Flash fiction stories – iulie 2022: „O cană de lapte numită Hansi” de Dana Banu

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

O cană de lapte numită Hansi

Dana Banu

Lisette a primit ieri în dar o cană roșie cu picățele albe. Iată o cană de băut lapte, și-a spus Lisette imediat. Laptele ar trebui băut întotdeauna din căni roșii cu picățele albe.

Lisette a privit în interiorul cănii și acolo a văzut:

O stradă îngustă pe care sunt înșirate case vopsite în albastru, verde fistic și alte culori vesele și pastelate. O vedem pe Lisette intrând într-una din case. În bucătărie miroase a prăjituri cu rubarbă și a găluște cu prune. Toate sunt gătite pe o masă acoperită cu tablă zincată. Masa e așezată lângă soba de tuci. Are un sertar uriaș plin cu tot felul de unelte: site, tacâmuri, pietre pentru ascuțit cuțitele, unealtă de scos sâmburii din fructe, linguri de lemn și câte și mai câte.

Un peretar vechi și obraznic se uită la ea curios. Pe el e cusut cu ață roșie: „Bucătăreasa grasă face bucătăria frumoasă”. Lângă peretar atârnă cuminți polonice, spumiere și tot felul de tigăi.

Apoi micuța Lisette a văzut în cană un bufet mare din lemn de pin, pictat cu arbori ai vieții. Printre arbori se vedeau desenați trandafiri plini de pasiune, gingașe lăcrămioare, mândre lalele, feciorelnice rodii și garoafe. De asemenea o mulțime de semințe și polen care cad la pământ pentru a relua ciclul vieții. Dacă îți apropii urechea de lemnul bufetului, poți auzi pădurea din care vine. Foșnetul pinilor în bătaia vântului.

Bufetul e plin cu ceșcuțe, farfurioare și alte lucruri. Toate diminutivizate.

În casa din cana roșie de lapte, pe jos sunt întinse covoare țesute de mână. Ele stau prietenoase la sfat, cu niște lavițe verzi. Lavițele sunt pictate și ele cu tot felul de flori și cu mulți copaci ai vieții.

O sobă bătrână de teracotă stă și moțăie într-un colț al camerei bune, de oaspeți.

În fundul curții e un șopron în care se odihnește un teasc vechi pe care toamna ai casei îl scot în curte să facă mustul și vinul din strugurii culeși chiar din vița-de-vie care acoperă casa.

– De unde vine cana asta? a întrebat micuța Lisette.

– Dintr-un sat săsesc din Transilvania. Cel puțin așa spunea bătrânul de la consignația din care am cumpărat-o.

– Atunci de acum o voi numi Hansi! a hotărât micuța Lisette. Și cana roșie de lapte s-a numit de atunci Hansi.

Dana Banu s-a născut la 16 martie 1970 în Târgu-Mureș. A debutat cu poezie în anul 1984 în revista „Astra”. Trăiește în Paris. De-a lungul timpului, a scris și publicat texte în nenumărate reviste din țară și din străinătate, pe lângă cărțile propriu-zise: cinci volume de poezie („Poezii din țara lui Elian”, 2007; „Cântecul samovarelor”, 2011; „și lumea cinema paradis”, 2013; „Luna și Îmblânzitoarea de oameni”, 2015; „Cartea singurătății”, 2017), proză („Orașul părăsit”, 2000; „Ferestre”, 2021, alături de volumul de „O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri” și „Rio Rita”, un volum de proză scurtă aflat în pregătire la ed. Hyperliteratura pentru anul 2023).