orele mici ale nopții
în orașul ce atunci se dă mare
adună ca un far de port
în care nu se percepe vamă
pe invizibilii pe lumină
un profesor
ce vinde o carieră pe o bere la pahar
de plastic
plătind unui binevoitor
cu parafraze și povești ce nu pot fi
verificate
doi high-ly îndrăgostiți
pe care-i lasă picioarele
dar împreună
cu elan
dau să intre în club
ca-n fața domnului
unul în tricou
zgribulit
cu căști wireless în urechile vinete de frig
vrea să ne facă să credem
că a băut deja de mai mulți bani decât
salariul mediu pe economie și
caută o țigară prin scrumiere
altul plesnește cu privirea
bucile domnișoarei ce taie bilete la intrarea în club
în timp ce salută sonor și jovial
prieteni ce nu-și amintesc să-l fi cunoscut vreodată
o tipă tatu…
dar ce rost mai are să continuăm
… ată
se știe deja
ăsta-i orașul ce se dă mare noaptea
orașul în care ziua
singurul lucru ce crește
sănătos
e aglomerația și chiria pe metrul pătrat
de-aia profesorul
intră tot mai greu
in the loop
iar câte-un IT-ist
ieșit în pauză de țigară
îi face cinste
cu banii pe un început de call cu clientul
fascinat
că așa ceva mai persistă
ca un bug
ascuns smart în codul sursă
25 dec. 2023
Scrie un comentariu