Nr. 297-298 Poezie

În dreptul unui geam uitat deschis de mulți ani

Un fluture de noapte ce foșnește.
O briză ușoară.
O perdea ce se unduiește
În dreptul unui geam uitat deschis de mulți ani.

L-ai lăsat așa și-ai plecat.
Nu l-am mai închis de atunci
Știind că amprentele tale încă mai sunt pe mâner.
N-am vrut să le șterg cu atingerea mea.

N-am mai apucat să-ți spun scuze.
Eram tânăr și ardeam pe dinăuntru
Și nu puteam respira.
N-am putut niciodată să-mi controlez inima.
Senzația care provoacă greața.
Nici dezamăgirea, nici frica, nici furia.
N-am știut niciodată ce-i dragostea.

E singura emoție de care nu sunt niciodată sigur.
Cât e afecțiune, cât e dorință?
Cât e doar nevoia de a nu fi singur
Într-o cameră, pe un pat.
Cât e doar instinct de a proteja și a fi protejat?

Dragostea e ceva ce inventăm pentru a nu mai fi triști
Un energizant cu taurină
Care electrocutează cordul cu lumină.

Care ne face praf inima.
Dar avem nevoie de el pentru a înfrunta lumea,
Pentru a rezista.

O eoliană înțepenită în mijlocul unui câmp cenușiu
O dansatoare havaiană cu baterie solară
Abandonată într-un sertar într-o vară.
Dragostea e ultima gură de cola
Pe care n-o bei ca să nu rămâi fără.
O perdea albă clătinată de vânt.
Șiroaiele de ploaie ce se scurg pe parchet,
Pasta ta de dinți uitată la mine în baie,
Sticluța de parfum pe care o ții bibelou,
Un baton de cereale din care-ai mușcat,
L-ai aruncat.
Dar îți păstrează perfect amprenta dentară.

Mai știi toate străzile pe care ne-am plimbat
Toate jocurile pe care le-am jucat
Toate cărțile pe care le-am citit
Toate rahaturile pe care ni le-am dorit
Toate filmele pe care le-am văzut
Toate tâmpeniile în care-am crezut
Amandinele pe care le-am împărțit
Camerele jegoase în care-am dormit.
Lucrurile pe care ni le-am scris.
Tremurul din vocile noastre obosite
Care s-au stins.

Un film mut ce rulează repetitiv.
Proiectat din amigdala cerebrală pe retină,
Blocând orice endorfină.

Un fluture de noapte ce foșnește
O perdea ce se unduiește
O spaimă ce se izbește nebunește de coaste
Ca un animal mic și terorizat
Când totul în jur e întuneric și nemișcare
& liniște & paralizie & candoare.

Susține jurnalismul cultural independent

Dacă îți place Literomania, donează pentru a contribui la continuarea proiectului nostru. Îți mulțumim!

Prima pagină Rubrici Poezie În dreptul unui geam uitat deschis de mulți ani

Despre autor

Cosmin Perța

Cosmin Perța, poet, prozator și eseist, născut în 1982 în Vișeu de Sus, Maramureș, a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Și-a continuat studiile la Universitatea din București, obținând o diplomă de masterat în literatura contemporana și titlul de doctor în litere cu o teză despre fantastic în literatura est-europeană. A publicat cinci cărți de poezie, două de povestiri, două romane, o monografie, un studiu și o piesă de teatru. Poemele sale sunt traduse în 11 limbi. În presa romanească și în cea străină există peste 200 de cronici, recenzii și referințe la opera sa.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.