Actualitate Intersecții Nr. 163

„Pe aripile vântului” – o carte, un film și multe controverse

O nouă controversă vine pe fundalul mișcărilor violente din America declanșate de uciderea lui George Floyd: retragerea de către HBO Max a cunoscutului film „Pe aripile vântului” („Gone with the Wind”), producția din 1939, regizată de Victor Fleming, și din a cărei distribuție fac parte Clark Gable și Vivien Leigh. Nu, nu este vorba de o cenzură în adevăratul sens al cuvântului. Este vorba doar de o retragere temporară, până cândva filmul va avea atașată și o descriere a contextului în care se desfășoară acțiunea – Războiul Civil din America (1861-1865) și sclavagismul care a stat la baza dezvoltării economice a sudului american.

Whoopi Goldberg a declarat de curând că era nevoie de o recontextualizare a acțiunii peliculei din 1939, însă retragerea unui film, chiar și pentru scurt timp, este îngrijorătoare, pentru simplul motiv că asta ar însemna să retragi și alte filme „incorecte politic”, ceea ce ar fi absurd. Să nu uităm că Whoopi Goldberg este a doua actriță de culoare care a primit Oscarul pentru un rol secundar, după cincizeci de ani de la acordarea aceluiași Oscar actriței Hattie McDaniel, cea care a dat viață pe ecran personajului Mammy din „Pe aripile vântului”. Oscarul acordat lui Hattie McDaniel a fost, însă, o concesie, mai ales în America acelor ani de început de secol XX, așa cum o concesie a fost și primirea actriței la banchetul de după Oscaruri, ținut în barul hotelului „The Ambassador”, hotel care avea o politică strictă în ceea ce privește persoanele de culoare. Ea a stat la o masă separată, de două persoane, și nu la masa unde se afla echipa de producători și actori care sărbătoreau succesul filmului. Mai mult, de pe afișele care anunțau lansarea filmului au fost excluse personajele de culoare. Da, în acest caz este vorba de rasism și el trebuie expus ca atare și condamnat. Romanul din 1936 al lui Margaret Mitchell, ca și filmul din 1939, de altfel, a fost atacat pentru modul idilic în care înfățișează Sudul, dar ceea ce a deranjat, mai exact, a fost modul în care au fost surprinse personajele de culoare.

Cartea lui Margaret Mitchell a fost un adevărat succes, devenind încă din momentul apariției un bestseller, cu peste un milion de exemplare vândute. Până în prezent, s-au vândut peste 30 de milioane de exemplare în lumea întreagă. „Pe aripile vântului” reprezintă pentru americani ceea ce reprezintă pentru ruși „Război și pace”. Este o saga ambițioasă, un bildungsroman în variantă americană. Este foarte greu să treci peste așa ceva. Dovadă că există mai multe continuări, dintre care cea mai cunoscută este romanul „Scarlett” de Alexandra Ripley. În plus, romanul a beneficiat și beneficiază de foarte multe prefețe și postfețe în toate limbile pământului, care explică backgroundul istoric al întâmplărilor din carte. Există teze de doctorat care analizează rasismul conținut de acesta. Nimic nou, așadar. Romanul a rezistat pentru că acolo e vorba de o anume perspectivă, care implică o anume atmosferă, dar care nu incită, orice s-ar spune, la ura de rasă. Este greșit să credem, însă, că acea viziune reprezintă adevărata istorie a Sudului. Avem de-a face, totuși, cu o operă de ficțiune, nu de propagandă. Dar deseori distincțiile sunt greu de făcut și de acceptat, deși este vorba de o operațiune elementară, iar contextele istorice își cer tributul cu asupra de măsură.

În sezonul al treilea al serialului TV „Penny Dreadful” (2020) – de fapt, un spin off  al cunoscutului serial –, numit „City of Angels”, a cărui acțiune este plasată în Los Angeles, în anul 1938, personajele discută intens, în diverse situații, atât despre cartea lui Margaret Mitchell, cât și despre film. Trebuie spus că serialul surprinde un Los Angeles pestriț, cu accent pe comunitățile evreiești și mexicane. Ca multe alte seriale americane din ultimii ani, mai mult sau mai puțin reușite și oarecum de nișă, ca de exemplu „Tell Me a Story” sau „American Horror Story”, și „Penny Dreadful: City of Angels” conține o critică acidă a regimului Trump. În niciun caz, prin urmare, nu poate fi suspectat de rasism. Ei bine, cum spuneam, personajele, fie ele evrei sau mexicani, discută pe marginea filmului care urma să fie lansat în 1939. Cine va fi actrița care va primi rolul lui Scarlett? Să fie Bette Davis? Cine va fi Rhett Butler? Serialul, al cărui prim episod a fost lansat în aprilie 2020, înaintea morții lui George Floyd și a retragerii filmului din 1939 de către HBO Max, reflectă succesul cărții lui Mitchell în anii ’30, fără nicio aluzie, însă, la rasismul acesteia. Pur și simplu, e vorba de o carte de succes și de o ecranizare foarte așteptată. Atât.

Susține Literomania

Despre autor

Raul Popescu

Raul Popescu

Absolvent al Facultății de Litere din Brașov. Și-a continuat studiile în cadrul Universității Transilvania din Brașov cu un masterat de Scriere Creatoare și cu un doctorat despre viața și opera lui Ioan Petru Culianu. Colaborează la „Observator cultural”, „Steaua”, „Astra (Supliment. Literatură, artă și idei)”.
În 2017, a publicat „Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic” (Editura Eikon, București), volum nominalizat la Premiile Observator cultural 2018, la secțiunea „Debut”. Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal erasmen (https://erasmen-erasmen.blogspot.ro).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: