Poezie

Nerăbdare

Nerăbdare

Ne pregătim mormîntul cît încă ne iubim.
Ni-e patul plin de perne și de pămînt cu iarbă
În care două trupuri dorințele-or să-și fiarbă
Fin clocotind cearceafu-n sudori cu iz intim.
Ne mîngîiem, rotunde, minunile de carne,
Sînt toate ale noastre, le-avem la îndemînă,
Coapsele tale-ntruna vor cerul să-l răstoarne
Cu tot cu stele în plăpumi umplute blînd cu lînă.
Și nu ne este frică de graba ce ne duce
Acolo unde roua va îngheța pe firul
De trandafir năpraznic și însuși trandafirul
O să atîrne moale, ca răstignit pe-o cruce,
Neputincios și singur, livid cum numai Crist
Stătea bătut în cuie frumoase de-ametist…

***

Albeața ta orbea orice oglindă,
Nu te vedeai în ea, ci doar un nor
Ce căuta cu zarea să-ți cuprindă
Trupul întreg, atotstrălucitor.

Fugeam să nu îmi stingi privirea, ochii,
Vroiam doar să te-aud cum ieși și intri-n rochii
Și-ți miroseam întrepicioarele, căldura
Ce-mi dogorea, îmi făcea scrum făptura;

Și căutam izvoare să te-arunc
În ele, să devii nimfa grăsună
Spre care numai zeii își îndrumă
Pasul, norocul, pofta lor hapsînă…

***

Am amintiri de care nu mai pot scăpa
De parcă cineva pășește-n urma mea
Și îmi șoptește, cînd nici nu m-aștept,
Cum mi-a pătruns, pe-un cîmp, soarele-n piept.
Eram adolescent pe-atunci și am rămas
Să povestesc o viață-ntreagă, prin viu glas,
Dar cîteodată brusc sînt întrerupt
Ca de-un rîu tulbur, cu podețul rupt…

***

– Ce este aici va fi și acolo,
Mi-au spus îngerii mei ocrotitori.
-Dar iubite cu genele-n nori,
Am întrebat nerăbdător…
-Da, cu cercei, răsturnate-n calești…

Numai că n-o să mai știi să iubești!

Crîşmă

Crîșma hobbiților și-a ielelor.
Aici se beau pîn’și miresmele dantelelor.
Și cînd era beția mai în toi,
Ele-și puneau cep la buric și dinapoi
Să nu se iște iar vreun tărăboi,
Oh, la strîmtoarea dulce-a Dardanelelor…

Efectul ţurţurilor

Te iubeam cu sticloșii țurțuri la streșină,
Dacă-ți cadeau în capul pletos, ființa ta leșină,
Trebuia să te iau de pe jos, să-ți pun gura pe gură
Și-apoi pe ureche, șoptindu-ți literatură,
Să-ți sug vîrful nasului mic și rece
Pînă ce amețeala îți trece
Și faci ochii mari-mari, și bați din gene c-o tandră viteză
Și-mi scîncești alintată că te doare la gleznă
Și aici, mai zici, arătîndu-mi stîngace fundul rotund,
De-mi vine să fug cu tine în brațe, să te ascund
La mine acasă, în pat, așa încotoșmănată
Ca să-ți revii deodată
Și să mă lași să-ți scot cizmoancele cu tot cu ciorapii-chilot
Și blana de jder, și rochița pictată cu iepuri și tot…

Elegie la Dolhasca (1)

Parfumul tare-al stivelor de lemne
În suflet prinde iarăși să mă-ndemne
Să car mari brațe și să fac surcele
Ca să aprind, muiate-n gaz, focul cu ele
În soba ce-avea rolă pentru copt dovleci,
Gutui și mere și-ncălzeau mîncărici reci,
Sarmale, borș de sfeclă sau ghiveci…
Era din teracotă și cu cahle
Pe care chiar nevastă-mea dintîia, ah, le
Tot închidea, numai în capoțelu-i roz,
Spre-a ne-arăta, săltînd pe vîrfuri, dalbu-i dos
Slăvit și jinduit de medici și săteni,
O, din întreg raionul Fălticeni!
Pe-atunci scriam versuri și la ședințe
Și-aveam putini, mărar, drept preferințe,
Roua din șanțuri și de pe traverse
Pe linia ferată-n brusturi șterse,
Lumina-mbujorîndu-mi cărămida
La colțul casei, rîma și omida,
Șomuzu-n care pescuiam doar porcușori
Lăsînd drept nadă găini moarte uneori;
Sticle de lampă, clanțe, cuie inutile
Bătute-n tabla de pe-acoperiș, de gazdă, luni de zile,
Ba chiar inspectorii ce îmi ziceau că-i praf,
Trăgînd c-un deget, în birou, pe-al meu dulap!,
(Eu, care am fixat grupa sanguină
La mii de oameni, făr’ măcar o primă!!!)
Eterna cantonieră Sultănica
La barieră, nefăcînd nimica,
Doamna Giudin cu fata-i studențea,
Certificat că e virgină îmi cerea,
Deși-mi era prea clar că nu se poate,
Vădindu-se-a fi luată pe la spate,
Cînd se ducea în Iași, la facultate!
Și Pasăre, surorile cu sifilis,
Băgînd comunele în boale și în vis,
Fiica morarului, cea cu cojocu-ntors,
Ce suburbii cu gura ei le-a stors,
Closetul spațios, durat din scînduri,
Cu un viespar ce mă-nțepa în gînduri,
Tufe de oțetari, pietre, buloane,
Țigăncile cu buci aliotmane
Și cu lăței în părul pubian…

„Dar unde-s și nămeții de mai an”,
Sfîntă Marie, Maică și Fecioară,
Din tinerețea mea de-odinioară?

Flirt la Dolhasca

Dacă o luam pe traverse de la gară acasă
O întîlneam deseori, traversînd linia, pe contabila Tuța
Într-o fustă extrem de scurtă și-o bluziță roșie, de mătasă,
Dîrdîind din fundul ei celestial, dat vesel de-a huța!

Mirosea a păcura care ungea mii de buloane,
Mirosea ieftin-spurcat a Tuța scăldată-n colonie Lăcrămioara.
Dacă pe dealuri viile se-nsîngerau seara
O-mbrățișam și-i frămîntam popoul de milioane.

Dînsa spunea încet: „Vai! domnu’ doctoru’,
Dac-ar ști soțul!”
Și-mi turtea pe piept sînii ei calzi și mari cum e boțul,
Iar eu îi șopteam: „Ce bună de pat de spital ai fi tu!”

Apoi ne-ntingeam gurile una în alta
Și dînsa fugea și eu îi priveam dosul cum salt-a
Dragoste-ntruna promisă
Și-o luam gînditor, pe traverse, spre casă, cu inima-nvinsă…

La Regina Mab

Bălăriile-s mai mari ca noi
Cînd ne strecurăm noaptea pe-afară
Și purtăm în brațe felinare
Ce-s scobite în dovlecii moi.
Ne-ndreptăm cu mult curaj spre magazie,
Pe Regina Mab o căutăm,
Dînsa toate vrăjile le știe,
Ni le spune dacă o pupăm
Într-un loc și fără gălăgie
Și o luăm de-a bușilea cu noi
Ca să facă tumbe prin gunoi…
Bălăriile-s mai mari ca noi!

Regina Mab (1)

Mă cățărasem de mult prin părul tău,
Aveai firele groase, cu noduri, ca funii,
Vroiam să ajung să te văd doar de sus, cum numai unii
Mari zei toloniți, nimfele dintr-un țuști! prea departe pîrău.
Ce efort să mă-ntorc pe o rînă,
Să te iau pe un deget, în joacă,
Să-ți strîng țîțele pînă
Te-așez cu fundul orgolios pe o cracă
Și te-aduc în călduri cu o frunză
De arbore, lin clătinată,
Și cazi pe pămînt și-n iarbă ești mînză
Jumate, cealaltă jumate ești fată
Ce-mi simte dogoarea iubirii în rînză
Și naști trei iezi cucuieți dintr-odată…

Regina Mab (3)

Tu lingușeai lingurițele să vină pline cu dulceață la tine,
Albinele nu-și mai duceau mierea la stup,
Ci o lăsau să-ți picure-n locuri ascunse de trup:
În subțiori, pe sfîrcuri și în buric sau la și mai mare-adîncime.
Oh, fețele de masă pluteau, plăpînde, cu grele castroane de maioneză,
Scoteai din sărite, din tapițerii, orice pineză
Ca să te-nțepe dulce-ntre țîțele mici
Și-n jos, pîn’la tîrlici.
Chemai solnițe pline cu geme de sare
Să-ți dea gust bucatelor tale:
Ceafă, șolduri și bucile-n floare
Și ah! unor locuri de-a mai udă mirare
A îngerilor ce-ți supravegheau
Viața de zi și de noapte cu razele lor infraroșii, cu mămăruțe și cu Bau-Bau!

Regina Mab (4)

Era subțirică și cu bucile-n grabă-atîrnate
De talie ca de-o creangă fructele coapte
Ce-așteaptă să fie mîncate
De din zori pînă-n noapte.
Era dată dracului
Cu țîțele mari și bumburoase
Și gura roșie ca spuma caimacului pe floarea macului
Și degete lungi, unghioase.
Era dusă-n suflet, beton armat,
Și cu mii de fasoane,
Făcea din guma de mestecat roz baloane
Și ți le pocnea în figură de rămîneai dezolat
Dacă mizai să o pupi
Și s-o-ndoi de s-o rupi
În două,
Înmieresmîndu-ți cearceaful cu-a macilor rouă…

Despre autor

Emil Brumaru

Emil Brumaru

EMIL BRUMARU, unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani, s-a născut la 1 ianuarie 1939 în comuna Bahmutea (Mihailovca), judeţul Tighina, Basarabia (azi în Republica Moldova). După studii la Şcoala medie nr. 1 „Mihail Sadoveanu" (actualul Colegiu Naţional) din Iaşi, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din acelaşi oraş, absolvind în 1963. În perioada 1963–1975 a fost medic în comuna Dolhasca, judeţul Suceava, loc esenţial în imaginarul operei sale, pe care l-a numit în corespondenţă „rezervaţia naturală de îngeri". S-a dedicat apoi scrisului, în paralel cu activitatea de corector (1983–1989) şi redactor (1990–1996) la revista ieşeană „Convorbiri literare”. A debutat cu poezii în revista „Luceafărul” (1967), apoi editorial în 1970, cu două volume de poezie, „Versuri” (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut) şi „Detectivul Arthur”.
Scrieri: „Julien Ospitalierul” (1974), „Cântece naive” (1976), „Adio, Robinson Crusoe” (1978), „Dulapul îndrăgostit” (1980), „Ruina unui samovar” (1983), „Dintr-o scorbură de morcov” (1998), „Poeme alese”. 1959–1998 (2003), „Opera poetică” (2003, 2005 – ed. revăzută şi adăugită), „Fluturii din pandişpan” (2003), „Cerşetorul de cafea. Scrisori către Lucian Raicu” (2004), „Infernala comedie” (2005), „Submarinul erotic” (2005), „Commedia dell'Arte” (online, 2005, 2006), „Dumnezeu se uită la noi cu binoclul” (2006), „Cântece de adolescent” (2007), „Poveşti erotice româneşti” (volum colectiv, 2007), „Ne logodim cu un inel de iarbă” (carte-obiect, 2008), „Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei...” (2008, 2012 – ed. adăugită), „Opere I. Julien Ospitalierul” (2009), „Opere II. Submarinul erotic” (2009), „Basmul prinţesei Repede-Repede” (în colaborare cu Veronica D. Niculescu, 2009), „Opere III. Cerşetorul de cafea” (2012). La Editura Humanitas a publicat „Poezii” (carte la borcan, 2003) şi a contribuit la volumele colective „Cartea cu bunici” (2007) şi „Intelectuali la cratiţă” (2012). În perioada 1992–2009 a deţinut o rubrică săptămânală în „România literară” („Cerşetorul de cafea"), având de asemenea, de-a lungul timpului, rubrici în „Ziarul de Iaşi” („Gulliver"), „Cronica”, „Plai cu boi”, „Suplimentul de cultură” („Dumnezeu se uită la noi cu binoclul", „Crepusculul civil de dimineaţă", „Diabloguri"– împreună cu Veronica D. Niculescu) etc. A obţinut numeroase premii, printre care Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu" pentru Opera Omnia (2001) şi Premiul „Gheorghe Crăciun" pentru Opera Omnia acordat de revista Observator Cultural (2011). Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franţa, Anglia, Suedia, S.U.A.

Scrie un comentariu