Blitz-proze

Scrisori către preşedinte (XVII)

Scrisoarea a şaptesprezecea 

Stimate domnule preşedinte,

am fost în concediul meu legal, în luna în care eram programat încă din ianuarie, căci la noi totul este foarte bine planificat şi toţi respectăm asta. Concediul şi‑l face fiecare unde crede şi unde poate. Eu, de mai mulţi ani încoace, mi‑l petrec în Tunisia, unde mă simt, cu adevărat, om şi turist cu drepturi depline. Sunt tratat ca oricare altul, adică francez, neamţ, belgian, italian, ungur ori polonez. Totul este de o curăţenie exemplară, prosoapele se schimbă zilnic şi cearceafurile de asemenea. Masa este deosebit de variată, cu multiple feluri de mâncare, de la cele autohtone (eu de acelea mănânc, plus peşte la nesfârşit) până la pizza şi spaghetti, ba chiar anul acesta erau şi iahnie de fasole şi grătare de porc! Ce nu fac, sărmanii, ca să mulţumească turistul flămând, după ce‑l sug apa şi soarele! Apoi salăţi pe care ţi le condimentezi după poftă, având la dispoziţie felurite uleiuri, oţet şi condimente, apoi prăjituri, torturi, îngheţată, creme şi, evident, fructe. Ceaiuri şi cafele. Despre băuturi, numai de bine. Spirtoase (de la vodcă la whisky), lichioruri, aperitive, vermuturi, vinuri şi bere. Piscinele sunt clare de‑ţi vezi unghiile de la picioare, iar plaja este alături, nu trebuie decât să faci câţiva paşi. Toată ziua animatorii te cheamă la diverse jocuri, profesorii de sport fac cu tine gimnastică, ba în apă, ba pe malul mării, ba pe scenă, unde seara sunt programe. Poţi învăţa dansuri de‑ale lor şi chiar limba arabă, adică câteva cuvinte, cine doreşte are la‑ndemână un profesor în timpul zilei. Totul la un preţ (avion inclus) cu care la Mamaia nu te‑ai putea descurca decât câteva zile, dar fără a consuma ca‑n Tunisia ori a avea camere şi băi similare. Ce să mai vorbesc de serviciile chelnerilor, mereu cu zâmbetul pe buze, niciodată nervoşi, chiar dacă sunt turişti care te pot scoate din sărite. Şi nu dai niciun ciubuc, nici nu ai nevoie de vreun bănuţ, totul îţi stă la dispoziţie, să te relaxezi cu adevărat. Nicăieri nu este pic de aglomeraţie, nu stai la cozi şi nu ţi se usucă gâtul şi sufletul până primeşti o halbă de bere. Nu înjură nimeni, nu scuipă nimeni pe jos.

Şi m‑am întors acasă şi ce‑mi fu dat să aud, de cum am butonat la televizor ca să aflu ce s‑a mai întâmplat. (Acolo aveam televizor în cameră, dar erau posturi nemţeşti, franţuzeşti, italieneşti, arabe şi… Duna TV.) Am aflat, cu groază, că anul acesta vom rămâne fără zacuscă! Soţiile, mamele, bunicile pot să‑şi pună pofta‑n cui! Vax zacuscă! Niema gogoşari, ardei, roşii! Natura ne este potrivnică. Până şi ea lucrează împotriva omului simplu şi cinstit care, toamna târziu, mănâncă zacuscă de casă. Apocalipsa climaterică atacă tot mai multe domenii. Apoi am aflat despre blocul care a sărit în aer datorită indiferenţei totale a celor obligaţi să răspundă prompt la semnalarea defecţiunilor, a fisurilor din ţevile strămoşeşti. Cu groază, m‑am gândit că locuim, majoritatea dintre noi, pe câte o bombă care poate exploda oricând. Apoi am mai aflat că, pe lângă ţigani, şi armenii au început să nu mai fie iubiţi. Dacă aş cerceta cu migală, aş descoperi că nici strămoşii mei nu‑s tocmai curaţi la acest capitol şi atunci vor fi noi motive pentru a fi luat la ochi…

Ca să scap de spaime, m‑am hotărât să urmăresc doar programe nemţeşti, italieneşti, franţuzeşti (arabe nu avem) şi Duna TV.

Nici nu am apucat a scrie asta, că vecinii au şi început să bată în ţevi cu furie, tembelii nu‑şi dau seama că pot produce vreo fisură şi ne inundăm naibii ori chiar iese gazul şi sărim în aer, spre ceruri zburând, şi nici măcar un borcan cu zacusca noastră atât de specifică nu vom putea lua cu noi… Mă grăbesc să semnez: un om sfios din ţară.

 

Parteneriat media

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), „Măcelăria Kennedy” (Cartea Românească, 2017), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii naționale și internaționale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia (traducător Gabriela Lungu), Cehia, Ungaria și Serbia, Germania și Israel, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Italia, SUA (traducător Mihael Mudure), Franta și Israel (traducători Paul Farkas și Itzhaki Moshe). „Povestirile mameibătrîne“ (Cartea Românească, 2006) a apărut la Editura Tarandus Kiadó, în traducerea lui Szőcs Imrével. Este cea de-a patra traducere a romanului, după cea în limba franceză, la Gingko Editeur, traducător Dominique Ilea, în limba sârbă, Editura Sezam Book, în traducerea Mihaelei Lazarovici, şi în limba cehă, Editura Dauphin, în traducerea lui Ladislav Cetkovský. Romanul „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009) a apărut la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, cu titlul „Stalin, mit dem Spaten voran!”. De asemenea, tot la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, a apărut și romanul „Măcelăria Kennedy” („ Metzgerei Kennedy”).

Scrie un comentariu