Actualitate

Paul Goma, acum 40 de ani

În 1977, scriitorul român Paul Goma, unul dintre puținii opozanți intelectuali ai perioadei ceaușiste, a avut curajul de a înfrunta deschis regimul comunist, cu sprijinul familiei și al câtorva prieteni din țară și din străinătate, printre care Dumitru Țepeneag, Virgil Tănase, Monica Lovinescu. Personalitatea sa puternică, radicală și carismatică, măsurile de supraviețuire pe care le-a luat, inclusiv scrierea unui testament care să fie citit la Europa Liberă, pe modelul Soljenițîn, cercul de prieteni din străinătate, acțiunile PEN International au dus la salvarea sa din beciurile Securității conduse de Pleșiță, chiar dacă, așa cum el însuși povestește în interviuri, ajunge în Occident într-o stare fizică deplorabilă.

Muzeul Național al Literaturii Române, împreună cu PEN România și Filarmonica „George Enescu”-Ateneul Român au organizat simpozionul „Mișcarea Paul Goma – 40 de ani”, eveniment care a avut loc marți, 3 octombrie 2017. În deschidere au vorbit Magda Cârneci, președintă PEN România, Andrei Dimitriu, directorul general al Filarmonicii „George Enescu”, scriitoarea și realizatoarea de programe TV Mariana Sipoș, autoarea volumului „Destinul unui disident”, care a prezentat o mică expoziție de fotografie în foaierul Ateneului, și apoi fragmente din filmul cu interviurile pe care le-a realizat la Paris cu Paul Goma. Simpozionul a fost moderat de Magda Cârneci, care a privit Mișcarea Goma din perspectiva drepturilor omului și a implicării PEN International, și de Caius Dobrescu, vicepreședinte PEN România, care a insistat asupra unei dezbateri nuanțate, a memoriei faptelor esențiale și a discernământului în formularea analizelor, ținând cont, de asemenea, de aspectele complicate ale prezentului și de prelungirea Securității după 1989. Au luat cuvântul Mariana Sipoș, Virgil Tănase, Radu Filipescu, Flori Bălănescu, Marius Oprea, Bodan Crețu, Liliana Corobca.

Gestul lui Paul Goma a eșuat, a spus scriitorul Virgil Tănase: „noi am vrut să publicăm în România, nu am vrut să plecăm”, „am vrut să creăm posibilitatea de a publica în țară”, „am crezut că puteam face ca literatura română să capete un statut în țară și apoi să se impună în afară”, să producă astfel „un spațiu de libertate” în care ei să scrie așa cum vor și să răscumpere din umilințele și decăderea „calității umane” din lumea închisă a anilor ’70. Atenția Occidentului – a Franței stângiste din epocă – a fost posibilă în primul rând fiindcă Goma era scriitor. Alți opozanți și disidenți nu au avut acest statut și represiunea a fost de neoprit. Dar eșecul Mișcării Goma a fost că nu a coalizat scriitorii, nu s-a transformat într-o solidaritate intelectuală, așa cum ar fi dorit cei implicați. Gestul lui Paul Goma nu a eșuat, a spus istoricul, arheologul și scriitorul Marius Oprea: actele de opoziție din anii ’70 sunt necunoscute în totalitate. Arhivele, așa cum ies ele la iveală, cu dosarele subțiate, arată că mii de oameni au aderat la scrisoarea lui Goma. Chiar dacă scriitorii nu s-au unit în jurul confratelui curajos, „societatea civilă exista, dar ea se atomizase, se mutase în bucătăria blocului”. S-au constituit chiar sindicate libere ale oamenilor muncii, așa cum a fost pe șantierul naval de la Drobeta Turnu-Severin,cu care Goma s-a solidarizat de la Paris, într-o conferință de presă.

Flori Bălănescu, editoarea lui Paul Goma în România, a prezentat obsesiile pe care secția de calomnii a Securității le-a proiectat asupra scriitorului, iar cunoscutul opozant Radu Filipescu a prezentat mărturii din propria experiență cu organele represive ale statului. Menirea scriitorului este să fie un intelectual implicat, fiindcă el contribuie la memoria colectivității, chiar și în condiții sociale aproape imposibile – a fost ideea centrală a discursului susținut de criticul literar Bogdan Crețu. Venind din „Basarabia cea rainică” a autorului, scriitoarea Liliana Corobca a impresionat audiența prin implicarea afectiv-ironică a discursului său identitar și apoi a dat citire mesajelor trimise de Andrei Țurcanu, Aliona Grati, Nina Corcinschi, Ecaterina Deleu și de către cei care au semnat în numele celor „cinci membri ai Grupului CANAL 77, semnatari ai Scrisorii lui Paul Goma şi condamnaţi la un an de muncă silnică la Canal”.

„Recuperatoare și nuanțată”, cum și-a propus de la început, cu discursuri care s-au completat unele pe altele, din perspective diferite, dezbaterea este un moment necesar în „memoria faptelor exemplare” din trecutul nostru recent, pe care, de altfel, trebuie încă să îl (re)descoperim.

Despre autor

Dorica Boltașu Nicolae

Dorica Boltașu Nicolae

Dorica Boltașu Nicolae a absolvit Facultatea de Litere a Universității București, un master în Teoria literaturii și un doctorat în Filologie.
Este autoarea unei cărți de teorie și critică literară, „Limite și libertate. Radicalism și reconstrucție în hemeneutica secolului XX”, Editura Niculescu, 2014, nominalizată la Premiile revistei „Observator cultural”. De asemenea, a publicat articole și eseuri în „Observator cultural”, „Cultura”, „Cuvântul”, „Euresis”, „Dilema veche”.

Scrie un comentariu