Atelier

Literatura fantasy, produs al remitologizării

Literatura fantasy a devenit de ceva timp o vedetă, lucru datorat cu prisosință cinematografiei. Dar chiar înainte de acest trend, unele creații ale genului au fost reconsiderate prin raportare la ”literatura înaltă”, cazul J. R. R. Tolkien fiind, din acest punct de vedere, mai mult decât elocvent. Genul fantasy, flexibil, generos, pe lângă J.R.R. Tolkien sau C. S. Lewis, găzduiește sub prelata sa diverși autori, cu o mențiune însă. Dacă J.R.R. Tolkien, C. S. Lewis sau George R.R. Martin sunt niște băsmuitori puri, scriitori ca Roger Zelazny sau Abraham Merritt nu ezită a-și tehnologiza basmele, aspectul tehnic necontând totuși decât ca element secundar. În ciuda celor de mai sus, genul fantasy nu este greu de definit: este acel gen (literar și nu numai) în care supranaturalul nu surprinde, fiind în acord cu legile lumii în care acționează, spre deosebire de literatura fantastică, unde supranaturalul își păstrează însușirea de bază, aceea de a surprinde.

Pentru ca lucrurile să fie și mai clare, iată o clasificare sumară a genului fantasy: se poate vorbi de un high fantasy (sau epic fantasy), categorie în care avem o mitologie inventată, deși cu rădăcini evidente în mitologiile reale (J. R. R. Tolkien, C. S. Lewis, R. R. Martin), de un mythological fantasy, unde se face uz de mitologiile pământene (Roger Zelazny), și de un low fantasy, categorie apropiată literaturii fantastice, ea implicând irumperea supranaturalului în lumea realului și o abordare ironică, satirizată, a fantasticului (Terry Pratchett). Toate aceste subgenuri au rezultat dintr-un proces numit de-mitologizare, dar pe care eu l-aș numi remitologizare, adică personajele, zei și eroi, sunt ”răpite” din panteonurile lor natale și recontextualizate, ele păstrându-și însă atribuțiile de bază, în funcție de care sunt ușor recognoscibile. În mytological fantasy numele personajelor mitologice nici măcar nu sunt schimbate, însă, atenție!, în cazul acestui subgen, divinitățile deseori sunt investite cu atribute străine lor, contextul mitologic inițial fiind cu desăvârșire ignorat. Mircea Ștefancu, traducătorul romanului Domn al luminii de Roger Zelazny, în Cuvântul înainte la romanul tocmai menționat, punctează foarte bine criteriul care stă la baza literaturii fantasy, anume curajul de a crea realități: ”…realitatea nu este decât ceea ce acceptăm noi a fi, potrivit schemelor de gândire care ne-au fost inoculate prin cultură, impuse prin obișnuință sau propuse de cei puțini atinși de aripa inspirației în aplecarea lor asupra temeiurilor a ceea ce cu toții, dar fiecare în parte, credem a ști”. Autorul este, altfel spus, creator de realități, motiv pentru care își asumă o libertate absolută în conceperea lumilor sale, care vor deveni, mai apoi, lumile cititorilor săi.

Această remitologizare este mai mult decât evidentă la un scriitor ca Roger Zelazny, la care mă voi și opri, din motive de exemplificare, în rândurile următoare. În scrierile sale, Zelazny nu ezită a înfia zeități din diferite mitologii sau religii, zeități pe care le resemantizează fără nicio reținere. Procedeul este evident în romanele This Immortal (care a apărut în serial în The Magazine of Fantasy and Science Fiction sub titlul And Call Me Conrad… și care a împărțit în 1966 prestigiosul premiu Hugo cu Dune al lui Frank Herbert) și Lord of Light (câștigător al premiului Hugo din 1968), dar și în cele zece volume ale ciclului Amber. În This Immortal, personajul principal este numit încă din deschidere kallikanzaros, adică spiriduș în limba greacă. Nu este singura legătură cu mitologia elină, personajul, Conrad Nomikos, Comisar pentru Arte, Monumente și Arhive al planetei Pământ, fiind identificat și cu Pan. În unele locuri este numit și Karaghiosis, în roman explicația numelui fiind redată sub forma unui dialog vioi, aluziile privindu-l în mod direct pe Conrad Nomikos: ”- Karaghiosis a fost un personaj din vechile spectacole de umbre, ceva în genul lui Punch din reprezentațiile europene de păpuși cu Punch și Judy. Era un caraghios și un măscărici. – Dimpotrivă, era grec și era subtil. – Ha! Ba pe jumătate laș și pe deasupra și burtos… – Era pe jumătate un erou. Isteț. Puțin cam grosolan. Avea simțul umorului. Ar fi doborât o piramidă. Era și puternic, atunci când voia să fie…” Puterile sale sunt echivoce, nu știm decât că, la un moment dat, din cauze necunoscute, dezvoltarea sa biologică s-a oprit undeva pe la 27-30 de ani și că este înzestrat cu o putere fizică demnă de invidiat. În rest, se fac doar aluzii la identitatea sa adevărată. În fine, ca mai toate personajele lui Zelazny, și Conrad pare ”născut să-nnoade coada tigrului”. În ciuda faptului că acțiunile sale slujesc o cauză nobilă, Conrad nu pare a fi înzestrat cu prea multe calități morale, putând fi cu ușurință încadrat în categoria anti-eroului.

În Lord of Light vizat este panteonul indian, căruia i se opune Sam. Cine este acest Sam? Din nou, încă din primele rânduri ale romanului ne sunt furnizate câteva informații în acest sens: ”Adepții lui îl numiseră Mahasamatman și ziceau că este zeu. Oricum, el prefera să lase deoparte Maha- și –atman și să-și spună Sam. Nu pretinse nicicând a fi zeu. Dar după aceea, nu spuse nici că nu ar fi. Împrejurările fiind cele știute, nici recunoașterea uneia, nici a alteia nu i-ar fi fost de niciun folos. Tăcerea însă, da.” Iată speculată, ca și în This Immortal, ambiguitatea, dar într-o doză ceva mai mică, căci Yama, zeul morții, îi face lui Sam – cunoscut și ca Marele Suflet, Iluminatul, Buddha, Siddhartha, Legătorul Demonilor – o scurtă prezentare, nu tocmai măgulitoare: ”- Sam a fost cel mai mare șarlatan dintre zei sau dintre oameni. Totodată, a fost cel mai valoros adversar pe care l-a înfruntat vreodată Trimurti… Știi că a furat structura doctrinei lui, calea și realizarea, întregul veșmânt, din surse străvechi, interzise. Era o armă, nimic mai mult. Puterea îi stătea în nesinceritate…” Nici zeii pe care Sam îi înfruntă nu sunt cu nimic mai buni decât acesta, dimpotrivă. Beneficiind de o tehnologie avansată pe care refuză să o împartă cu oamenii, zeii tratează omenirea ca pe ”o combinație între o rezervație de vânătoare și bordel.” Orice semn de progres este anihilat. Tiparnița, de exemplu, a fost redescoperită de trei ori și de tot atâtea ori uitată. Farseur, impertinent, vicios, Sam este singurul care se opune zeilor în numele oamenilor, fiind el însuși, totodată, unul Dintre Cei Dintâi, adică un zeu.

Genul fantasy presupune dispoziție ludică, acceptarea unei convenții care poate părea incomodă pentru unii cititori, ea neconcordând cu datele realității lor și, în ultimă instanță, cu definițiile din dicționare. Pentru că ființa umană este foarte sensibilă, după cum credea și I.P. Culianu, la cele religioase, ceea mai mică schimbare în plan religios atrăgând după sine schimbări în plan social, politic, economic etc., literatura fantasy mizează aproape în exclusivitate pe religios, jucându-se cu zeii și divinitățile la modul serios, interogând semnificațiile și scopurile acestora. Propune astfel noi religii, noi mitologii. Iar dacă acceptăm că religiile sunt, în cele din urmă, și niște sisteme psihoterapeutice, putem accepta, prin urmare, și faptul că noile religii propuse de literatura fantasy funcționează în același mod, invocând viziuni noi, inedite, care forțează limitările noastre imaginative și nu numai.

Roger Zelazny, Domn al Luminii, traducere de Mircea Ștefancu, Editura Nemira, București, 1995

Roger Zelazny, Nemuritorul, traducere de Ștefan Ghidoveanu, Editura Pygmalion, Ploiești, 1994

Despre autor

Raul Popescu

Raul Popescu

Absolvent al Facultății de Litere din Brașov. Și-a continuat studiile în cadrul Universității Transilvania din Brașov cu un masterat de Scriere Creatoare și cu un doctorat despre viața și opera lui Ioan Petru Culianu. Colaborează la „Observator cultural”, „Steaua”, „Astra (Supliment. Literatură, artă și idei)”.
În 2017, a publicat volumul „Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic” (Editura Eikon, București, 2017). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal erasmen (https://erasmen-erasmen.blogspot.ro).

Scrie un comentariu