Vă propunem un grupaj de poeme semnate de Alexandru Mușina, de la un fragment din „Budila-Express” — poemul-reper al generației ’80 — până la versurile mai recente din „Album duminical” și proza poetică din volumul postum „Dactăr Nicu & his skyzoid band”. O călătorie prin câteva dintre vocile pe care poetul le-a purtat de-a lungul timpului. (Literomania)
Budila-Express (fragment)
1. Introducere
Cei care m-au iubit au murit înainte de vreme,
Cei care m-au înţeles
Au fost loviţi pe la spate şi înmormântaţi în grabă, cei
Care mi-au tras la xerox programul genetic au înnebunit
Şi-şi plimbă în soarele amiezii
Privirea tumefiată, creierul mirosind a cloroform.
După o iarnă lungă a venit vara caldă,
Fructele noastre nu au avut timp să se trezească,
Fructele celorlalţi se vând la suprapreţ. Dimineața
Ne primeşte totuşi cu braţele deschise, totuşi lumina
Mai bate în epiderma fanată, totuşi vântul
Ne mai aeriseşte orbitele duhnind de amintiri.
Am pierdut totul. Portarii hotelurilor
Ne-au uitat, femeile fragede şi aristocrate
Ne-au uitat, hamalii din gări ne-au uitat şi liftierii,
Vânzătoarele de flori şi negustorii de nestemate,
Ne-au uitat străzile, ne-au uitat casele albe
Pe care urca iedera ruginie a vechii ,,la bella estate”.
Am pierdut totul.
În paradis, în clipa cea repede, în metalul închipuirii
Nimic din noi n-a rămas. Un avort
Rapid, aseptic, elegant.
Totuşi dimineaţa mai întinde
Brațele ei transparente, de caracatiță, spre trupul
Învinețit de somn şi de vise, totuşi aerul
Mai face troc cu celulele spongioase, totuşi moaca roșcată
A servietei mai rânjeşte, tâmpă, fericită.
2. Senzaţie
Din când în când trompeta îngerului
Scoate sunete de fanfară. Din când în când ne aşezăm la masă
Ciocnim ouă roşii sau pahare de vin, conversăm.
Din când în când
Dansăm în semiîntuneric cu femei
Proaspăt spălate şi mereu stânjenite, din când în când
Ieşim în spatele casei, la munte, din când în când
Stingem lumina şi transpirăm.
Sau se sparge conducta, vecina ţipă
După poştaşul întârziat cu pensia, bețivii urinează
Pe zidul caselor de vizavi, o salvare
Trece uşor pe deasupra inimii şi duce departe
Câte un corp solid familiar.
Din când în când se aude trompeta,
Maşini greoaie ca nişte hipopotami stropesc
Pavajul încins, vânzătoarele din cofetării
Fac strip-tease şi, goale, se bat cu frişcă, din când în când
Câte-un director se umflă ca un balon, se înalță,
Apoi se sparge, dispărând din univers, din când în când
Câte-un afiş
Multicolor ne promite Noul Ierusalim
În schimbul a treizeci de bani sau al tăcerii.
Sau traversăm zidul putrezit al Grădinii şi culegem
Globuri de aur cu care îmblânzim viitorul sau deschidem
Nasturii aerului şi posedăm furioşi
Trupul cald încă al iluziei.
Din când în când ne amintim de Gondwana,
De pelasgii mâncători de scoici, de Cung-Fu,
Ne amintim de sarea-n bucate, de Rosamunda,
De vasele din Micene, de sandaua
Filozofului, din când în când pomenim
Numele fără sens, însă dulci
Inimii noastre: Herbert Read, Marcuse,
McLuhan, John Berryman, Karl Marx, Eminescu, din când în când
Vindem pielea ursului din pădure şi ne Cumpărăm jucării.
Ilustrație de Tudor Jebeleanu
3. Context
Şi apoi mă întâlnesc cu păianjenul blond,
Cu arlechinul domesticit, cu domnişoara de silicon,
Cu ursuletul Yoghi, cu marele gagicar.
Toţi mă întreabă despre poezii, toţi mă întreabă
Cum e noua mea viaţă.
Nu sunt triști, dar nici veseli. Trăiesc
Într-un aer de celofan, aşteaptă clipa
În mare linişte, gata împachetați.
Ei mă întreabă despre poezie, acea trebuinţă
Țâfnoasă şi plină de ruşine a adolescenţei,
Despre poezie, precupeaţă grasă şi care
Ne-a luat pe nimic inimile de puştani şi le-a pus pe aţă,
Despre poezie, cuvânt plicticos,
Pe care dicţionarele-l mai pomenesc
Din conformism şi vocaţie inerţială.
Despre noua mea viață în ținuturi boreale,
Dincolo de sciții cei îmbrăcați în blănuri,
Și, bineînțeles, despre Budila-Express.
Poem apărut în volumul „Cinci” (Editura Litera, 1982) și reluat în volumul „Lucrurile pe care le-am văzut (1979-1986)” (Editura Cartea Românească, 1992)
Din „Lucrurile pe care le-am văzut (1979-1986)”
(Editura Cartea Românească, 1992; Editura Tracus Arte, 2013)
Lecțiile deschise ale profesorului de limbă franceză A.M.
Lecţia întâi.
Spre culmi
călătorind cu trenul dis-de-dimineață
de bon matin spre locul muncii
întorsura buzăului polul frigului exclamă
prima reacție desigur n. topor şi această figură
de puşti pe care abia acum
încep să-l înțeleagă să-l aprecieze când viața
i-a dat şi lui nişte pumni în gură nu mai e
aşa colțos nu mai poate face rău nimănui
de bon matin răspunzând zâmbetului cariat
al ceferiştilor politicoşi cu studii incomplete
bonsoir mes élèves pândind
lumina de mercur de pe fețele navetiştilor
cu satisfacția de a te cufunda uşor
lăsând doar ochii afară de bon matin
trecând cohorte de trei pe hârtie ațipind
pe banchetele roşii în drum
spre locul muncii auzi gâfâitul locomotivei
urcăm mereu e greu la deal numai să nu
se strice iar în drum rabla asta
Lecţia a doua.
Zi de sărbătoare
e cazul să sărbătorim şi noi
balul bobocilor deşi a început
atacul nemilos al cheliei e cazul
să dați și voi ceva nu-i aşa un început fericit
mult succes în carieră hip hip ura
şi la gară desigur cât mai repede dar nici
prea repede să nu conturbăm
procesul instructiv-educativ şi sălile-nalte
ca florile dalbe ca un veşnic stai jos asseyez-vous desigur
să nu uităm licorile aducătoare
de lumini de roşu sănătos în obrazul
călătoarelor tinere căsătorite de curând cu idealuri
cu soţi şi ciorapi de spălat de ce
numai ei să aibă balul bobocilor nişte copii paişpe ani
le-am şi spus de altfel nu vă grăbiți
de la balul bobocilor la balul comunal de acolo
la biserică pe urmă bărbatul
vine acasă beat şi vă bate asta e e şi cazul
hai noroc la mai mare numai bine succes
Lecţia a treia.
În cameră
în camera cu leandrul sprijinit
de un tub de neon mă gândesc la tine
corectez extemporale je étré tu étré şi aşa mai departe
mâinile execută mişcări complicate
după un program bine pus la punct voi fi
totuşi util societăţii tu plângi
răscolind clipele cuvintele banale
ca nişte molii aşezate pe umeraşele albe
cele mai nobile sentimente il étré nous étré vous étré
şi desigur că undeva aceeaşi forță hidraulică
energie nepoluantă risipită în gol loveşte
carcasele melcilor silicatul de calciu si alte
substanțe solide în camera cu leandrul jigărit
sprijinit ca un moșneag fluturător în baston
corectez extemporale tu plângi halatul bleu-marin miroase
a cloroform a sedative a sentimente
risipite ca nişte haine în mijlocul camerei căutând
în grabă ceva căutând cu furie precipitată
poate o agendă albastră ceva oricum ceva
mai mult decât acest ils étré care mă face
să înjur să zâmbesc să adorm
cu conştiinţa datoriei împlinite măcar
Poemele din ciclul „Lecțiile deschise ale profesorului de limbă franceză A.M.” au apărut inițial în volumul „Cinci” (Editura Litera, 1982)
Din „Album duminical”
(Biblioteca „Poesis”, 1994; Aula, 2008)
autoportret
Vai, a venit tinereţea şi începe
să se ducă
deja.
Vrei vrea să spui că nu se
schimbă nimic
dar am
ajuns aproape la 80 mă mişc mai greu
şi prea des lehamitea
în cele erotice.
Toți eroii erau mai tineri ca tine
măine-poimâine
Napoleon se va încorona împărat
şi tu nimic:
nici mort, da nici în rând cu lumea.
Îți cauți locul spui şi că nu-ți
place-n cadență că arta
e lungă şi
viitorul
Da ce să mai vorbim ai peste
30 şi
mâine poimâine, iar tu
Scrisoare către Taca
Nu mai am inspirație iar
m-au scos din plan ticăloşii
ǎia de la „Albatros” nu le
place de mutra mea
sau ce?
Vezi, dragul meu Tacabionicoristobanic,
mereu mi se întâmplă câte ceva
forțele
potrivnice geniului meu se înmulțesc
şi
nu mă lasă în pace
Da’ nici eu
nu-s prost
scriu, scriu, scriu
Ce cred ei că dacă nu mă iubesc şi mă
tot resping şi mă fac să mă simt
un veşnic solicitant un fel de
pomanagiu
o să mă las?
Din volumul postum „Dactăr Nicu & his skyzoid band”
(Tracus Arte, 2013)
Dactăr Nicu, Omul Păianjen
Toate amărâtele din orașul acesta visează la dactar Nicu, Omul Păianjen. El o să le rezolve toate problemele: cu coşurile de pe obraz, că nu le vine ciclul, cu șeful care le pipăie între picioare, cu examenul de la pedagogie, cu castingul de la TV şi câte mai câte. Câte femei, atâtea probleme. Și vise. Dactăr Nicu e-n toate. Le dăruieşte buchete de flori, parfumuri franţuzeşti, ciorapi lycra, sutiene cu buret, țoale de seară. Dactăr Nicu le scoate la o-nghețată, la o pizza, la discotecă, le invită la recepții și vernisaje, dactăr Nicu e politicos şi culant, le scapă de soții geloși, de violatori, de prietenii violenți.
Dactăr Nicu, Omul Păianjen, e peste tot. Dacă nu l-ai cunoaște, ai zice că-i cine ştie ce de capul lui.
Îngerul parcării
Dactăr Nicu a angajat un înger să păzească parcarea din fața blocului. Mereu furau şmecheranii, ba o roată de rezervă, ba un casetofon, o trusă de scule. Le vindeau iute şi le beau pe terasă, la ,,Favorit”. Acum, s-au mutat la alte blocuri. Zi şi noapte îngerul plutea pe deasupra parcării şi, cum se-apropia unul cu gând de șmangleală, „baf!”, îi trăgea câte-un șut în cur. Da’ nu era nimeni. Au crezut că face mișto unul din ei, s-au luat și la cafteală. Pe urmă și-au zis:,,Naşpa, e ca-n Ghost, mai bine-i lăsăm pe luzării ăştia!”. Acum e O.K. Când dactăr Nicu i-a anunțat la ședința de bloc c-a angajat un înger, toți au râs, ba chiar, nea Gogu, securistu’, şeful de bloc, a sărit ,,Ia mai lasă- ne, dom’ne, cu misticismu”, dar când au văzut că ăia nu mai manglesc, a zis,,O fi ceva”.,,Da’ cât ne costă?”, a sărit cu gura nea Nelu Manivelu, care-a fost sudor la I.M.G.B. şi-acum vinde râme, plumbi și ace de undiță-n piață. „,500 de mii pe lună, pentru lumânări și-acatiste, ce, vi se pare mult?” „Nu, da’ să-l plătesc eu!”, a sărit madam Minodora, care-a fost șefă pe la partid și-acum organizează excursii la mănăstiri.,,O.K.”, a zis dactar Nicu-n sictir,,,Oricum nu-i biznisul meu”.
De văzut, nimeni nu l-a văzut. Numai tanti Calypso, care are un unchi la muntele Athos, zice că-i aşa, ca un zmeu de mătase, ca un abur cu mâini şi picioare, colorat în verde şi roz, cam cât un copil de 5 ani şi care pluteşte la 2 metri deasupra parcării.
Sursă foto: pagina FB Alexandru Mușina
Sumar Literomania nr. 408-409 (2026)
Scrie un comentariu