țuțea și Mircea Vulcănescu pentru a le povesti despre un vis recurent bizar: un vis în care România ar fi fost ocupată de Armata Roșie în 1944 și ar fi devenit o republică socialistă în perioada postbelică.”

CAPRA VECINULUI. Și? Capra vecinului ce mai face? Bine-sănătoasă? Ia să vedem ce se mai întîmplă prin lume, ce mai fac scriitorii. Ai lor.

21 ianuarie. „Binti”, de Nnedi Okorafor (premiile Hugo și Nebula 2016 pentru nuvelă), a apărut în limba franceză la ActuSF. Cele trei nuvele din seria „Binti” vor fi adaptate pentru micul ecran, Okorafor scrie în prezent episodul-pilot.

4 martie. „Blood Song”, de Johana Gstawsson a apărut în SUA și Canada. Este al treilea roman din seria Roy&Castells, din care publicul român a avut ocazia să citească prima carte, „Block 46” (Tritonic, 2019, traducere din limba franceză de Claudia Dionisie).

21 octombrie. Lars Kepler revine pe piață cu un nou roman: „Spegelmannen”, care va fi publicat în Suedia în această toamnă. Este a opta carte din seria Joona Linna, serie reluată de curînd la noi de Editura Paralela 45 („Hipnotizatorul”, 2019, traducere de Bogdan Ghiurco).

David Lagercrantz scrie o nouă serie polițistă, de data asta în întregime a sa: Rekke. Autorul mărturisește că Sherlock Holmes și doctorul Watson i-au fost modele în crearea celor două personaje ale sale: profesorul Hans Rekke și tînăra polițistă Micaela Vargas. Seria de 3 cărți a fost vîndută deja în mai multe țări, printre care și România, unde o să apară la Editura Trei.

„Nisipuri mișcătoare”, de Malin Persson Giolito, carte vîndută numai în Suedia în peste 550.000 de exemplare, publicată în 30 de țări și ecranizată într-un serial de succes, a fost adaptată de curînd pentru scenă și se joacă la Teatrul Rival din Stockholm. La noi, romanul a apărut la RAO, în 2017.

CU NASUL PRIN REVISTE. Reviste, fanzine, bloguri, ce-o mai fi.

14 februarie. Radio România Brașov FM. Invitați: Dănuț Ungureau și Marian Truță.

21 februarie. Bogdan Crețu scrie despre romanul „Arșița”, de Cosmin Perța, în Observator cultural, nr. 1007: „Masacrul inocenților”.

4 martie. Liviu Szoke scrie despre „Ucigașul renăscut”, de A.J. Kazinski pe Bookblog: „Psihopați, reîncarnare și aventuri în junglă”.

4 martie. Liviu Szoke scrie pe FanSF despre „Fetele din Idlewild”, de Simone St. James (Herg Benet, 2019, traducere de Laura Nureldin).

5 martie. Ewa Sherman scrie pe blogul „Nordic Lighthouse” despre cîteva romane polițiste românești și autorii lor: „A Taste of BalkaNoir”.

À LA CARTE

Meniu de cărți. Cărți aruncate din turn. Afară-i vopsit gardul. Am citit pentru dumneavoastră. Dacă doriți să revedeți. Viața-i scurtă, ochiul mic.

CĂRȚI ARUNCATE DIN TURN. Altfel? Editurile noastre ce mai fac, cu ce se mai ocupă?

9 martie. Rob Hart – „Depozitul”, Armada, traducere de Petru Iamandi.

11 martie. Liu Cixin – „Capătul morții”, Nemira, traducere de Nina Iordache. Volumul final al trilogiei „Amintiri din trecutul Terrei”.

M.J. Arlidge – „De-a v-ați ascunselea”, Trei, traducere de Ciprian Șiulea. A șasea carte din seria Helen Grace. Volumul va fi lansat pe 26 martie la Librăria Humanitas Cișmigiu, în prezența autorului.

Susanne Jansson – „Mlaștina” (RAO).

AFARĂ-I VOPSIT GARDUL. Nu vorbim de leoparzi aici.

Coperta vinde, se zice, și nu știu cît de adevărată este afirmația pe o piață de carte foarte mofturoasă, cum este cea din România. Știu însă că există cărți pe care le-aș cumpăra numai să le pot vedea în bibliotecă. Cum ar fi:

Seria roboților, de Isaac Asimov. Editura Gabo, din Ungaria, a scos în 2015 cele patru romane: „Cavernele de oțel”, „Soarele gol”, „Roboții din Lumea Zorilor” și „Roboții și Imperiul”.

La noi, Editura Paladin a inclus și volumul de povestiri „Eu, robotul”, în serie.

AM CITIT PENTRU DUMNEAVOASTRĂ

De bine, de mai puțin bine, de citit.

Speranță de consum

Ragnar Jonasson – „Orb în noapte”, Crime Scene Press, 2019, traducere de George Arion Jr.

Cititorul român de romane polițiste – orice o fi intrînd sub pălăria asta mare, de la polițiste deadevă, vorba unui autor român (și de) romane polițiste, la romane cu detectivi, romane de aventuri, orice are legătură cu crime și dezlegarea misterului lor – e familiarizat oarecum cu literatura de gen islandeză. Au apărut în românește cărți de Arnaldur  Indriðason, Yrsa Sigurðardóttir și, din cîte știu, se mai pregătesc cîțiva. Ragnar Jónasson este la al doilea roman publicat la noi, Crime Scene Press asumîndu-și publicarea tinerei speranțe nordice, care a debutat în 2009 cu „Snjóblinda” („Orb în zăpadă”, Crime Scene Press, 2018, traducere de George Arion Jr.).

„Orb în noapte” este al doilea roman publicat în românește din seria care îl are ca protagonist pe tînărul polițist Ari Thór Arason, dar al cincilea (și ultimul) din seria originală. Poate asta să fie și cauza acelei ușoare senzații că s-a sărit peste o perioadă cam lungă pe care o are cititorul în primele pagini, accentuată și de unele amănunte din viața de familie a polițistului. Este o întreagă discuție aici, editorul român preferînd să meargă pe varianta în limba engleză (cărțile au fost traduse din limba engleză), în care a cincea carte a fost publicată după prima, mulți dintre cititorii acestei serii fiind nemulțumiți de golurile apărute în acest fel în biografiile cîtorva personaje.

În Siglufjörður, orășelul din nordul Islandei unde s-a mutat Ari Thór, împreună cu Kristín și copilul lor (deja au un copil!), șeful secției de poliție (adică celălalt polițist al orașului, în afară de Ari Thór) este împușcat în apropierea unei case despre care se spune că găzduiește activități dubioase. Și de aici povestea se rupe în trei: viața lui Ari Thór, viața polițistului împușcat, Herjólfur, și un fir narativ care atinge zona politicului (primar, viceprimar, consilieri).

Cititorul e cu ochii pe numărul paginii (toată cartea are 220 de pagini), întrebîndu-se cînd o să se întîmple aia, cînd s-o vadă pe cealaltă, dar ancheta merge greoi, indiciile sînt puține și uneori cam forțate, iar tribulațiile personajelor principale – să zic doar „personajului principal”? Că, în afara cuplului Ari Thór – Kristín, celelalte personaje sînt abia schițate – nu sînt o prezență consistentă în structura cărții. Prea mulți iepuri scoși din pălărie, lucru care sigur nu s-ar fi întîmplat dacă autorul lăsa povestea să înghită cîte pagini avea ea nevoie.

O găselniță care ar fi putut salva multe este cea a jurnalului ținut de unul dintre personajele-cheie (aici recunosc că identitatea acestuia a fost chiar o surpriză!), dar nu mi-a părut nici consistent, nici cine știe ce performanță literară – și zicînd asta, evident că primul meu gînd este la jurnalul lui Hanne Lagerlind-Schön din „Jurnalul dispariției mele”, de Camilla Grebe. Dar Camilla Grebe e o scriitoare cum puțini sînt.

Una peste alta, speranța pe care mi-am pus-o în cel de-al doilea roman al lui Ragnar Jónasson a fost cam în van. Dar… cine știe? Al doilea roman fiind de fapt „Myrknætti” („Blackout”)… nu mi-am consumat chiar întreaga speranță.

Susține Literomania

Despre autor

Michael Haulică

Michael Haulică

Michael Haulică a absolvit Facultatea de Matematică, specializarea Informatică, a Universității Transilvania din Brașov. A fost programator timp de 25 de ani, apoi s-a dedicat în întregime scrisului. A debutat cu poezie în revista Flacăra, în 1974. A publicat poezie, proză, articole.
A fost redactor al suplimentelor SF „Supernova” (1993 – 1995) şi „Alternativ SF” (1995 – 1997), în anul 2000 a fondat revista „Lumi Virtuale” (în format electronic, 2000 – 2004), apoi blogurile „Zepelinul cuantic” (octombrie 2007 – februarie 2008), „Microtexte” (februarie – aprilie 2009) și „BookReport” (25 mai 2017 – 3 octombrie 2017). A fost redactor-şef al revistelor „Brașov Visitor” (2003 – 2005, pe hârtie, în limba engleză), „Lumi Virtuale” (în varianta pe hârtie, 2004 – 2005), „Fiction.ro” (2005 – 2007, pe hârtie), „Nautilus” (februarie 2008 – iunie 2010, on-line), „Galileo Online” (iunie 2010 – martie 2012), „Galileo” (2015, pe hârtie). În perioada 2006-2007 a fost redactor-şef al Editurii Tritonic şi coordonator al colecţiilor „fiction.ro” şi LIT., apoi redactor-șef al editurii Millennium Books (2008 – 2012), coordonator al colecției „Ficțiuni”, în perioada 2012 – 2016 a fost redactor în cadrul Grupului Editorial Art, coordonator al colecțiilor de SF și fantasy ale editurii Paladin, iar în 2016-2017 a coordonat din nou colecțiile SF și fantasy ale editurii Tritonic. A susţinut rubrici despre literatura F&SF în „Observator cultural”, „Dilemateca”, „Știință & Tehnică”. Alte publicații în care a scris frecvent: „Obiectiv cultural”, „Ziarul de duminică”, „Tomis”, „Astra”.
Volume publicate: „Madia Mangalena” (Institutul European, 1999; Eagle Publishing House, 2011, print și ebook; Millennium Books, 2015, ediție adăugită – premiile Vladimir Colin 2000 și RomCon 2002); „Despre singurătate și îngeri” (Ed. Karmat Press, 2001 – premiul SIGMA 2002), „Așteptând-o pe Sara” (Ed. Millennium Press, 2005; Ed. Tritonic, 2006; Millennium Books&TexaRom, 2012, ebook; Millennium Books, 2016, ediție adăugită), „Nu sunt guru” (Ed. tritonic, 2007 – culegere de articole), „Povestiri fantastice” (Millennium Press, 2010; Millennium Books&TexaRom, 2011, ebook), „... nici Torquemada” (Millennium Books, 2011; Millennium Books&TexaRom, 2011, ebook), „Transfer” (Ed. Millennium Books, 2012; Millennium Books&TexaRom, 2013, ebook; Millennium Books, 2014, ediție adăugită – Premiul Vladimir Colin 2014), „O hucă în minunatul Inand” (Ed. Millennium Books, 2014), „9 1/2 elegii” (Ed. Tritonic, 2016).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: