„Ce legătură are Robert de Niro cu mine? Eu am studiat și jucat în România.” Conform Wikipediei, asta ar fi fost replica acidă a lui Gheorghe Dinică la paralela făcută între el și marele actor american.
E o replică destul de stupidă din partea unui mare actor, cu toate acestea, nu m-aș mira dacă fraza ar fi fost aruncată așa, „dinician”, un pic mucalit. Regimul Ceaușescu, în care actorul a devenit matur și în care și-a petrecut mare parte a vieții, a fost un regim închis în care multora nu le-a fost dată posibilitatea să iasă în lume, să învețe limbi străine etc. Născut la București, decedat tot acolo, Dinică nu a călătorit mult nici măcar în țară, sau invers: a călătorit mult cu toate filmele în care a jucat, dar identitatea lui a rămas aceeași.
Istoricul literar Mátyás Domokos, un mare redactor și om de cultură, nu a dorit să scrie despre literatura maghiară din Transilvania pentru că a considerat că între literatură și viață este o conexiune de netăgăduit, de care nu se poate face abstracție. Nu știu cum l-a citit pe Proust sau pe Kafka, dar asta să fie problema celor care gîndesc la fel – el a murit în 2008. Și regimul Kádár tot dictatură a fost, oricît de moale…
Sau poate că a fost, de fapt, exclamația orgoliului și a durerii? „Dacă aș fi trăit în America, aș avea și eu un Taxi driver sau un Once upon a time in America”? S-ar putea; tot e mai bine decît să înțelegem că închiderea nu numai că ne-a marcat, dar că mai sîntem și mîndri de ea cîteodată.
