Jurnal la babord Nr. 9

„Omul pierdut” și o navă pierdută




Când am zărit din mașina agentului profilul lui „Normandie” la terminalul de containere de la Hamburg, am simțit, într-un fel nelămurit, că la bordul acelei nave elegante, care lega Orientul Îndepărtat de Nordul Europei, voi izbuti să duc la bun sfârșit traducerea lui Hombre perdido, romanul atât de straniu și greu de clasificat al lui Ramón Gómez de la Serna, a cărui formă și al cărui conținut le-aș fi lăsat bucuros să se rotunjească în alte curți, dacă aș fi putut întrezări de la început toate capcanele.

Poate m-au ajutat mai mult – îmi zic uneori – poveștile țesute în timpul voiajului, în pauzele de cafea, în jurul nefericitului containier, decât ce credeam eu că erau abilitățile mele de traducător. Pentru că destinul acelei nave, construită în 1991 de compania franceză CMA CGM, cu mari cheltuieli și mare pompă, a fost unul tragic. Era cel mai mare containier al vremii și, pentru că se prevăzuse construirea lui într-un singur exemplar – se construiesc, de obicei, serii de nave –, i se sortise nu doar un nume cu o rezonanță specială, ci și cele mai scumpe materiale și cele mai sofisticate tehnologii de pe piață. Era o navă ale cărei interioare aveau ceva din finisajele unui pachebot, cu o bucătărie ultradotată, toată din inox, cu o cameră frigorifică pentru vinuri, și alta pentru bere, cu careuri spațioase și cabine foarte confortabile. Îmi amintesc că pe toate prosoapele și schimburile de pat era brodat numele navei, și că, la capul patului, pe noptieră, aveam o veioză cu abajur de pânză stacojie și o pereche de mănuși albe, din piele. Nu mai spun că, atunci când am ajuns la navă, în al doilea echipaj de după dezastru și de după reparațiile din Vietnam, în cambuza de vinuri mai existau câteva zeci de sticle cu etichete demne de luat în seamă, și nu mi-a fost greu să intru în atmosfera poveștii: cum că de ziua lui – împlinea șaizeci de ani –, comandantul francez începuse sărbătorirea în pauza de cafea de la ora 10, susținut de secund, și că, după câteva ore, se mutaseră în timonerie, unde festivalul dopurilor scoase a continuat. Ținând cont că, la botezul navei, sticla de șampanie nu se spărsese, că dracul e, îndeobște, bătrân și foarte insomniac, și că, la ora când trebuiau să schimbe de drum, spre Indonezia, amicii noștri erau bine făcuți, e ușor de înțeles de ce nava și-a continuat parcursul și s-a cățărat pe o stâncă aproximativ cu șaptezeci de metri din corp. Gurile rele spun că, la scurt timp după eșuare, comandantul și-ar fi găsit eterna alinare în preajma unui pistol. Cert e că întâmplarea lăsase urme grele, vizibile chiar și după reparații, și că fisurile pe care le vedeam evoluând – fotografiindu-le și raportându-le armatorilor – mi-au creat o stare specială, fără de care n-aș fi ajuns să-mi duc traducerea la bun sfârșit, nu însă fără a trece, din disperare, prin chinul inventării unor cuvinte: înrubicondulire, borfotreapă, borfocirlă, târfofesă, înzdrențătare, zbârnogroază etc.

Prima pagină Rubrici Jurnal la babord „Omul pierdut” și o navă pierdută

Susține jurnalismul cultural independent

Dacă îți place Literomania, donează pentru a contribui la continuarea proiectului nostru. Îți mulțumim!

Geo Dumitrescu – 105 ani de la naștere

Anul acesta, pe 17 mai, s-au împlinit 105 ani de la nașterea poetului Geo Dumitrescu (1920-2004), ocazie cu care reiau ...
ana-barton-literomania-376

Ana Barton: „Mi-aș fi dorit să fi scris «Gnozele dualiste ale Occidentului» de Ioan Petru Culianu”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...

Michael Haulică: „Povestirile lui William Gibson m-au dus spre și m-au făcut să rămîn în SF”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...

Studies and Essays on Romance Literatures: A Labyrinth of Interpretations (fragment)

„These splendid essays by Rodica Grigore – that restore Romanian literature to a place of honour alongside Latin American literature ...
amantii-poligloti-lina-wolff_literomania_376

In the Maze of Fiction

Born in Lund in 1973, Lina Wolff is one of the iconic voices of contemporary Swedish literature, the onset of ...
irina-georgescu-groza-literomania-375

Irina Georgescu Groza: „Primul roman pe care l-am citit, într-o vacanță de vară, a fost „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...
petre-barbu-literomania-375

Petre Barbu: „Să nu-mi treacă anul fără Cehov!”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...

„Camping” de Lavinia Braniște – un roman al migrației românești în postcomunism

Odată cu „Camping” (Polirom, 2025), prozatoarea Lavinia Braniște – nume de prim-plan al prozei postdouămiiste – trece la o nouă ...

„James. Doar James”  

Un adolescent decide să-și părăsească orășelul natal și să se refugieze, neștiut de nimeni, pe Insula Jackson de pe Mississippi, ...
yourcenar-literomania-375

„Abisul” de Marguerite Yourcenar

Începând cu Literomania nr. 369-370, Dominique Ilea ne-a pregătit un nou ciclu – secvențe ori capitole foarte scurte de cărți – numit „Magie ...
pessoa-literomania-373-374

The Game of Identities

“Strictly speaking, Fernando Pessoa does not exist.” These are the words of Alvaro de Campos, a naval engineer, a consumer ...
colette-literomania-373-374

„Aluna găunoasă” de Colette

Începând cu Literomania nr. 369-370, Dominique Ilea ne-a pregătit un nou ciclu – secvențe ori capitole foarte scurte de cărți – ...
verlaine-literomania-372

Poeme de Paul Verlaine (pentru Lucien Létinois) (VII)

Vă propunem, începând cu numărul 365 al Literomaniei, o serie de poeme semnate de Paul Verlaine – în traducerea lui Octavian Soviany –  care ...

Aparența vieții și iluzia teatrală

Luigi Pirandello s-a apropiat de domeniul dramaturgiei la o vârstă la care alţi autori se ocupau mai mult cu administrarea ...

„Lanuri de flori zburătoare” de Gerald Durrell

Începând cu Literomania nr. 369-370, Dominique Ilea ne-a pregătit un nou ciclu – secvențe ori capitole foarte scurte de cărți – numit „Magie ...

Drumuri printre amintiri

Deşi mai degrabă ignorată de critica literară (de la noi sau de aiurea) înainte de a i se decerna Premiul ...

Despre autor

Radu Niciporuc

Radu Niciporuc s-a născut la Cluj în 1950, într-o numeroasă și caldă familie de ardeleni, basarabeni și ucrainieni. Și-a petrecut patruzeci de ani din viață călătorind pe mări, muncind ca inginer la bordul navelor, citind, traducând și scriind scrisori prietenilor săi dornici să cunoască lumea. În 2003 înființează Editura Fabulator pentru a publica, cu banii câștigați pe mare, o literatură pe care niciuna din editurile comerciale nu ar fi publicat-o. Apare, astfel, în traducerea sa „Omul pierdut” de Ramón Gómez de la Serna, roman socotit de specialiști drept intraductibil. La Editura Fabulator hotărăște să publice și câteva cărți apropiate sufletului său, printre care: „Șapte convorbiri cu Jorge Luis Borges”, „Șapte convorbiri cu Adolfo Bioy Casares”, ambele de Fernando Sorrentino, sau „Fascinația cuvintelor” de Julio Cortázar și Omar Prego Gadea. Cunoscut ca traducător, dar și ca ofițer de marină, este invitat să scrie în 2008 un jurnal maritim în câteva numere ale revistei „Dilemateca”. În 2016, i-a apărut, la Cartea Românească, volumul de povestiri „Pascal desenează corăbii”, care a însemnat eliberarea de orice constrângere – interioră sau exterioară – a pasiunii lui pentru literatură.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Pentru a afla când este online un nou număr Literomania, abonează-te la newsletter-ul nostru!

This will close in 20 seconds