Plicul lui Pașadia

Carte de vizită. Ce scrie pe ea?

Recitind volumul lui Andor Horváth și scriind despre el pentru revista Korunk, m-am gîndit: oare cum ar trebui să arate pandantul acestuia în română? Carte de vizită. În care autorul povestește cum a devenit maghiar pornește de la poeziile despre familie ale lui Petőfi, Attila József și János Arany, continuă cu două romane pentru copii sau de tineret și se îndreaptă spre tablourile istorice. Ar porni autorul închipuit al unei cărți asemănătoare pentru maghiari de la Mama de Coșbuc și ar continua cu Amintiri din copilărie? S-ar duce înspre Frații Jderi de la Apus de soare?

Și de ce nu există așa o carte? Mai știe comunitatea românească, chiar de cea mai înaltă calitate, despre maghiari, sau știe numai despre păsări rare, aşa cum sunt eu, în rest, a auzit de cîțiva scriitori vestiți, pe bună dreptate (Attila Bartis, György Dragomán, Péter Esterházy, Péter Nádas, Imre Kertész etc.), și despre „problema maghiară”, adică una pur politică? Există o problemă maghiară în sensul dialogului, al căutării acestuia, al trăirii într-o cultură care se află la o jumătate de pas? Există ea la nivel social, și nu la nivelul excepției? Îl pot aminti pe Doru Pop, dar nu prea îmi vin în minte alții.

Nu dau cu parul, întreb numai. Văd traducători asociați, plătiți pentru a traduce un volum sau altul, îi văd, desigur, pe Kocsis Francisko, Marius Tabacu, George Volceanov, dar chiar și antologia Singurătate gonflabilă, în care au fost alese nuvele și povestiri de autori maghiari din Transilvania, a fost tradusă de un maghiar, doamna Judit E. Ferencz.

Inter- și multiculturalitatea au nevoie de mai mult.

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu