Flash fiction stories Nr. 333-334

Flash fiction stories – iunie 2024: „Briceagul lui Matei” de Grig Salvan




Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

  1. prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
  2. numele autorului să fie indicat la începutul textului;
  3. documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
  4. nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
  5. autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris! 

 

Briceagul lui Matei
Grig Salvan

 

Poate vi s-a întâmplat și dumneavoastră să nu găsiți întotdeauna încărcătorul de la telefon. Mie mi se întâmplă des. Așa e când suntem mai mulți în casă și cu toate că inițial aveam mai multe încărcătoare, după numărul de telefoane, treptat, din neglijența unora, ba nevasta, ba copiii, rămânem doar cu unul singur și tragem toți de el de nu mai știm la un moment dat în care cameră se mai află.

Răstorn nervos un sertar cu mărunțișuri și cade pe masă încărcătorul, dar alături de el și un briceag mai mare, aproape cât un cuțit de vânătoare, cu prăsele de bambus și cu buton de deschidere automat, instrument de care de mult uitasem. Îl cântăresc în palmă și-l întorc când pe o parte, când pe alta, apăs butonul și lama sare brusc, un oțel limpede oglindă, inoxidabil și extrem de bine ascuțit. Moment în care o lacrimă se strecoară instant pe la colțul ochilor. Și mi-aduc aminte de toată scena de odinioară, de parcă s-ar fi petrecut ieri…

Stă în fața mea, cu privirea în pământ, nehotărât să vorbească, deși el m-a rugat să-l aștept pe hol, după oră, în fața ușii de ieșire din școală. Mă uit la fața lui suptă, la hainele ponosite și la cizmele de cauciuc de care nu se desparte nici la școală, nici acasă, unde lucrează în gospodărie până seara târziu. E „bărbat în casă” la nici șaisprezece ani, cu o mamă bolnavă și un tată de care de mult nu mai știe nimic.

Se joacă răsucind în mâini un cuțit tip briceag, cu lama de inox închisă, cu mâner placat cu un material ce pare a fi un lemn exotic, obiect frumos lucrat, după câte pot să-mi dau seama. Pe el elevii l-au poreclit Ciubotă din cauza încălțărilor lui neobișnuite cu care umblă prin școală. De fapt îl cheamă Matei, Rusu Matei.

– Ei, Matei, care-i problema ta? Zi repede, ca să nu pierdem timpul aici amândoi.

– Dom’ profesor, nu cumpărați un cuțit? și zâmbește încurcat și trist ca și cum și-ar cere scuze pentru o glumă nepotrivită.

Zâmbesc și eu, oarecum amuzat, deși întristat de situația școlarului pe care-l cunosc atât de bine.

– Măi, Matei, măi, băiatule. Cu mine vrei tu să faci afaceri? De ce nu-l vinzi colegilor tăi? Pe ei i-ai întrebat?

– I-am întrebat. Niciunul nu-l vrea. Și zic că nici ei n-au bani, ca și mine.

– Păi, nici eu nu stau prea grozav cu banii, zic eu zâmbind în continuare. Sunt înainte de salariu și știi cum se întâmplă. Viața noastră e o așteptare între două salarii. Și nici de un cuțit n-am eu mare nevoie acum, că am cuțite acasă o grămadă. Și pe la bucătărie și în trusa de pescuit.

– Mă gândeam să vi-l dau ieftin. Aș avea mare nevoie de bani, mama e bolnavă, așa cum știți, și trebuie să-i mai iau câte ceva de mâncare și niște medicamente.

– Uite, zic eu, cu o lacrimă deja apărută la coada ochiului, îți dau o sută, nu-i mult, dar măcar să te descurci cât de cât pe moment.

– E prea mult! Cincizeci de lei dacă-mi dați pentru el, e O.K.

– Nu, răspund eu categoric. Îți dau o sută și nu vreau cuțitul, poate reușești să-l vinzi cuiva și în felul ăsta mai scoți cincizeci de lei.

– Așa nu pot accepta, refuză el la fel de categoric. Primesc suta de lei, dar cu condiția să primiți și dumneavoastră cuțitul din partea mea. Să vă rămână, măcar ca amintire, după ce nu vom mai fi în școală.

– Bine, fie cum vrei! și-i întind suta de lei din portofelul în care mai am cel puțin încă vreo cinci, deci nici vorbă să stau rău cu banii. Sper ca el să nu fi observat că, de fapt, l-am mințit în legătură cu lipsa banilor înainte de salariu. Îmi întinde briceagul mare și greu dintr-un oțel inoxidabil masiv și cu prăselele de lemn încrustat pe mâner. Poate că, într-adevăr, nu e un obiect valoros, dar arată frumos și-l voi păstra ca amintire în colecția mea.

 

Stau cu briceagul în mână, uitând de încărcător și de telefon.Parcă-l văd pe Matei în fața ochilor, slăbuț și timid, cu un zâmbet trist, întinzându-mi cuțitul cu ambele mâini, ca pe un trofeu. Câți ani să fi trecut de-atunci? Pe unde-o mai fi Matei al meu acum? Ce s-o fi ales de el? Întrebări retorice, fără răspuns.

– Ce-i cu tine? Ce-ai rămas așa dus pe gânduri, cu cuțitul în mână? Doar n-ai cumva vreun gând criminal? glumește soția mea, intrând în încăpere și găsindu-mă în postura aceea nefirească.

– Stai liniștită, că n-am nici un gând criminal! răspund eu zâmbind forțat și sperând ca ea să nu-mi fi observat lacrimile de pe obraz, pe care încerc să le șterg discret cu dosul palmei. Căutam încărcătorul și am dat întâmplător peste această relicvă din anii de demult și de care uitasem…

 

Grig Salvan este profesor de științe socio-umane (în Nimigea de Sus, Bistrița-Năsăud), absolvent al Facultății de Filosofie-Istorie, Universitatea din București. Autor amator de poezie și proză, publicat sporadic în diverse publicații literare și neliterare, și cu pagini personale pe unele site-uri literare, câștigător al unor concursuri literare locale. Autor de muzică instrumentală pe sintetizator, cu piese publicate pe platforma You Tube.

 

Prima pagină Rubrici Flash fiction stories Flash fiction stories – iunie 2024: „Briceagul lui Matei” de Grig Salvan

Donează

Atât de aproape de cer…

„…toată ziua, Dumnezeu străbate lumea, dar, în fiecare seară, se întoarce acasă, în Rwanda...” (Scholastique Mukasonga, „Notre-Dame du Nil”) 6 ...

Ionuț Manea: „M-au marcat toate romanele lui Dostoievski”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/scriitori ...

Arta fricii la Ioan Es. Pop

Reiau în acest număr al Literomaniei, în memoria poetului Ioan Es. Pop, care ne-a părăsit de curând (pe 19 iunie), ...
yoko_ogawa_literomania

On Music and Loneliness

Alongside other writers of the new generation in Japanese literature such as Haruki Murakami, Hiromi Kawakami, Banana Yoshimoto or Natsuo ...

AUDIO: Gheorghe Crăciun – ultimul interviu

După aproape 20 de ani, am regăsit și am reușit să recuperăm (de pe o minicasetă) înregistrarea interviului pe care ...

Liviu Ornea: „Nu cred că o operă de artă schimbă o viață”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...
paula-erizanu-literomania

Paula Erizanu: „Cartea care mi-a schimbat viața este «Eu și Tu» de Martin Buber”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/scriitori ...

„Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni” de Cosmin Leucuța (fragment)

Vă propunem un fragment în avanpremieră din volumul „Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni (proză scurtă)” de Cosmin Leucuța, ...

O coborâre în Infern

 „Am trăit o viață plină de rușine...” (Osamu Dazai, „Decădere umană”) Mai puțin cunoscut cititorilor occidentali în comparație cu Yasunari ...

Noul Sindbad Marinarul

Cunoscute publicului cititor în multe variante (pentru copii, pentru adolescenţi sau pentru specialiştii în problemele Orientului etc.), cele „O mie ...

„Down with the System” de Serj Tankian (introducere)

Introducere  Era abia 5 dimineața și simțeam deja c-aș fi fost lovit de un camion. Stînd pe marginea patului din ...

Franz Kafka în actualitate (3 iulie 1883-3 iunie 1924)

Pe 3 iunie se împlinesc 100 de ani de la moartea lui Franz Kafka. Pentru a marca momentul, vă propun ...

Moni Stănilă: „Cred că romanele lui Faulkner mi-au remodelat imaginația”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...

T.O. Bobe: „Cel mai des am recitit, cred, «Momente. Schițe» de I.L. Caragiale”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...

„Brooklyn” de Colm Tóibín (fragment)

Roman câștigător al Costa Novel Award în 2009 și nominalizat, în același an, pe lista lungă a Man Booker Prize, ...

Jocul identităților

„În sens strict, Fernando Pessoa nu există.” Sunt cuvintele lui Alvaro de Campos, inginer naval, consumator de opiu şi amator ...

Despre autor

Literomania

Platformă literară independentă.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Susține Literomania


Literomania este o platformă literară independentă, înființată în 2017 de Adina Dinițoiu și Raul Popescu și care funcționează ca revistă online săptămânală. Poți contribui la continuarea acestui proiect cultural independent printr-o donație unică sau recurentă (click pe butonul PayPal. Donate Now).

This will close in 20 seconds