Acest număr special al Literomaniei este dedicat lui Alexandru Mușina (1 iulie 1954 – 19 iunie 2013) — poet, teoretician, profesor și mentor al „Grupului de la Brașov”, cum a fost numit peste ani nucleul de tineri scriitori format în jurul său la Brașov: Simona Popescu, Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea. Veți găsi aici materiale audio cu vocea poetului, grupaje de poeme, eseuri critice și o evocare in memoriam. Un portret complet, în mai multe voci și registre.
1. Alexandru Mușina: fragmente audio
Mai jos, puteți asculta o înregistrare cu Alexandru Mușina vorbind la lansarea reeditării volumului „Cinci” (Tracus Arte, 2011), în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest din 2011 (mai exact, lansarea a avut loc pe data de 29 mai 2011). Din cei cinci poeți, la lansare au participat doar patru, fără Mariana Marin, plecată dintre noi în 2003. Alexandru Mușina o va urma după zece ani, în 2013.
Durată audio: 04:02
Andrei Bodiu și Caius Dobrescu, doi dintre cei mai apropiați discipoli ai lui Alexandru Mușina, vorbesc despre poezia mentorului lor în emisiunea „Lumini și umbre” (realizator Vasile Șelaru), emisiune dedicată Maratonului de Poezie de la Brașov din 2008, organizat de Facultatea de Litere. Din păcate, și Andrei Bodiu a plecat dintre noi în 2014.
Durată audio: 06:28
Două înregistrări cu Alexandru Mușina recitându-și poemele la Maratonul de Poezie de la Brașov (Facultatea de Litere) — prima, din 2007, provine din arhiva Facultății de Litere Brașov, iar a doua, din 2008, este un extras din emisiunea „Lumini și umbre” (realizator Vasile Șelaru). Alăturate, cele două înregistrări surprind diversitatea tonului și a tematicii mușiniene de la un an la altul.
Poeme:
1. „Eu și Eu” (00:00) – lectură din 2007
2. „Acuma, știm” (00:51) – lectură din 2007
3. „Pean (Vasile)” (01:42) – lectură din 2007
4. „Arhipelagul” (02:27) – lectură din 2007
5. „Dactăr Nicu & his Skyzoid Band” (03:36) – lectură din 2008
6. „Luna” (05:53) – lectură din 2008
7. „Dactăr Nicu, omul Păianjen” (06:48) – lectură din 2008
8. „Îngerul parcării” (07:37) – lectură din 2008
Durată audio: 09:03
În cel de al treilea flash video din seria „Literoteca” (inițiată de Literomania), îl puteți asculta pe Alexandru Mușina cu poemul „Vara” din volumul postum „dactăr nicu & his skyzoid band” (Editura Tracus Arte, 2013).
2. Din poezia lui Alexandru Mușina
Alexandru Mușina și Gheorghe Crăciun
poezia în pijama roz
Simptom patriarhal
colegilor mei
În pridvoare susură glicina,
Contabilul șef își iubește soția,
Nu trebuie să-ți fie teamă, nu,
Vântul de-apus n-o să ne strice via.
Prin gârle se bălăcesc rațele comunale,
Copiii se distrează în mod organizat,
Nu, niciodată lăcustele-albastre
Nu vor năvăli peste sat.
În pridvoare susură glicina,
Noi suntem doi cireși la umbră cumva;
Nu, nu-ți fie teamă, – aici focurile
Pe dealuri nu mai ard, doamne mea.
poezia în pijama roz
poezia în pijama roz
crește napi în spatele casei
ca niște urechi lunguiețe verzi
cu zahărul incert rafinabil totuși
avem bunici cu stare civilă
sigură și părinți cu trecutul nepătat
din păcate noaptea poezia
iese în pijama să planteze
napi în grădina din
spatele casei
Citește mai multe poeme de Alexandru Mușina în Literomania nr. 19 (2017)
Poeme de Alexandru Mușina, de la „Budila-Express” la „Dactăr Nicu…”
Vă propunem un grupaj de poeme semnate de Alexandru Mușina, de la un fragment din „Budila-Express” — poemul-reper al generației ’80 — până la versurile mai recente din „Album duminical” și proza poetică din volumul postum „Dactăr Nicu & his skyzoid band”. O călătorie prin câteva dintre vocile pe care poetul le-a purtat de-a lungul timpului. (Literomania)
Budila-Express
(fragment)
1. Introducere
Cei care m-au iubit au murit înainte de vreme,
Cei care m-au înţeles
Au fost loviţi pe la spate şi înmormântaţi în grabă, cei
Care mi-au tras la xerox programul genetic au înnebunit
Şi-şi plimbă în soarele amiezii
Privirea tumefiată, creierul mirosind a cloroform.
După o iarnă lungă a venit vara caldă,
Fructele noastre nu au avut timp să se trezească,
Fructele celorlalţi se vând la suprapreţ. Dimineața
Ne primeşte totuşi cu braţele deschise, totuşi lumina
Mai bate în epiderma fanată, totuşi vântul
Ne mai aeriseşte orbitele duhnind de amintiri.
Am pierdut totul. Portarii hotelurilor
Ne-au uitat, femeile fragede şi aristocrate
Ne-au uitat, hamalii din gări ne-au uitat şi liftierii,
Vânzătoarele de flori şi negustorii de nestemate,
Ne-au uitat străzile, ne-au uitat casele albe
Pe care urca iedera ruginie a vechii ,,la bella estate”.
Am pierdut totul.
În paradis, în clipa cea repede, în metalul închipuirii
Nimic din noi n-a rămas. Un avort
Rapid, aseptic, elegant.
Totuşi dimineaţa mai întinde
Brațele ei transparente, de caracatiță, spre trupul
Învinețit de somn şi de vise, totuşi aerul
Mai face troc cu celulele spongioase, totuşi moaca roșcată
A servietei mai rânjeşte, tâmpă, fericită.
Citește mai multe poeme de Alexandru Mușina în Literomania nr. 408-409 (2026)
3. Alexandru Mușina: exegeză și portret
Alexandru Mușina, poezia cotidianului și noul antropocentrism
de Raul POPESCU
Alexandru Mușina este unul dintre puținii poeți români (post)moderni a cărui viziune poetică e dublată de un acut simț teoretic al poeziei. Născut în 1954, este unul dintre capii generației optzeciste, critici precum Al. Cistelecan considerându-l, fără doar și poate, un clasic al optzecismului. Spirit contestatar, însă, Mușina a demisionat din această generație etichetată de critica literară, aproape fără excepție, drept postmodernă. „Problema postmodernismului românesc îmi apare, astfel, ca tipic post-mioritică: o existență literară după ce ai încetat să mai fii viu ca scriitor” („Scrisorile unui fazan”, Ed. Cartier, Chișinău, 2006). Demisia cu pricina nu a fost, iată, doar un simplu gest teribilist. Mușina a dorit să transmită un mesaj clar și onest: gata cu postmodernismul literar românesc atâta timp cât nu am reușit să fim moderni cu adevărat!
Alexandru Mușina a debutat în 1982, în volumul colectiv „Cinci” (Ed. Litera, București), alături de Mariana Marin, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu și Ion Bogdan Lefter. Debutul individual are loc în 1984, anul apariției volumului „Strada Castelului 104”. Deși prezent în „Cinci”, poemul „Budila-Express” nu a fost inclus în „Strada Castelului 104”. De asemenea, tot din cauza ochiului vigilent al cenzurii comuniste, din cele opt poeme din ciclul „Experiențe” au fost publicate doar două. „Budila-Express” (poemul mușinian prin definiție), ca și cele șase poeme din ciclul „Experiențe” își vor găsi locul, în cele din urmă, în volumul din 1992 „Lucrurile pe care le-am văzut” (1979-1986), apărut la Cartea Românească. Experimentele poetice ale lui Alexandru Mușina vor continua după 1990 în volumele „Aleea Mimozei nr. 3” (1993), „Tomografia și alte explorări” (1994), „Tea” (1997), „Personnae” (2001), „Și animalele sunt oameni!” (2002), „Hinterland” (2003). În revista brașoveană „Astra”, în 1981, Mușina publică eseul „Poezia cotidianului”, iar în 1982, tot în „Astra”, eseul „Noul antropocentrism”. Teoreticianul, iată, a debutat înaintea poetului!
Citește articolul complet în Literomania nr. 24 (2025)
Un roman cu cheie: „Nepotul lui Dracula” de Alexandru Mușina
de Raul POPESCU
Primul roman al lui Alexandru Mușina – „Nepotul lui Dracula” – este, în primul rând, orice s-ar spune, un roman cu schepsis, cu cheie, scris în registru ludic, parodic. Venind oarecum în continuarea unor texte (epistolare) din volumele „Scrisorile unui fazan” și „Scrisorile unui geniu balnear”, textul lui Mușina ne propune, de această dată în notă romanescă, aceeași critică a valorilor unei modernități paradoxale, totul asezonat cu redarea unui mediu familiar autorului, cel al Literelor brașovene. Astfel, fiecare dintre personajele romanului își are corespondentul său real, pentru cunoscători nefiind o dificultate identificarea modelelor cu pricina. Dincolo de acest aspect cu iz de senzațional – presupun, și probabil cu îndreptățire, că autorul a mizat pe această strategie pentru a-și promova cu brio romanul –, avem textul. Practic, realitatea este încapsulată în text, conform principiului „texistenței“, ingenioasă sintagmă care sugerează împletirea până la confundare a vieții și scriiturii – mai exact spus, „viața și textul sunt ca o bandă a lui Moebius“. Sau – după cum ar spune personajul principal al romanului, Florin Angelescu Dragulea, asistent de literatură franceză la Literele brașovene, în teza sa de doctorat despre semioza uitării și amintirii la Marcel Proust – „totul e text, viața e text, trupul e text, sufletul e text, natura e text“. În acest caz, registrul ludic/parodic al scrierii e pe deplin justificat, venind în completarea unei realități sărace.
Citește articolul complet în Literomania nr. 408-409 (2026)
4. In memoriam
Alexandru Mușina – un spirit care părea să învingă boala
de Adina DINIȚOIU
Înainte de a-l cunoaşte mai de aproape, Alexandru Mușina a fost pentru mine un personaj, un eseist şi un memorialist incomod, cu al său „Epistolar de la Olăneşti” – un scriitor care a incomodat prin stilul său fără menajamente, frizînd uneori aluzia directă, personală (dar ironia pe care o manifesta faţă de ceilalţi şi-o aplica, în mod echitabil, şi lui însuşi).
Anul trecut, într-un iulie fierbinte, am participat la colocviul „Gheorghe Crăciun“ (ediţia a doua), şi am întîlnit acolo un Alexandru Muşina plin de vitalitate, de prezenţă, de inteligenţă mobilă, în ciuda bolii de care suferea şi care-l marcase fizic în mod vizibil. Am stat alături seara, la terasă, după încheierea sesiunii de comunicări, şi din nou l-am văzut povestind plin de vervă, cu sclipiri ironice,în stilu-i caracteristic. A fost neobosit în ziua aceea memorabilă, cu remarci inteligente după fiecare comunicare şi cu anecdote pline de vervă în pauza de masă şi la berea de la terasă, de după colocviu. Un spirit care părea să învingă boala. La distanţă de cîţiva ani, Alexandru Muşina a urmat, şi el, din păcate, exact acelaşi drum ca prietenul său, Gheorghe Crăciun…
L-am preţuit foarte mult pe Alexandru Muşina – deşi nu l-am cunoscut îndeaproape –, şi nu numai pentru calităţile intelectuale de excepţie şi pentru marele său talent poetic – dar şi pentru calităţile umane pe care i le-am perceput/intuit şi, mai mult decît atît, pentru ceva ce ţine, cred, de „afinităţi elective“ (afinităţi, peste timp şi generaţie, cu spiritul „optzecist“).
Citește articolul complet în Literomania nr. 408-409 (2026)
Sumar Literomania nr. 408-409 (2026)
Scrie un comentariu