Copilot în viața mea Nr. 185

Graffiti. Arta urbană

Trebuie să recunoaștem cu toții că, dintre toate exprimările urbane, cea mai des întâlnită este graffiti-ul. Firește că și acest gen de artă trece de la capodopere la mitocănie și vandalism. Mărturisesc că îmi place acest gen de artă, atunci când este făcută organizat și cu bun simț. Casele, zidurile, garniturile de metrou, tramvaiele și chiar unele străzi capătă o viață nouă, însuflețite de culorile exprimate de mințile tinerilor artiști. Parcă fiecare nuanță este vie și parcă fiecare are ceva de zis.

Dar eu mă voi opri, însă, la un anume graffiti, la unul care atinge chiar două dintre cerințele de bază ale unei adevărate opere de artă. Prima ar fi să reușească să aibă un element comun tuturor privitorilor (el o face transmițând la modul general un mesaj de pace, de liniște), iar cea de-a doua, să aibă capacitatea de a se adresa și de a stârni emoție pentru fiecare privitor în parte.

Graffiti-ul despre care vorbesc a fost zărit de fiecare dintre noi cel puțin o dată: „Privește cerul…”.

Acest celebru pasaj – mesaj graffiti – este lansat prin anul 2010 de un student român de la Sorbona, în franceză („Regarde le ciel”), și cucerește Parisul cu o viteză uimitoare. Dar nu se oprește aici și în scurt timp face înconjurul lumii, fiind puternic exprimat și la noi.

Mă întreb care a fost intenția inițiatorului și dacă, de la început, el a știut că va lansa cel mai puternic și mai unificator mesaj inter-rasial si inter-religios din lume? Dacă cumva el a știut că practic reunește în mesajul său trei dintre cele mai mari religii ale omenirii? Citind un reportaj-interviu realizat în Franța la acel moment, aș înclina să spun că nu, ca, de altfel, toți cei care l-au preluat și l-au promovat.

După cum spuneam, este un pasaj din „Biblie”, din „Vechiul Testament”, și anume „Geneza 15:5”, în care Dumnezeu îi spune lui Avraam: „Privește cerul și numără stelele, dacă poți! Atât de numeroși vor fi urmașii tăi…”. Astfel se pecetluiește Legământul dintre Dumnezeu și oameni, respectiv Avraam.

Dar cum poate oare un mesaj așa mic să reunească marile religii mozaică, creștină și mahomedană? Există o Carte care poate fi considerată temelia religiei mozaice, creștine și… mahomedane.

Pentru primele două, ea se numește „Vechiul Testament” și este Cartea în care sunt cuprinse viața și învățăturile lui Moise (religia mozaica) pe pământ de la și în Dumnezeu prin care s-a format poporul lui Israel. Pentru creștini este baza apariției „Noului Testament” (al Legământului celui Nou), despre care Mântuitorul Iisus Hristos spune: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc”. (Matei 5:17)

Dar este și pentru cea de-a treia? Da. Chiar dacă nu este denumită clar, ca la primele două, religia musulmană absoarbe multiple elemente din această Carte. Astfel, pornind de la textul „Vechiului Testament”, aflăm din „Geneza 17:20” textul referitor la Ismail (fiul lui Avraam): „Iată, te-am ascultat și pentru Ismail, și iată îl voi binecuvânta, îl voi crește și-l voi înmulți foarte, foarte tare; doisprezece domni se vor naște din el și voi face din el popor mare”. Apoi, în conformitate cu cele prezente în „Coran” și în preceptele religiei musulmane (mahomedane), Ismail, care se traduce prin „Dumnezeu ascultă”, este chiar tatăl Profetului Mohamed. Allah (care în traducere înseamnă Dumnezeu), în „Coran”, se adresează credincioșilor: „Spuneți: Noi credem în Allah și în ceea ce ne-a fost trimis nouă și ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob și semințiilor (cele douăsprezece) …” (2 Surat Al-Baqara: 136), sau: „Allah a grăit adevăr! Urmați așadar religia lui Avraam cel drept întru credință, care nu a fost păgân!” (3 Surat Al-Imran: 95).

Putem deci trage concluzia, fără a supăra pe nimeni, că toate neamurile se trag din Avraam, iar mesajul „Privește cerul…” unește chiar prin acest deziderat toate aceste credințe, pe toți acești oameni, într-un singur gând.

Sumar Literomania nr. 185

Susține Literomania

Despre autor

Christian Fieldman

Christian Fieldman

M-am născut în toamna lui 1973, pare a fi foarte de demult. Pentru mine nu este. Timpul a trecut fulgerător, deși a fost plin de evenimente. Copilăria am petrecut-o în București, iar vacanțele erau un mixaj între concediul cu părinții, mersul la băi cu bunicii, mersul la țară la rudele mamei, dar și la cele ale tatălui. Astfel, vacanțele acopereau mare parte din programele ONT și OJT (Oficiul Național/Județean de Turism). Parcurgerea până aproape de terminarea liceului a perioadei comuniste m-a trecut de la șoim al patriei la pionier și apoi la licean, dar și prin aventurile reparațiilor radiourilor și televizoarelor cu lămpi, ale construcțiilor electro-tehnice din revista „Știință și Tehnică” și ale service-ului auto de stradă.
Școala a acoperit toate paletele posibile, trecând de la construcția „societății multilateral dezvoltate” și a „omului nou” la abordările postrevoluționare mai mult sau mai puțin influențate de exemplele vest-europene. Am absolvit Facultatea de Transporturi a Institutului Politehnic București și un Master de Studii Academice în Economie, sunt membru al SIA (Societatea Internațională a Automobiliștilor – Franța) și al FISITA (Fédération Internationale des Sociétés d'Ingénieurs des Techniques de l'Automobile). Totodată, am absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Pastorală, având și un master în Exegeză și Ermineutică Biblică.
Deși scrisul era un hobby mai vechi al meu, manifestat în special prin articole tehnice sau despre lumea automobilelor, acest ultim capitol al studiilor mele a deschis un adevărat vulcan al pasiunii pentru citit și abordat subiecte din altă lume decât cea strictă a tehnicii.

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: