Cartea săptămânii Nr. 229-230

„Femei între ele”

Reach content for Google search „literatura la feminin”, „adina dinitoiu”, editura seneca”



Vă propun mai jos – în loc de avanpremieră – prefața la volumul „Literatura la feminin (o antologie)” (coordonatoare: Adina Dinițoiu și Anastasia Staicu), un proiect Literomania în colaborare cu Editura Seneca, volum proaspăt ieșit de la tipar. (Adina Dinițoiu)

 

„Femei între ele” (prefață)

 

Antologia de față adună – în trei secțiuni, „Confesiune”, „Eseu”, „Proză scurtă” – o serie de texte literare și eseistice scrise de autoare femei, printre care se află nume cunoscute ale spațiului nostru literar, dar și colaboratoare fidele ale Literomaniei. Fiindcă, așa cum arată titlul volumului, antologia de față pornește de la rubrica omonimă de pe platforma online Literomania, platformă pe care o coordonez împreună cu Raul Popescu (lansată în ianuarie 2017, ea funcționează ca o revistă literară săptămânală în versiune online). O bună parte dintre texte au apărut pe Literomania, altele sunt inedite (scrise special pentru antologie), iar câteva au apărut inițial în altă parte (online sau pe hârtie).

De ce „femei între ele”? E numele, cunoscut, al unei nuvele scrise în tinerețe de Hortensia Papadat-Bengescu, preluat în interbelic de o rubrică de ziar („Adevărul”) asigurată de scriitoare femei (inclusiv Hortensia Papadat-Bengescu). Am putea considera că era vorba de o reacție autohtonă (foarte diversă, de altfel) la feminismul occidental (acesta din urmă cu diferite faze, dar mai vechi, desigur, datând din secolul al XIX-lea). În mare, titlul trimitea la ideea de grup, de solidaritate feminină, însă în spațiul public, nu una – existentă în mod tradițional – în spațiul domestic (a se vedea întâlnirile feminine tradiționale, din societățile patriarhale, de pildă la „șezători”, „clăci”, în spațiul rural, în jurul unor activități comune, casnice). O solidaritate care să impună o voce a femeilor în discursul public (masculin prin excelență, și poate mult mai patriarhal, mai tradiționalist în România).

Feminismul a ajuns astăzi la o altă vârstă, și are deja multe alte vârste în spate. Solidaritatea feminină și feministă – în discursul public – este azi foarte în vogă în cultura occidentală (europeană și americană), și ea reflectă, într-adevăr, un spirit al timpului, epoca în care trăim. În acest context internațional – care se face simțit, din ce în ce mai mult și în România – vă propun o antologie „la feminin” ce reflectă diverse și infinite fațete ale condiției femeii scriitoare sau intelectuale în România de azi. E o antologie literară, deci – prin forța lucrurilor – nu ideologică, și nici militantă, însă foarte dinamică, foarte vie ca spirit și scriitură. Scriitoare de vârste diferite, cu obsesii și tematici literare diferite, cu stiluri diferite, se întâlnesc în paginile acestei antologii pentru a propune un soi de radiografie (feminină) a spațiului nostru cultural; o radiografie, și nu o cauză de susținut, deși unele eseuri sau confesiuni pot avea accente polemice.

 

adina_dinitoiu_literatura_la_feminin

 

Femeile își cunosc cel mai bine temele, obsesiile, dilemele identitare – așa că sunt cele mai în măsură să vorbească despre ele însele. Dar ca să se facă auzite și cunoscute în spațiul public general, și nu ca să rămână în cerc închis, să se automarginalizeze. De aceea antologia include tematici feminine, dar și problematici mai largi, legate de relațiile dintre femei și bărbați.

 

E o antologie literară, deci – prin forța lucrurilor – nu ideologică, și nici militantă, însă foarte dinamică, foarte vie ca spirit și scriitură. Scriitoare de vârste diferite, cu obsesii și tematici literare diferite, cu stiluri diferite, se întâlnesc în paginile acestei antologii pentru a propune un soi de radiografie (feminină) a spațiului nostru cultural; o radiografie, și nu o cauză de susținut, deși unele eseuri sau confesiuni pot avea accente polemice.

 

În 2018, legat de campania/rubrica „Literatura la feminin”, scriam pe Literomania aceste rânduri de prezentare a ei: „În România, s-a discutat și nu prea despre rolul și statutul femeii în cultură, în special în literatură. De curând, romanele Hortensei Papadat-Bengescu au fost trecute, în programa școlară de liceu, ca opționale. Adică pot fi ignorate dacă profesorul nu are chef sau timp să se oprească asupra lor, în ciuda faptului că romanele acestei prozatoare reprezintă, fără îndoială, un moment esențial în evoluția literaturii române. Este doar un exemplu. Nu putem să nu ne întrebăm dacă nu se va întâmpla același lucru, în viitor, cu romanele unor prozatoare ca Gabriela Adameșteanu sau cu poezia Angelei Marinescu, Norei Iuga, Anei Blandiana etc. Ce-i drept, în trecut, până pe la începutul secolului al XX-lea, femeile publicau foarte greu și deseori cu pseudonime masculine, motiv pentru care numărul scriitoarelor era mult prea mic pentru a fi luat în considerare. Bărbații erau cei care dominau piața de idei, inclusiv literatura. La fel stau lucrurile și acum, în secolul al XXI-lea, când vorbim de multiculturalism, de literatura marginalilor, de identitate de gen etc.? La această întrebare se poate răspunde atât afirmativ, cât și negativ, într-un infinit joc al măștilor. Dar cum stau lucrurile cu adevărat? Literomania vrea să dovedească faptul că literatura scrisă de femei există și este una de calitate”. Prin urmare, Literomania susține această rubrică, „Literatura la feminin”, încă de la început, de patru ani – o rubrică ce conține proză scurtă, eseu, dar și poezie (în principal românească, dar și străină).

În momentul în care scriu aceste rânduri (iunie 2021), am trecut printr-un an pandemic (pandemia Covid 19), o perioadă de mari tulburări la nivel global, care a însemnat și un prag tehnologic – trecerea la viața online –, dar care, în același timp, a dat naștere unui reacționarism violent, unor mari mișcări regresive, de repliere (naționalistă), ca reacție la criza globală. În asemenea situații, categoriile vulnerabile – femeile, minoritățile (etnice, sexuale etc.) – sunt primele care suferă, sunt primele vizate. E bine, așadar, să se audă vocea femeilor. E bine ca ele să fie solidare „între ele”, pentru ca apoi vocea lor colectivă să se facă auzită mai puternic în spațiul public.

Iată cum scriu, cum gândesc, cum se poziționează public o serie de scriitoare de vârste diferite (unele dintre ele foarte cunoscute) din România de azi. Vă invit să le citiți pe aceste scriitoare în paginile antologiei de față, pentru a cărei publicare doresc să-i mulțumesc Editurii Seneca. Nu în ultimul rând, trebuie să menționez că frumoasele ilustrații ale volumului sunt semnate de Sorina Iuganu.

Adina Dinițoiu, Anastasia Staicu (coordonatoare), „Literatura la feminin (o antologie)”, Editura Seneca, București, 2021, 224 p.
Ilustrații de Sorina Iuganu

 

Cele 18 scriitoare prezente în antologie sunt, în ordine alfabetică: Gabriela Adameșteanu, Ioana Bâldea Constantinescu, Dorica Boltașu, Ruxandra Cesereanu, Adina Dinițoiu, Ohara Donovetsky, Marina Dumitrescu, Alina Gherasim, Serenela Ghițeanu, Anca Goja, Rodica Grigore, Andreea Micu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Simona Preda, Dumitrița Stoica, Monica Șerban, Liliana Ursu.

 

Donează

Despre autor

Adina Dinițoiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducător din franceză, redactor la „Observator cultural”. Colaborează/a colaborat cu cronică literară la „Dilema veche”, „Dilemateca”, „România literară”, „Radio Romania Cultural”, „Bookaholic” etc. Este autoarea cărților „Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții”, Editura Tracus Arte, 2011, şi „Scriitori francezi la Bucureşti (interviuri)”, Editura Vremea, 2014. În 2019, a coordonat, alături de Raul Popescu, volumul „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (Editura Paralela 45, 2019). A tradus din franceză: „Opiul intelectualilor” de Raymond Aron (Editura Curtea Veche, 2007), „Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes” de Antoine Compagnon (Editura Art, 2008, în colaborare cu Irina Mavrodin), „Sentimentul de impostură” de Belinda Cannone (Editura Art, 2009), „Patul răvăşit” de Françoise Sagan (Editura Art, 2012), „Ţara aceasta care-ţi seamănă” de Tobie Nathan (Editura Ibu Publishing, 2016, în colaborare cu Jianca Ştefan), „Un anume domn Piekielny” de François-Henri Désérable (Humanitas Fiction, 2018). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal: http://adinadinitoiu.blogspot.ro

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.