„Eu vreau însă să fiu purpură…”

Începând cu nr. 147, Literomania vă propune „Pastila de înțelepciune”, o nouă rubrică săptămânală, realizată în colaborare cu Editura Seneca – o editură care, prin titlurile sale, a reușit să readucă în atenția cititorilor filozofia stoică și principiile de bază ale acesteia. În fiecare număr al Literomaniei veți găsi, prin urmare, citate – mici „pastile” de înțelepciune – care să vă ghideze și să vă dea mai mult curaj de-a lungul unei săptămâni. În acest număr, vă propunem un fragment din volumul „Discurs viu – Diatribe. Cartea I” de Epictet (traducere din greaca veche de Andreea Ștefan, imagine copertă și ilustrații de Anastasia Dumitrescu, Editura Seneca, București, 2018).

*

[…] Căci tu eşti cel care te cunoşti, cu cât te preţuieşti tu însuţi, cu cât te vinzi, căci persoane diferite se vând la preţuri diferite.

Din acest motiv, când Florus se gândea dacă trebuie să ia parte la spectacolul lui Nero pentru a-şi îndeplini astfel o parte din atribuţiile publice, Agrippinus i-a spus: „Participă“. Când acesta l-a întrebat: „Atunci de ce tu nu participi?“, a spus că „Eu nici nu-mi pun problema“. Căci cel care, fie şi o singură dată, ia în considerare astfel de lucruri şi cântăreşte valoarea celor exterioare, începe să se asemene cu cei care au dat uitării propria personalitate.

Aşadar, ce mă întrebi? „Este preferabilă moartea sau viaţa?“ Spun viaţa. „Truda sau plăcerea?“ Spun plăcerea. „Dar dacă nu voi juca în tragedie, voi fi decapitat.“ Du-te atunci şi joacă, eu, unul, însă nu voi juca. „De ce?“ Pentru că tu te consideri ca fiind o iţă dintre cele care alcătuiesc haina. „Şi ce-i cu asta?“ Trebuia să te gândeşti: „Cum să fiu diferit de ceilalţi oameni?“ Căci nici iţa nu vrea să aibă ceva în plus faţă de celelalte.

Eu vreau însă să fiu purpură, acel puţin şi strălucitor care dă ansamblului aspectul arătos şi frumos. Atunci de ce îmi spui: „Încearcă să te asemeni cu cei mulţi“? Dar aşa cum voi mai rămâne purpură?