Atelier Literatura la feminin Nr. 203

cred că lumea vrea labă de urs

Reach content for Google search „Ohara Donovetsky”, „laba de urs”



treaba voastră, dar o să fie un fel de fast-food sau ca o supă instant, așa v-am spus,

păi, și ce, cu atât mai bine, mi-ați spus, merge perfect, mai ales când te grăbești sau când ți-e foame și n-ai timp să mănânci după tot tipicul, uneori ai chef să înfuleci pe nemestecate prostii nedietetice sau să hăpăi tăiței condimentați, pregătiți rapid doar turnând apă fierbinte, te-ai săturat de mâncăruri cu sos, cu descrieri și dialog, de ciorba cu timpi neapărat revoluționari când nu sunt vitregi, de naratorul omniscient ți s-a urât, mai vrei și unul care,

care ce?,

unul care să te fenteze, care să nu țină cont de nevoile tale amărâte de cititor.

nu e că nu țin cont, n-o luați așa, dar dacă o fac, o să fie cu noduri și semne, cu țesătura la vedere, cu frazele plecate de capul lor până-n pânzele albe sau oprite în mijlocul drumului, spațiul să fie neprecizat, timpul, neclar, dar etern, iar eu, cel mai necreditabil narator autoscopic,

hai să lăsăm prostia cu supa instant, că nu ține,

poate că aveți dreptate, nu ține, așa e, miroase industrial și consumist, iar mie, e știut, îmi place pâinea cu unt, dar celorlalți?, celorlalți le plac felurile rare și complicate, iată, mai degrabă vrei să mănânci labă de urs, eu așa cred că se întâmplă, laba asta de urs e mult dorită, deși nimeni nu mai știe ce presupune de fapt, ar trebui întâi să o îngropi, să o ții acolo până face viermi, doar atunci e bună de mâncat, atunci gustul e ideal și consistența e cea dorită, ea, laba, dar și viermii, o delicatesă pentru cunoscători, beleaua e alta, cine mai mănâncă azi labă de urs?

or mai fi unii probabil, dar prea puțini pentru că i-ar ști gustul, mulți doar pentru că au auzit că e scumpă sau că podul labei ar fi afrodiziac, oricum, nu că se pricep,

poți să le dai o altă labă și să nu se prindă,

în plus, și dacă ar mai ști vreunul exact ce vrea, bașca viermele aferent, alta e epoca, nu se mai îngăduie mâncăruri preparate cu mijloace și metode medievale

sau, în orice caz, nu oricui, să ne-amintim de micul și nevinovatul ortolan, pus de viu la macerat în coniac și mâncat cu șervetul pe cap, nimeni nu mai știe dacă pentru a obține extazul olfactiv și gustativ sau, mai rău, pentru a le camufla păcătoșilor plăcerea vinovată.

nu mi-am dorit niciodată labă de urs și nici ortolan în Armagnac, să fie clar.

eu mi-am dorit înainte de toate să nu-mi mai fie frică de lup, vă spun sincer,

dintotdeauna mi-a fost frică de lup, și de cel din crâng, și de cel din pădure, mai ales de cel care pândește sau care îți iese în cale când te aștepți mai puțin

păi, asta e, că ar trebui să te aștepți, așa zic mulți, să fii în gardă,

în gardă să ce? asta mi se pare dezgustător, de ce lupul trebuie întotdeauna să pună laba pe orice nevinovată pe care îi cad ochii, ba chiar și pe câțiva imberbi, de ce î ipică mereu în plasă fel de fel de inocenți sau toți inocenții,

dacă te mănâncă lupul e posibil să nu mai ai nicio șansă, ce poți să mai faci așa, mâncat de lup,

lasă, mai e o soluție, vine el, vânătorul, răspundeam fără tragere de inimă, nu eram niciodată sigură că venea vânătorul și oricum și dacă venea totul rămânea trist și fără speranță,

ajungi să te sufoci, să te stafidești, poți să și mori, în burta lupului aerul e sulfuros și mediul nefavorabil, exces de sucuri gastrice și enzime de la atâtea orgii, nu credeți, iar când în sfârșit te salvează cineva, e trecut de prima tinerețe și îmbrăcat anacronic, da, mă rog, se poate să fie responsabil, da,

nu e mare șmecherie nici afară, nu mai știi să te porți și cum să vorbești, ai stat o tinerețe întreagă pe întuneric, goală, fără glas și cu ochii lipiți, unde mai pui și fără părinți, fără altă mișcare decât cea peristaltică, doar tu și eventual bunica, de mult probabil fosilizată, și uneori încă doi frați buni analfabeți, care nu-și știau nici numele și nici cât lapte au supt de la mumă, dar chiar și așa, cum să mai fii cu mintea întreagă după o tinerețe furată, luată cu japca,

de-aia vă spun, eu cu frica asta de lup am ce am, despre ea aș povesti și despre gestul turbat pe care l-am făcut într-o zi, când am luat hotărârea să înghit lupul,

a fost curaj sau tot frică,

nu știu, l-am înghițit dintr-odată, din calcul, a fost mai puțin oroare decât în fața meniului cu labă de urs, presupun că de-atunci port în mine un lup, nemetabolizat, în sfârșit redus la tăcere, frică de lup nu mai am, doar de mine

Susține jurnalismul cultural independent

Dacă îți place Literomania, donează pentru a contribui la continuarea proiectului nostru. Îți mulțumim!

Prima pagină Rubrici Atelier cred că lumea vrea labă de urs

Radu Țuculescu – un virtuoz al genului scurt

Scriitorul Radu Țuculescu s-a născut pe 1 ianuarie 1949 și a plecat dintre noi prea devreme, pe 25 martie 2025. A fost ...

Călătorie în Est

Impus cu claritate atenției publicului cititor din întreaga lume după apariția romanului „Cititorul” (1995), și mai ales după ecranizarea acestuia, ...
buzzati-literomania-392

„Chifteluța” de Dino Buzzati

Începând cu numărul 391 al Literomaniei, vă propunem un nou ciclu de traduceri semnate de Dominique Ilea, grupate, de data ...

Lumea lui Tadej Golob

A apărut de curând, la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca, romanul „Lacul”, al scriitorului sloven Tadej Golob (traducere ...
dino-buzzati-literomania-391

„Ospățul Împăratului” de Dino Buzzati

Începând cu acest număr de sărbători al Literomaniei, vă propunem un nou ciclu de traduceri semnate de Dominique Ilea, grupate, ...

Ștefan Baciu – poetul nostalgiei, poetul libertății (II)

„Asta e tot ce rămâne: Cenușa neîntoarcerilor.” Ștefan Baciu, „Pierde-vară” În toamna anului 1946, Ștefan Baciu, împreună cu soția sa, ...

„O șopârliță” de Juan Burghi

Începând cu Literomania nr. 369-370, Dominique Ilea ne-a pregătit un nou ciclu – secvențe ori capitole foarte scurte de cărți – numit „Magie ...
Fawzia_Zouari_Trupul_mamei_mele_literomania

Fawzia Zouari. Stories and Secrets

„We cannot live our lives and tell their story.” (Fawzia Zouari, My Mother’s Body) “Anything can be recounted, my daughter: ...
Coperta volumulului „ 25 de poeme din Georg Trakl” (Editura Frize, 1937)

Poeme de Georg Trakl în traducerea lui Ștefan Baciu

Vă propunem în partea a treia a dosarului pe care i l-am dedicat lui Ștefan Baciu, câteva poeme de Georg ...

„Oameni care vor fi mereu cu mine” (fragment) de Narine Abgarian

Vă propunem spre lectură un fragment în avanpremieră din romanul Oameni care vor fi mereu cu mine de Narine Abgarian, ...

Poeme de Ana Patricia Collazos

Ana Patricia Collazos Quiñones (născută la Neiva, Columbia, în 1978) este jurnalistă, scriitoare, editoare, producătoare radio, una dintre cele mai ...

„Există un om care obișnuiește să-mi dea cu o umbrelă în cap” de Fernando Sorrentino

Există un om care obișnuiește să-mi dea cu o umbrelă în cap. Chiar azi se-mplinesc cinci ani de la ziua ...
silvina-ocampo

„Călăul” de Silvina Ocampo

Ca întotdeauna, odată cu primăvara sosi și ziua serbărilor. Împăratul, după ce mâncase și băuse, cu chipul împistrit de pete ...

Maja Lunde. Memories and Hopes

2017: An elderly woman named Signe is navigating her sailboat, “Blue”, on the rough, stormy waters of the North Sea, ...

Drumuri printre amintiri…

„Cele mai bune cărți nu sunt cele care te amuză ori te fac să te simți bine, ci dimpotrivă, acelea ...
cortazar-literomania-386

„Pierderea și recuperarea firului de păr” de Julio Cortázar

Începând cu Literomania nr. 369-370, Dominique Ilea ne-a pregătit un nou ciclu – secvențe ori capitole foarte scurte de cărți – numit „Magie ...

Despre autor

Ohara Donovetsky

Absolventă a Facultății de Litere a Universității București (1994), are un masterat în Literatură Comparată și Teoria Literaturii (1995), este doctor în filologie (cu teza „Forme și valori ale verbului în graiurile muntenești”, universitatea București) și scriitoare. A colaborat la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române (2012), a participat la programul TVR2 „Cu 2 treci Bac-ul” (2013) și a predat limba română și literatura română la Colegiul de informatică „Tudor Vianu” din București (1997 – 2017). Este autoarea romanelor „Casting pentru ursitoare” (Polirom, roman nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2018, secțiunea „Cartea de debut”, în curs de traducere în limba bulgară), „Întâlnirile unei profesoare rătăcite” (CDPL, 2019) și „Puzzle cu pețitoare” (Trei, 2020), a volumului „Gramatica limbii române ca o poveste” (Corint, 2013, 2014) și a cărții de eseuri pe teme frazeologice „Vorbe la purtător în izmene pe călător. Despre cum folosești zicerile limbii române când ești departe și ți-e dor” (Corint, 2021). Semnează volumul de versuri „Meniu cu lupul în poală” (CDPL, 2022) și, în colaborare cu Doina Jela, „Cozonac la patru mâini” (2021). Este prezentă în antologii, cu eseuri în „Prof de română I, III, IV” (CDPL, pentru vol. III, „Spațiul dintre punct și virgulă” este coordonator) și cu texte literare în „Nume de cod: Flash Fiction” (Paralela 45, 2019), „Literatura la feminin” (Seneca, 2021) și „Cele mai înalte uimiri” (2023). A publicat povestiri în Literomania, articole în „„Dilema veche”, „Planeta Babel” și ține rubrica „Cuvinte-vedetă și cuvinte doamne cu voaletă” din „Observator cultural”.

O pasionează lingvistica antropologică, frazeologia și felul în care acestea, dar și ficțiunea și uneori legenda, ne ajută să deslușim realitatea prezentă și trecută, iubește călătoriile în spații neturistice, deșertul, piețele și coincidențele, obiectele uitate și plăcinta cu brânză, insula Capri, ciocolata elvețiană și ploaia.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Pentru a afla când este online un nou număr Literomania, abonează-te la newsletter-ul nostru!

This will close in 20 seconds