„Houris” de Kamel Daoud, Premiul Goncourt 2024

Scriitorul de origine algeriană Kamel Daoud a primit, pe 4 noiembrie, Premiul Goncourt pentru romanul său „Houris”, apărut în luna august la Editura Gallimard. Printre romanele finaliste – anunțate chiar la București de către juriul Goncourt (al cărui nou președinte este cunoscutul scriitor Philippe Claudel) – romanul lui Kamel Daoud făcea figură de favorit, alături de „Jacaranda” (éditions Grasset), romanul lui Gaël Faye (un cunoscut rapper franco-rwandez, autor deja al unui roman de succes în Franța, „Petit pays”), care a obținut, la rândul lui, Premiul Renaudot (decernat în același timp cu Goncourt, și la același restaurant parizian, Drouant). Celelalte două titluri finaliste au fost: Hélène Gaudy („Archipels”, éditions de L’Olivier) și Sandrine Collette („Madelaine avant l’aube”, éditions J.C. Lattès). Dacă romanul lui Kamel Daoud vorbește despre Algeria anilor ’90, din timpul războiului civil, romanul lui Gaël Faye abordează tema Rwandei post-genocidul tutsilor din 1994, așadar putem spune că anul acesta au fost premiate două cărți cu tematici postcoloniale și puternică miză politică și socială. Alegerea lui Kamel Daoud pentru Premiul Goncourt este importantă și în contextul în care Editurii Gallimard – cea care îl publică în Franța – i-a fost interzisă participarea, anul acesta, la Salonul de carte de la Alger. Kamel Daoud este, de altfel, de mulți ani persona non grata în Algeria, ca jurnalist militant împotriva islamismului, promotor al libertății de gândire, democrației și laicității, dar și al emancipării femeilor (a fost vreme de mulți ani redactor-șef la „Le Quotidien d’Oran”, după care a plecat în Franța, unde a obținut cetățenia franceză în 2020).

Kamel Daoud era deţinător deja al Prix Goncourt du premier roman, 2015, pentru romanul său de debut, „Meursault, contre-enquête” (Barzakh, 2013/Actes Sud, 2014)/„Cazul Meursault, contraanchetă” (Editura IBU Publishing, 2015, traducere de Cristina Radu) – scris ca un roman-replică la „Străinul” lui Albert Camus. Cartea a fost pe lista scurtă la Premiul Goncourt în 2014 şi a obţinut, în România, Premiul Goncourt – alegerea studenţilor români (în acelaşi an). În vara lui 2015, Kamel Daoud a venit la Bucureşti, la Târgul de Carte Bookfest – ocazie cu care am realizat un interviu cu scriitorul algerian pentru revista „Observator cultural”. „Cazul Meursault, contraanchetă” era o curajoasă pledoarie pentru libertate în spaţiul islamic, o libertate care – în cultura islamică (algeriană) – reprezintă, într-adevăr, o „provocare” (jurnalistul şi scriitorul a fost, în perioada aceea, ameninţat cu fatwa, și se deplasa cu gardă de corp).

Început ca roman postcolonial, continuat ca roman psihanalitic – protagonistul dominat de mamă şi împins la crimă în scopul răzbunării –, „Cazul Meursault, contraanchetă” sfârşeşte ca un roman care pledează – în limba foştilor colonişti (franceza) – pentru libertatea de gândire/expresie şi emanciparea mentalitară a Algeriei şi în genere a spaţiului cultural islamic (care – îmi spunea jurnalistul algerian, în interviul acordat la Bucureşti – nu se va realiza mai devreme de una-două generaţii). Kamel Daoud „face dreptate” ambelor perspective asupra mizeriei Algeriei, în perioada colonială, dar şi în aceea postcolonială: foametea şi exploatarea indigenilor în colonialism, dar şi dezamăgirea şi criza intervenită după dobândirea independenţei, sau numeroasele crime (făcute de algerieni) din timpul Războiului pentru Independenţă.

În ce privește „Houris”, romanul premiat cu Goncourt, prin intermediul protagonistei – o tânără algeriană rămasă fără voce în urma masacrelor din anii ’90 de la Had Chekala –, Kamel Daoud revine asupra „deceniului negru” algerian, războiul civil în care s-au înfruntat, vreme de zece ani (1992-2002), puterea politică de la Alger și mai multe grupări islamiste, și care a făcut mai mult de 150.000 de victime. Aube, protagonista și naratoarea – care se adresează fiicei sale încă nenăscute, ce va purta numele Houris – este o victimă a acelor ani de război civil: cu douăzeci de ani în urmă, a supraviețuit masacrelor de la Had Chekala, cu gâtul sfâșiat și rămasă fără voce. În ianuarie 1998, când au avut loc masacrele de la Had Chekala, soldate cu peste o mie două sute de morți, Kamel Daoud era jurnalist la „Quotidien d’Oran”. Mai trebuie spus că protagonista romanului – care nu poate vorbi și al cărei monolog e, la drept vorbind, o urmă scriptică – reprezintă o metaforă pentru tăcerea care domnește în Algeria cu privire la acest „deceniu negru” – o perioadă pe care guvernul algerian preferă să o uite (există legi în acest sens) și despre care e interzis să se vorbească.

Una peste alta, Premiul Goncourt 2024 aduce recunoașterea – oferită de un premiu prestigios (ale cărui vânzări ajung, de regulă, la 600.000 de exemplare) – unui puternic roman politic și a unui important scriitor angajat franco-algerian (în contextul islamismului radical de astăzi). Cartea se află în curs de traducere și în România și va fi publicată de imprintul Anansi. World Fiction al Grupului Editorial Trei.

Sursă foto aici