Cartea săptămânii

Occidentul văzut în „oglinda neagră” a Orientului

Christian Kracht (n. 1966) este un prozator elveţian de limbă germană, cunoscut cititorilor români datorită romanului „1979”, publicat în 2013 la Editura Cartier (ediţia originală a apărut în 2001), în traducerea lui Andrei Anastasescu. Între timp, i-a mai apărut, la aceeaşi editură, romanul „Imperium” (Cartier, 2016, traducere de Andrei Anastasescu; ediţia originală a apărut în 2012). Vă propun, aşadar, drept carte a săptămânii, romanul său „1979”, care a constituit pentru mine, la momentul apariţiei în română, o revelaţie. Comparat cu Houellebecq – dar titlul „1979” trimite în mod clar şi la distopia lui Orwell, „1984” –, Kracht e un scriitor la fel de provocator, prin scriitura nudă şi directă, la limita cinismului, prin viziunea „neagră”, „antiumanistă”. „1979” reprezintă, în egală măsură (ca la Houellebecq), şi o critică necruţătoare a Occidentului, una à rebours, o critică a Occidentului proiectat în „oglinda neagră” a Orientului.

Acțiunea romanului se petrece la Teheran, în 1979 – anul revoluţiei islamice. Personajul-narator al romanului, designer de interior, se află într-o călătorie în Iran – turistică, declară el autorităţilor – cu Christopher, iubitul său, un soi de geniu ratat, acum grav bolnav; relaţia lor este şi ea agonizantă, Christopher îl tratează cu duritate şi chiar dispreţ (probabil din cauza bolii), însă personajul-narator (căruia nu-i aflăm numele) continuă să-l iubească şi să-i fie alături. Cei doi iubiţi – obişnuiţi cu luxul, dar blazaţi – se duc, la începutul cărţii, la o petrecere în casa unui iranian bogat. Ochiul de designer şi de estet al protagonistului prilejuieşte o serie de consideraţii legate de design, de lux european, de rafinament al culorii etc., care trimit la Huysmans (şi al său personaj Des Esseintes) sau Oscar Wilde (homosexualitate, decadentism). Iată o mostră de text: „Roşul perfect n-are nicio legătură cu sângele, aşa cum se presupune adesea, ci se găseşte, de fapt, numai în portretele florentine de copii din Renaştere; pălăriile purtate de copii în asemenea tablouri sunt pictate în roşul la care mă gândesc eu. În orice caz, biblioteca din casa asta era de un roşu cald, mătăsos, cu nuanţe brun-violete”.

De la petrecerea decadentă (unde nu lipsesc nici drogurile), de la lux şi opulenţă, romanul basculează – odată cu ordinea socială şi politică a Iranului – la violenţă, teroare şi dictatură, trecând printr-un puternic episod mistic-iniţiatic traversat de protagonist (rămas singur după moartea lui Christopher): călătoria iniţiatică în Tibet, pe Muntele sfînt Kailash, la capătul căreia e făcut prizonier de soldaţii chinezi. După moartea lui Christopher (care-i declarase: „Întotdeauna m-ai plictisit. Doar că n-am vrut să fiu singur niciodată, asta a fost tot. Acum plec şi o să rămîi tu singur”, s.a.) şi înainte de episodul mistic (ce-i asigură o anume revelaţie a sensului), naratorul – un fel de Meursault camusian – meditează abrupt, sec, cinic şi totuşi disperat: „Şi m-am gândit: ce înseamnă tinereţea? În ce constă ea? Cu ce seamănă? Cu ceva ce iubeşti? Se termină înainte să-ţi dai seama? E luminoasă, câtă vreme toate celelalte sunt întunecate? Eu sunt un suflet bătrân? Unde au dispărut toate? De ce trece totul atât de repede? Unde s-au dus anii? (…) Ce s-a ales de muşchii mei? Pot să schimb mersul lucrurilor făcând sport? Şi dacă da, cât de ridicol aş fi? Ce e viaţa? Şi cum poate fi îmbunătăţită? Iar dacă se îmbunătăţeşte, cum îmi voi da seama?”.

Romanul ia o turnură surprinzătoare, trecând de la apartamente luxoase şi societăţi secrete la peisajul arid al pelerinajului către Muntele sfînt Kailash, un alt soi de iniţiere (religioasă) în privaţiune, cu iz de sacrificiu, cu un final teribil – captivitatea în închisorile chineze comuniste, la graniţa cu Tibetul. În turbionul evenimentelor, apare un straniu personaj cu origini… româneşti: Mavrocordato, un gay cu înfăţişare dark (îi serveşte, de altfel, o cină „neagră” pentru gourmets), diabolic sau profetic, ce-l avertizează pe protagonist asupra viitorului său, care va fi unul de… sacrificiu pentru umanitatea în derivă. Misteriosul Mavrocordato face referire, la un moment dat, la o confrerie secretă românească, sovieto-comunistă, de după Primul Război Mondial, înfiinţată de bunicul său şi la care ar fi participat şi… Tristan Tzara. Dar ambiguitatea din jurul lui se păstrează, pentru că nu ştii dacă Mavrocordato l-a trimis pe protagonist pe drumul iniţierii şi purificării (Muntele Kailash din Tibet), ori către pierzanie (arestarea, la graniţă, de către soldaţii chinezi).

„1979” e puternic şi spectaculos prin contrastele absolute pe care le prezintă (lux şi mizerie, decadenţă şi oroare, desfrâu şi teroare), prin situaţiile umane extreme, prin problematica iubirii şi a morţii, a binelui şi a răului, a inocentului şi a vinovatului, a libertăţii şi a constrângerii, a terorii umane şi politice. Critica Occidentului văzut în „oglinda neagră” a Orientului – pigmentată cu ezoterism – conferă cărţii şi o latură dark, dar şi un anumit estetism (sau „dandysm”), care, dincolo de dramă, asigură seducţia romanului.

Christian Kracht, „1979”, traducere din germană de Andrei Anastasescu, Editura Cartier, Chişinău, 136 p.

Recomandare Literomania

Despre autor

Adina Dinițoiu

Adina Dinițoiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducător din franceză, redactor la „Observator cultural”. Colaborează/a colaborat cu cronică literară la „Dilema veche”, „Dilemateca”, „România literară”, „Radio Romania Cultural”, „Bookaholic” etc. Este autoarea cărților „Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții”, Editura Tracus Arte, 2011, şi „Scriitori francezi la Bucureşti (interviuri)”, Editura Vremea, 2014. A tradus din franceză: „Opiul intelectualilor” de Raymond Aron (Editura Curtea Veche, 2007), „Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes” de Antoine Compagnon (Editura Art, 2008, în colaborare cu Irina Mavrodin), „Sentimentul de impostură” de Belinda Cannone (Editura Art, 2009), „Patul răvăşit” de Françoise Sagan (Editura Art, 2012), „Ţara aceasta care-ţi seamănă” de Tobie Nathan (Editura Ibu Publishing, 2016, în colaborare cu Jianca Ştefan). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal: http://adinadinitoiu.blogspot.ro

Scrie un comentariu