Mittelstadt Nr. 185

Primul caz de Covid din Desiştea

Reach content for Google search „Marian Ilea”



În cimitirul bisericii din Deal e adunată lumea din Desiştea. E 16 decembrie, anul 2020. Ştefan Indrei e în sicriu. Mort. „L-o adus de la corhazul din Vişeu”, zice frate-so Găvrilă Indrei. „Ştefan o fost mai mare ca mine cu doi ani, io am optzeci şi unu”, mai zice Găvrilă Indrei. Nu-l ascultă nimeni. Babele din Desiştea tac, încruntate.

„O stat singur în casa din deal pe care o are în Ieud. Zece ani de singurătate fără Agripa, muierea lui. O sunat-o amu-s două săptămîni, la ceasurile trei de dimineaţă. I-o zis: „Agripă, îi gata. Cheamă salvarea şi hai cu ié şi tu să-ţi dau banii de înmormîntare, că mă sufocă Covidu’ ăsta de-amu”, mai zice Găvrilă Indrei.

„Da’ vezi că n-o murit de boala asta. O zis aceia de la corhaz că s-o vindecat şi că o puşcat inima în iel, săracu’. Adică o murit în somn. Aşé ne-o zis medicul cela nou şi tînăr, Richard şi nu mai ştiu cum. O fo un nene simpatic şi-mi pare rău de iel, da’ de la vîrsta asta puţini scapă, nene Indrei. N-o mai vrut să trăiască. După ce l-o umplut cu tuburi să-i deie oxigen. Io îl cunosc pă Ştefan că mi-o fo frate. O gîndit că-i prizonier acolo, s-o dus o dată la budă, mai la început de boală. O picat acolo că i-o fo rău din cauză de tiroidă. De atunci o avut pamperşi. Da’ tăt de atunci, nu s-o mai sculat din pat. S-o infectat la plămîni, iel care zăce ani n-o vinit de la casa din deal cu aer curat nici pînă la Agripă, muierea lui. I-o mai scris doctoru’ cela tînăr şi-un cancer sub ochiu’ drept. C-aşa-i cînd te duci pîn corhazuri, te coţi de-o boală şi-ţi găsesc ăia cinci”, mai zice Găvrilă Indrei.

Da’ nu de Covidu’ o perit Ştefan că are foaia de moarte pă care scrie c-o făcut anticorpi. Da’ nici de cancer n-o perit şi nici din celelalte boli nu i s-o tras. N-o mai vrut a trăi şi aşa-i cînd omu’ să satură. Ştiu asta pentru că l-am sunat şi am vorbit cu iel un ceas întreg la telefon. „Măi, Găvrilă, m-oi duce. Hai să cîntăm împreună ceva creştin”. Şi cum mai erau trei săptămîni pînă la Sfîntul Crăciun, am colindat. Şi iel o cîntat cît o vrut şi cît o putut. Pînă o zis „Mulţam, frate Găvrilă”. De atunci n-o mai răspuns la telefon. Nici la Agripă, nici la mine. Că sîmţea că de ne aude, nu se poate duce-n drumu-i, că-l ţinem în loc.

Atîta o fo tăt. Ş-amu-i în copîrşău închis da’-i voie să stăm la mormîntare. Sîntem douăzeci cu popa. Viné tăt satu’ da’ s-o auzit de Covidu’ ăsta şi oamenii o rămas acasă. Că aşa-i în Desiştea, ştim să ne ferim de boala asta”, mai zice Găvrilă Indrei.

„Taci, fă bine şi taci din gură, că nu-s la mormîntarea omului ca să te aud pă tine”, zice Agripă Indrei de şaptezăci şi cinci de ani. Îi îmbrăcată în negru de la lecrec, cojoc pînă la zadie.

Popa îşi face treaba. Ştefan Indrei îi în pămînt. „Îi acolo unde om mere tăţi pă rînd”, zice Agripă mulţumită. „M-am spăriet că mi-l dă într-un sac. Da’ n-o fo aşe. L-am văzut că mi l-o arătat ăla de la pompe funebre cu ăla de la morgă, să-l recunosc. Era iel, în hainele cu care o mărs cu salvarea, tare slab o fo că l-o hrănit numa’ cu perfuzii. N-o mai mîncat din cauză că avé pamperşi, o băut numa’ apă şi s-o dus în două săptămîni jumate. Ăla de la pompe funebre o zis: «Tanti Agripă, tătă treaba face patru mii de lei şi ţi-l ducem la groapă, cu sicriu, cu transportu’. Că nu-i sta în Vişeu că ai alte treburi de tomnit în Desiştea». I-am dat banii, că-i avem de la Ştefan, cînd m-am dus cu salvarea la casa din Deal. O scos o sută de milioane şi mi-o zis: «Aci-s, Agripă. Să-i foloseşti unde trebe da’ să mă aduci în Desiştea în cimitiru’ Bisericii din Deal. De nu-ţi ajung, pune şi de la tine. O şi rămas bani. Îs vremuri atîta de pocite că-i mare lucru să-ţi îngropi omu’ cum cere biserica şi rînduiala. Da’ am reuşit şi-s mulţumită”, zice Agripă Indrei către Ileană Dunca de şaptezeci de ani, coborînd pă drumu’ cătră centru’ Desiştei.

***

Agripă Indrei şi Ileană Dunca au rămas în drumul Desiştei. Povestesc. Trec pe lîngă ele cei care vin de la mormîntul lui Ştefan Indrei. Agripă Indrei e în dreptul casei şi lîngă gardul de unde începe curtea casei Ilenei Dunca. Numai Găvrilă Indrei n-o trecut pe lîngă cele două. A plecat supărat la el acasă.

Ileana Dunca: „S-o dus, Agripă, s-o dus şi Ştefanu’ tău.”

Agripă Indrei: „Aşé mi-o zis, Ileană, parcă ai fost acolo, cînd m-o lăsat salvarea în drum, hăpt aci Ştefan mi-o zis: «Agripină, amu m-oi duce dară!». Şi s-o dus. De atunci l-am văzut numa’ la morgă. Să-i fac recunoaşterea. Cu doctoru’ ăla tînăr care o vrut să mă vadă, cu ăla de la pompele funebre şi cu ăla de la morgă. Ăla care l-o tratat, mi-o zis: «Tanti Agripă, am venit să vă spun că nenea Ştefan o fost ca un bunic pîntru mine şi că n-o murit de Covid, o murit de alte complicaţii». Da, Ileană, n-o murit de Covid, da’ de la Covidu’ ăsta i s-o tras.”

Ileana Dunca: „Dacă zice doctoru’, aşé trebé că-i, Agripă! A mieu s-o dus de zăce ani. De tînăr, Agripă! M-o lăsat singură pă pămînt”, răspunde Ileană Dunca şi să vaită.

Agripă Indrei: „Taci, Ileană. Trece lumea şi crede că te vaiţi după Ştefan a mieu. Văsălia tău o murit tînăr că nu tare postea. Io şi Ştefan posteam. Oamenii care postesc, trăiesc mult.”

Ileana Dunca: „Aşa-i, şi io postesc, Agripă. Şi soacră-mea o postit, Anuţa lui Dunca. Dumnezeu s-o ierte. Tăté zilele le-o postit pînă o plinit 92 de ani, scăpa de tăté grăsimile celea pîn mîncarea de post şi pîn rugăciuni. 92 de ani şi întreagă la minte, Agripă.”

Agripă Indrei: „D-apoi aşé o fo şi cu mama pă care o chema ca pă mine, ori pă mine ca pă ié, că-i port numele aiesta care-n Desiştea nu-i. Da’ s-o cuntit satu’ şi la început o fo mai greu. Că nu-i uşor să zici «Agripă» dacă n-ai mai zis. Cu tine-i bine că Ilene mai îs. Aşé că Ileană, Agripă, mama o trăit 115 ani, o fost ipănă la cap, da’ o ţinut tăte posturile, aşé cum fac şi io, şi Ştefan le ţiné, pînă  n-o apărut Covidu’, iel n-o intrat veci pă poarta corhazului şi o lucrat numa’ ce trebé şi ce-i voie în zilele posturilor. Mama m-o învăţat şi pă mine de pruncă. Zicea: «Agripă, o samă de muieri din Desiştea zic că-i greu a posti. Da’ nu le asculta. Numa’ o săptămînă-i greu că te gîndeşti c-ai mînca acela fel ori celălalt, da’ după aceea nu te mai gîndeşti». Şi aşa o fo. I-am zis şi omului mieu ce mi-o zis mama şi iel o prins a posti.”

Ileana Dunca: „Aşa-i, Agripă. Degeaba… a mieu n-o postit şi m-o lăsat singură. Şi l-am cotat de un Sfînt Andrei ori Indrei în vis, să văd care mi-a fi ursitu’. În noaptea aia de 30 noiembrie, cum zice obiceiu’ din Desiştea, am făcut o turtă sărată de fărină de grîu, am copt-o între pietroaiele de la cuptior, am adus lemne din tri grădini, şi din a ta grădină am luat că era la îndemînă, Agripă. Turta ceia o fo de mărimea şi forma roatei fusului. Şi cînd o prins a ieşi stelele pă cer, am mîncat jumătate din turtă, cealaltă jumătate am pus-o sub perină. Păste noapte mi s-o arătat ursitu’, era a mieu Corneliu Dunca, mi-o adus o cană de apă în vis că o crezut că mi sete. Iel a apărut, pă iel l-am luat şi tăt singură am rămas. Că s-o dus.”

Agripă Indrei: „Noi postim cu Dumnezău înainte, Ileană. Da’ nu în toate zilele. Lunea, miercurea şi vinerea. Io de cînd eram pruncă. Ştefan, de cînd m-o luat ca muiere a lui. Da’ aieştea tineri de azi nu mai vor să audă de astea cu postu’. Nu ştiu ce s-a alege de iei. Îi prea mult bine, Ileană. Şi de Dumnezău o uitat lumea. Şi nu-i tare bine că nu mai au credinţă în iei.”

Ileana Dunca: „Aiesta-i mare bai pă pămînt. Nici bolile nu mai îs cum o fo. Tinerii ascultau de ăia bătrîni în familii în Desiştea. Mai ascultă şi amu. Ceialalţi care-s duşi, că-n anii ăştia din urmă mulţi o mărs, nu mai ascultă de nimeni. Cînd vin acasă, îi văd pă coconii miei şi a omului mieu, m-ascultă pă loc. Mai departe, pîn Belgia pă unde s-o dus să şadă, ce fac, nu ştiu.”

Agripă Indrei: „Oricum, ar trebui să fie mai temători de Dumnezău, Ileană.”

Ileana Dunca: „Tăţi ar trebui să fim mai temători, Agripă.”

Agripă Indrei: „Pruncii mei şi a răposatului şi pruncii lor n-o mărs din Desiştea, îs aci, şi mulţumesc la Bunul Tată Ceresc, că-i mai mare boală ca Covidu’ să nu fie tineri în Desiştea. Lumea noastră umblă la biserică, Ileană, c-aşa trebé şi aşa-i bine.”

Ileana Dunca: „M-oi duce-n casă, Agripă, că m-o luat frigu’ ăsta de decembrie, da’ oi vini mai încolo în poveşti. Aşa îi cum ai zis. Mărg tăţi la biserică. În Desiştea. Vin cu Dumnezău înainte!”

Agripă Indrei: Cînd l-am văzut pă doctor, în Vişeu, am ştiut că nu mai sînt doctori ca demult. Dacă era vestitul Frenchel care m-o scăpat cînd nu m-am mai putut duce la closet după prima naştere şi i-am spus: «Ori îmi dai ceva să pot merge, ori mă omor». O rîs şi m-o făcut ca înainte. Păcat că l-o luat şi pă iel Dumnezău. Dacă în locu’ lui Richard iera doctorul Frenchel, altfel stătea treaba şi cu Ştefan al mieu şi cu Covidu’ lui. Te aştept să vii mai pă seară, Ileană, că-i bine să fii cu cineva în sara cînd ţi-ai îngropat creştineşte omu’.”

Adina Dinițoiu și Raul Popescu despre romanul „Acei minunați ani” de Marian Ilea

Susține Literomania

Despre autor

Marian Ilea

Marian Ilea (n. 1959, Maramureș), a debutat editorial cu volumul de povestiri „Desiștea” (Cartea Românească, 1990, premiul Salonului Național de carte Cluj). În 1993, publică „Desiștea II” (Cartea Românească). În anul 1997, volumul de teatru „Ariel” (Cartea Românească) obține premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun volum de teatru. Mai publică volumele „Casa din Piaţa Gorky” (Editura Cornelius, 1999), „Vacek” (Editura Dacia, 2001, Premiul pentru proză al Asociatiei Scriitorilor București), „Ceasul lui Bronnikov” (Editura Dacia, 2002), „Povestiri din Medio-Monte” (Editura Dacia, 2003, Marele premiu al Saloanelor "Liviu Rebreanu"), „Povestiri cu noimă” (Editura Dacia, 2006), „Rodica e băiat bun” (Archeus, 2008), „Libertatea începe în șapte aprilie” (Editura Dacia, 2009), „Înțeleptul” (Tracus Arte, 2013), „Societatea de Socializare din Medio-Monte” (Tracus Arte, 2014), „Capra germană si gramofonul” (Tracus Arte, 2014). Piesa de teatru „Societatea de Socializare din Medio-Monte” se montează la Teatrul Municipal Baia Mare, obținând Premiul de regie la Fringe Festival București.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.